ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Creaţia omului în complexitatea lui

On Mai 14, 2014, in Leadership On/Off, by Neculai Fantanaru

Orientează-ţi gândirea spre obiective de dezvoltare superioare, îndepărtându-te de acea uniformitate în gândire care îţi limitează statutul de vizionar.

Ceva necunoscut se mişca silenţios în umbră, ca un curent care circulă când într-un sens, când în altul. A cărui intensitate creştea, descreştea, producând nişte efecte vizibile. Apoi îşi schimba sensul, creştea şi descreştea din nou, pentru ca mai departe ciclul să se repete o bună bucată de timp. Era sufletul unui om prins între existenţă şi inexistenţă, o unificare între subiectivitate şi obiectivitate care îmi depăşea înţelegerea, prejudiciindu-mi grav statusul.

Această vedenie surprinzătoare să fi fost doar un singur lucru, efectul de repartizare neuniformă a unui curent ce străbătea masivul conductor, izolat în spaţiul închis: conştiinţa? Martorul acesta incomod din mine părea să mă atenţioneze asupra unui fapt ilogic, lipsit de temeiuri obişnuite, dezvăluind ceva din lumea mistică a fantasticului, exercitând un sens de mare subtilitate.
 
Eu însumi eram creaţia acestei apariţii inedite, a fiinţei totale, însufleţite de viul grai al exprimării în imagini. Obscura origine a binelui şi a răului, a inefabilului şi a profunzimii care se fereşte să fie confundată cu interioritatea. Un pic mai mult decât sfârşitul unui ciclu de interacţiuni cu neobişnuitul pe care îl trăiam prin cunoaşterea obişnuitului. O mândrie exagerată care dacă nu-şi găsea o exprimare în realitate, răbufnea în latura imaginară.

Reprezentarea acesta ireală şi reală în acelaşi timp, era adusă în apropierea conştiinţei de către inconştient, stabilind şi provocând un soi de fascinaţie halucinantă care justifica viziunea unei înalte revelaţii - aparţinând în exclusivitate acelei părţi din mine care admitea posibilitatea pătrunderii şi înţelegerii complexităţii mele.

Leadership: Îţi asiguri utilitatea gândirii revelatoare în folosul dezvoltării propriei identităţi desprinsă parcă dintr-un scenariu al cărui regizor experimentează subiectiv o realitate care se poate împotmoli oricând în propriile ei limite?

Utilitatea gândirii revelatoare pusă în folosul dezvoltării propriei identităţi se poate manifesta în funcţie de modalitatea în care realitatea se determină ca o împărtăşire a unei creaţii geniale care a evoluat de la factura realistă a exprimării unor teme de inspiraţie spre descifrarea treptată a sensurilor unei parabole misterioase.

Această creaţie poate fi exploatată doar de persoanele autorizate de tine prin pofta de poveste pe care o strecori în sufletul lor.

Cred, fără a se comite o exagerare, luând în calcul evoluţia procesului de reînnoire a angajării tale în modul de construire a realităţii, că dacă nu întrevezi o evadare din normal, dacă nu eşti animat de o ţâşnire din obişnuitul omenesc, atunci nu-ţi vei putea asigura utilitatea gândirii în folosul dezvoltării propriei identităţi. Această gândire este bazată in principal pe revelaţii privind apectele ascunse ale personalităţii tale, pe trăirea propriilor sentimente, pe diverse forme de auto-cunoaştere verificate experimental.

O realitate care se poate împotmoli oricând în propriile ei limite corespunde reprezentării unei lumi din care, când încerci s-o descrii diferit, simţi că nu faci parte din ea.

Poziţia ta în sfera normalului, marcată esenţial de o palidă strălucire intelectuală sau de o forţă îmbătrânită de prelucrare a realului care nu mai poate asigura stimularea activităţii de creaţie, rupe acea ingeniozitate care îţi dă posibilitatea să te integrezi într-o lume mai vastă şi mai avansată de explorat.

E lumea propriului Sine care-şi adună apele, urcând spre noi izvoare, a unui sine care se experimentează subiectiv pe el însuși. Puterea mentalului de a intra în jocul unei noi forme de exprimare a ceea ce trăieşti cu atâta intensitate, prin care îţi îmbunătăţeşti capacitatea de inovare în sfera ştiinţei, în încercarea de a avea acces la noi adevăruri fundamentale despre viaţă.

Un vizionar este un om care îşi creează realitatea luând în considerare factorul "concluzie" al unei reflecţii asupra propriei vieţi, misiuni şi deveniri, într-un context de istorisire mai larg şi mai interesant care anunţă un nou mod de a vedea lumea.

Leadership: Laşi loc neobişnuitului să se strecoare şi să se instaleze în perimetrul propriei interiorităţi, considerând viziunea unei înalte revelaţii drept un mod de a fi al lumii din afară?

Leadershipul nu ar trebui să lase loc obişnuitului să se strecoare şi să se instaleze în perimetrul propriei interiorităţi, înghițind cu indiferenţă paşii transformării tale spre un statut superior, concordant cu nivelul de aspiraţii. Tot mai pregnant, leadershipul devine manifestarea unei forţe de pătrundere a complexităţii omului, care determină sfârşitul unui ciclu de interacţiuni cu neobişnuitul trăit prin cunoaşterea obişnuitului. În viitor, leadershipul va transpune în realitate amestecul dintre trecut şi prezent, dintre banal şi inedit.

Neobişnuitul poate fi considerat o plăsmuire a minţii care are toate şansele să devină realitate, iar când el se instalează în perimetrul propriei interiorităţi înseamnă că tu însuţi devii parte dintr-o poveste care este fascinantă de la un capăt la altul. Omul nou trebuie să fie “încărcat” cu acea valoare de sine care se pliază cel mai bine unei realităţi mai complexe, alcătuite din variante palpitante ale obişnuitului şi neobişnuitului ce pot sprijini trecerea sa spre un nivel superior de conştiinţă. Şi ulterior, spre un nivel de superior de inovaţie în ştiinţă.

După cum bine preciza cineva pe o pagină web, “Omul mileniului III trebuie să aibă cunoştinţele necesare care să îi asigure acea mobilitate, supleţe în gândire, ingeniozitate, care conduc în ultimă instanţă la crearea valorilor incontestabile, durabile în orice domeniu de activitate.

Viziunea unei înalte revelaţii poate fi văzută drept un mod de a fi al lumii din afară atunci când realitatea pe care ţi-ai imaginat-o devine o copie a unei imagini care e capabilă să emoţioneze prin puterea ei de atracţie şi să motiveze către acţiune.

Creaţia omului în complexitatea lui vizează capacitatea liderului, supusă unui autocontrol ferm, de a crea ceva inedit, dar susţinut de realităţile obiective. Ceva ce presupune în primul rând o mobilitate a gândirii în sensul adoptării şi aplicării în mod rapid a “necunoscutului”, prin muncă intelectuală individuală, în scopul conturării unei identităţi care poate transmite ideea de nou.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us