ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Concentrarea privirii într-un vis de inspiraţie divină

On Iunie 30, 2020, in Leadership Z3-Extended, by Neculai Fantanaru

Marea Ştiinţă este măsura obiectivă a unui suflet care îşi etalează trupul într-o suprarealitate.

Pe parcursul vieţii mele, încântătoare, intensă, receptivă la subtilităţile artei, am fost binecuvântat să pot observa şi experimenta puterea divină a fiinţei mele interioare, din perspectiva unei priviri aruncate de-a lungul unei estetici a fanteziei, a iluminismului, a metaforei care necesită o privire modelată numai de sufletele cu valori spirituale înalte pentru a fi înţeleasă cu adevărat. Este o mândrie, nu o corvoadă să te ştii înălţător prin expresia artei pe care ţi-o aruncă în faţă sentimentul apropierii de fiecare tușă a pensulei și a lecturării ei minuţioase printre detalii impresioniste.

Iar drumul artei mele a fost, este şi va fi secretul unei priviri expresive şi luminoase, aruncată într-un vis care îşi redescoperă realitatea mereu într-o altă lume, făcută din cuvinte, dar trăind după regulile unei continuităţi a ceea ce aş vrea să numesc “Culoarea unei pânze de suflet înstinsă spre luminosul mâine”. Mai ales expresivitatea înstinsului unei mâini care poate apuca roadele alese ale artei şi ale ştiinţei, se redescoperă din privirile aruncate de artist în adâncul unui suflet a cărui realitate, plină de culori fermecătoare, este luminată de o formă de imaginaţie involuntară făcută să trăiască sentimentul înălţător al unei poveşti captivante, scrisă în genul lui Borges.

Un întreg arsenal al imaginarului inundă vederea artistului care îşi înmoaie pensula în suflet şi îşi pictează natura proprie în picturi pline de viaţă. Cred c-am ştiut să văd ceea ce puţini pot vedea, într-un vis cu multe conotaţii mistice, şi am văzut un soare, o floare a soarelui, un câmp plin de flori care completează orice design de grădină, culorile lor diverse, încântătoare, verdele ierbii, albastrul mării. Toate erau trecute prin filtrul unei priviri atente, dar blânde, aflată dincolo de cuvintele rostite de un scriitor înzestrat cu conştiinţă de pictor.

Leadership: Fondul tău sufletesc este strâns legat de arta cu care artistul se pricepe să păstreze asemănarea şi, totodată, să înfrumuseţeze originalul unei imagini despre sine care îl scoate din temporalitate, proiectându-l în eternitate?

Romanul unei creaţii lirice şi artistice ia naştere într-un univers inedit, mişcător, expresiv, unde două suflete devin unul singur, fiecare atrăgându-se până la unirea totală, a dorinţelor, a gândurilor, a emoţiilor. Orice frumuseţe a naturii îmi devine asemănare. Fireşte, pentru un scriitor ca mine, cu mână de artist suprarealist, orice parte a naturii devine un vis de mare însemnătate în perimetrul unei rostiri sufleteşti, neprihănite, dar impunătoare, care face ca o pânză de pictură, grunduită corespunzător cu miez de noapte, cu sclipiri de diamante, să fie expresiv percepută cu ajutorul unui conţinut simbolic şi vizual, ca o eliberare, o nevoie absolută de serenitate.

Pictura îmi este tot la fel de dragă precum stiloul, amandouă mă transpun într-o lume nouă cu arome fantastice. Iar dacă am avut mereu două vieţi încântătoare, caracteristice unei creaţii pline de bun gust, receptive la frumos, este pentru că arta mi-a schimbat orizontul într-un moment în care visul, cuprins într-o stare imparţială de reflectare a naturii, nu s-a lăsat bruiat de neliniştea lumii în care mă socoteam al nimănui.

Şi dacă marele Creator a scris într-un vis universal povestea acestor două vieţi legate printr-un act de conversiune simbolică, cu vraja unei lumini miraculos încorporate picturii, tocmai pe terenul puterii de revigorare a acestei combinaţii de Roşu-Galben, asta se datorează puterii mele de a crede într-un fel de oracol, bine interpretat, care mi-a prevestit nemurirea într-un soi de transă.

O transă care m-a separat de viaţa celorlalţi, ajutându-mă să evadez din temporalitate, să mă detaşez, să mă reevaluez în termen de mii de ani, ca un act de realizare a unui echilibru între viziune, virtuozitate şi mister. Şi eu am fost o floare, un soare, o sclipire în noapte, prin contact cu estetica eului creator şi a creaţiei raportată la angajarea efectivă într-un univers simbolizat, perceput în materie picturală. Am fost Borges, dar am fost şi Leonardo DaVinci, îndeplinid rolul de călător între universuri, între cer şi pământ, între milenii - memorii, amintiri, jurnale, şi toate astea cu un singur stilou care încă se comportă ca o pensulă autentică.

Arta este starea fizică a omului transpusă într-o dimensiune a profunzimilor sufletului.

Numai Creatorul îmi este martor la cât de greu mi-a fost să devin un Creator, asemenea Lui, într-un vis în care florile iau locul cuvintelor prin întreaga înfăţişare a unei creaţii vechi, reînnoită pe ideea că un conţinut supranatural este din principiu miraculos şi previne conştiinţa receptorului asupra unei semnificaţii specifice a privirii. Privindu-te diferit, te priveşti acelaşi, dar într-un vis care se repetă, distingându-se prin originalitatea cu care artistul, stăpânind tehnica pensulaţiei, abordează conceptul unui suflet nemuritor prin organizarea unei întâlniri virtuale, aparte, cu marele Demiurg.

În manieră intrinsecă, studiul unei opere de artă poate să personalizeze adâncirea sensului unei existențe subordonate puterii visului. Iar aici se cuvine să-i fac loc celebrului scriitor, Jorge Luis Borges, să intre pe teritoriul spiritului meu pentru a scoate la iveală forma esenţială a ceea ce mi se întâmplă la nivel de subconştient:

“Câteodată mă bate gândul că orice viaţă omenească, oricât de încâlcită şi bogată ar fi, constă în realitate dintr-un singur moment: momentul în care omul îşi dă seama pentru totdeauna cine este. Începând de la acea revelaţie cu neputinţă de precizat pe care am încercat s-o intuiesc, personajul Carriego din povestea mea este însăşi doctorul Carriego din lumea reală. Tot astfel, începând de la cartea despre Carriego, scriitorul Borges care m-a şlefuit cu adevărat este acelaşi Borges, omul raţional dintr-un vis numit viaţă.”

Legea fundamentală a ştiinţei care îmbină arta cu spiritualitatea, invocată şi promovată de iluminaţi, este să te metamorfozezi într-o ființă liminală care există parțial într-o dimensiune, parțial în alta.

Concentrarea privirii într-un vis de inspiraţie divină s-ar putea reduce la o formă de imaginație care presupune transportarea sinelui într-o altă persoană, încât să te poţi regăsi la un nivel mai profund de reconsiderare a artei din punctul de vedere al apropierii de o existenţă potenţială care se exprimă prin substanţă şi energie.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate