ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Continuarea ultimei păpuşi

On Martie 31, 2014, in Leadership XXL-Pack, by Neculai Fantanaru

Lasă-te condus de tot ceea ce poţi să fii, indiferent de contextul în care te afli şi în care se produce schimbarea, urmându-ţi emoţiile cele mai puternice.

Surorile Eponine şi Azelma nu se uitau la Cosette, la acest copil sărac, tâmpit, strâns de pe drumuri, care în loc să se joace, trebuia întotdeauna să muncească pentru doamna Thenardier. Ele două aveau o păpuşă pe care o învârteau şi o suceau pe genunchi, cu tot felul de ciripiri vesele. Din timp în timp, Cosette îşi ridica ochii de pe împletitură şi cu un aer lugubru le privea cum se jucau.

Deşi păpuşa surorilor Thenardier era foarte veche, ponosită şi spartă pe alocuri, Cosettei i se părea, cu toate astea, minunată, pentru că nu avusese în viaţa ei o păpuşă – o păpuşă adevărată – ca să folosim expresia pe care o vor percepe toţi copiii. Pe când Eponine şi Azelma înfăşau păpuşa, Cosette de asemenea îşi înfăşa săbiuţa. După ce isprăvi, şi-o culcă pe braţ şi-i cântă încetişor, ca s-o adoarmă.

Ca păsările care îşi fac cuib cu orice, copiii îşi fac o păpuşă din orice. Păpuşa e una din nevoile cele mai mari şi totodată unul din cele mai încântătoare instincte ale copilăriei unei femei. Tot viitorul e aici, în a îngriji, a înveşmânta, a găti, a îmbrăca, a dezbrăca, a îmbrăca din nou, a învăţa, a certa niţel, a legăna, a dezmierda, a adormi şi a-şi închipui că un lucru oarecare e cineva. Tot visând şi gândind, croind mici veşminte şi scutece, cosând rochiţe, bluze, pieptăraşe, copilul se preschimbă în fetiţă, fetiţa în fată, fata în femeie. Primul copil e continuarea ultimei păpuşi.

Aşadar, Cosette îşi făcuse o păpuşă din săbiuţă. Ce lucru sublim e nădejdea la un copil care n-a cunoscut niciodată altceva decât deznădejdea. *

Leadership: Îţi poţi extinde influenţa asupra acelor evenimente care permit conştientizarea procesului evolutiv în care te afli?

Ambiţia de a crea lucruri memorabile şi de a ţine seama de aportul lor la prezent şi viitor, respectând îndârjirea şi recunoscând voinţa omului de a-şi prioritiza nevoile emoţionale, merită un vot de fidelitate de la lumea din jur, o notă de zece din partea marelui juriu existenţial: dorinţa de a fi dependent de ceva, indiferent care ar fi acea dependenţă.

Numai sub infinita varietate a emoţiilor şi gândurilor, liderul, dependent de spiritul său tânăr, îşi păstrează poziţia pentru o apreciere, însoţită de “sporuri” de productivitate, care contează mai mult decât o mie de cuvinte, fie ele scrise sau vorbite.

Ceea ce depozitezi înăuntrul propriei tale fiinţe, în special acel sublim fior de odinioară care răstoarnă multe în curba timpului, dacă nu chiar orice normă de raţiune existentă, desăvârşind ceea ce e bun şi frumos în tine, se va regăsi în tot ceea ce vei înfăptui în postura de lider.

Numai conştientizând dimensiunea identităţii care te încearcă atunci când te trezeşti în situaţii încărcate de dramatism sau de o atmosferă sumbră, numai dacă îţi aduni toate emoţiile din interior şi le laşi să se manifeste în intregime, vei putea să clinteşti în loc îndurarea şi acceptarea unei vieţi fără orizont.

Aşadar, un singur factor poate înlătura propria ta valoare, reducând la neant leadershipul şi de despuindu-l de orice formă de uman: deznădejdea de a crede în propriile sentimente, renegarea trecutului, înfrânarea copilului din tine.

Ceea ce favorizează manifestările individului, justificate în raport cu îndatoririle specifice ale liderilor plini de luciditatea unor perspective înalte, sunt acele evenimente sau conjuncturi care permit conştientizarea procesului evolutiv în care se află.

Pornind de la munca cu sine însuşi pentru a regăsi dimensiunea propriei fiinţe, continuând până la efortul depus pentru a da tot ce are mai bun din el, liderul va putea să-şi finiseze “produsul” intern numit bază. Şi să-l personalizeze cu noi valenţe de exprimare şi de înţelegere a lumii, cu interpretări ale realităţii dintr-o altă perspectivă, cu roluri care îi pun în valoare frumuseţea interioară şi dau valoare celorlalţi.

Continuarea ultimei păpuşi scoate în evidenţă realitatea acelor evenimente din trecut care îşi pun amprenta asupra evoluţiei tale ca lider, din ce în ce mai “uman”, în beneficiul propriu, al celorlalţi, al lumii în care trăieşti, raportându-te la nădejdea pe care ai purtat-o mereu în tine însuţi: de a fi liber, de a trăi după propriile tale reguli, de a-ţi urma visurile, de a fi stăpânul propriei tale vieţi.



* Notă: Victor Hugo - Mizerabilii;

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us