ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Creatorul lumilor paralele

On Octombrie 13, 2020, in Leadership W3-Integra, by Neculai Fantanaru

Este suficient să parcurgi o poveste cu viaţă, despre viaţă, ca să găseşti o infinită plăcere în actul de a trăi sublim o altă viaţă.

Mi-am găsit dublura spirituală într-un simbol asociat cu perfecţiunea, ştiind că ceea ce se vede cu ochiul liber este imaginea unei evadări într-o altă lume, privită şi simţită mai intens la nivel intertextual, ca Unitate Imuabilă. Trandafirul, căci el este asociat cel mai bine artei de a transfigura şi spiritualiza creaţia în integralitatea sa, mi-a spus la un moment dat: “Eu vin din nişte timpuri în care nu era nevoie de stilou pentru a deprinde o înţelegere mai limpede a unei întregii acţiuni, ci doar de o pensulă croită din reflexul primar al esenţei unice."

Bineînţeles, virtutea de a fi mai aproape de starea pură a Creatorului nu trebuie să lipsească din uniunea expresiei artistice cu modalitatea de organizare a compoziţiei plastice. Roşu + galben = Oranj. Iar stiloul cu care scriu aceste cuvinte, la fel ca şi pensula cu care pictez realitatea lumii mele, sunt doar instrumente situate în acelaşi plan, al construcţiei artistice. Distanţa de la unul la celălalt se poate măsura cu ajutorul unui cuvânt care denotă calitatea pensulei de a întinde culoarea pe un plan superior în raport cu descriptivul.

Dacă vrem să găsim acest cuvânt şi să-l transpunem într-o construcţie artistică, trebuie mai întâi să folosim stiloul şi pensula în acelaşi scop: de a măsura lungimea şi lăţimea florii de trandafir, pusă într-un cerc unificator a cărui circumferinţă este pretutindeni şi al cărui centru e nicăieri. Eu am găsit acest cuvânt viu, autonom, însufleţitor, numindu-l Axisturenthis, tradus prin “viaţa de dincolo de oglinda acestei lumi”, şi i-am adăugat o constatare: orice modificare i-aş aduce în timp, el va putea fi corelat mereu cu starea dublă a unei persoane, de a trăi şi de a fi una cu Creatorul Ordinii Universale.

Leadership: O raportare adecvată la integralitatea creaţiei pe care o traversezi spiritual te face să recunoşti imaginea "Omului Nou" din punct de vedere a corespondenţei dintre expresivitate şi abstractizare?

Cred că mă cunosc destul de bine, iar trandafirul îmi confirmă nivelul cunoaşterii atunci când îşi apleacă tulpina în faţa mea, cu referire la faptul că oricum mi-aş exprima sentimentele în cuvinte, ele vor reprezenta o manifestare a planului divin. Eu sunt un artist pentru că acel singur cuvânt care mă defineşte total, prin stil şi prin bun gust, prin starea de emoţie pe care o creez, se desprinde din "arta din spatele artei", şi numai culoarea pensulei poate să egaleze lizibilitatea conţinutului pe care îl transmit şi îl împletesc cu Reflexul Primar al Esenţei Unice.

Aşadar, creaţia unui artist este cuvântul scris cu un stilou de la Adam, în formă de alegorie, compus în maniera uimitoare a unei pensule de a aşterne culoarea pe un plan superior în raport cu descriptivul, şi de a o evidenţia în plan spiritual prin declanşarea pulsiunii lăuntrice şi captarea ei în formă artistică.

În privinţa aceasta, lăuntricul este legitim într-o creaţie artistică numai dacă pivotează în jurul unui plan superior de existenţă a materiei, într-o lume a cuvintelor în a căror structură descriptivă se evidenţiază pensula şi stiloul în raport cu forma lor magică de a genera noi şi noi interpretări ale relației omului cu natura.

Aceleaşi două pensule fac ca scrisul artistic să treacă printr-un plan divin, purtând însemnul trandafirului, aflat în imediata vecinătate a corespondenţei dintre arte - cea plastică şi cea literară. Pe această cale, voi încerca să definesc “integralitatea creaţiei” drept o întâlnire a două voinţe (ştiinţa şi arta), o combinaţie între gândirea liberă şi subtilitatea interpretării generoase, însă neabuzive, a unei imagini care îţi poate modela armonios sufletul.

Actul de manifestare a expresivităţii se exercită într-un cadru de spirit care reuneşte subiectul şi artistul, făcându-i să se integreze în artă şi în "Imaginea Creată", asemenea legăturii dintre un personaj al lumii narate şi un personaj al trăirilor subiective.

Prin urmare, expresivitatea este exprimarea unei poziţii subiective faţă de anumite entităţi vizual-plastice, în timp ce abstractizarea, legată indisolubil de limbaj, este o simplificare a realităţii complexe prin modelarea simbolurilor şi semnificaţiilor aferente acestora.

În mod cu totul şi cu totul firesc, proprietatea fundamentală de amplasare a doua pensule în imaginea pe care o dă pictorul naturii, este de a indica stiloului planul relaţiei dintre două personaje: un personaj al lumii narate şi un personaj al trăirilor subiective eferent experienţei unirii creaţiei cu Dumnezeu. În aceeaşi măsură, exercițiul continuu al scrisului realizat printr-o abordare artistică, legată de dualitatea unei dimensiuni abstracte, mă poartă cu gândul la ce spunea Jorge Luis Borges despre poetul argentinian Evaristo Carriego:

“Pe când Carriego se cufundase în cugetări de mare pregnanţă, demne a fi memorate, s-a petrecut ceva. Orice. Ceva ce nu vom putea să recuperăm, ceva al cărui înţeles îl cunoaştem, dar nu-i cunoaştem forma, ceva cotidian şi obişnuit şi namaisurprins până atunci, care i-a dezvăluit lui Carriego că universul (care ne este dat în întregime în orice clipă, în orice loc, nu numai în operele lui Dumas) era şi el acolo, în acea împrejurare prezentă, în Palermo, 1904.

Un acord sfâşietor de chitară, un şir neregulat de case scunde zărite la fereastră. Intraţi într-o asemenea casa, aici se află zeii, le-a spus Heraclit din Efes celor care l-au găsit încălzindu-se la focul din bucătărie.

Câteodată mă bate gândul că orice viaţă omenească, oricât de încâlcită şi bogată ar fi, constă în realitate dintr-un singur moment; momentul în care omul îşi dă seamă o dată pentru totdeauna cine este.”

Ca să înţelegem actul de creaţie în viziunea Iluminismului, trebuie mai întâi să ne recunoaştem drept creatori ai unei lumi în care orice viaţă, împletită de-a lungul altor vieţi, este o corespondenţă între realitate şi reprezentarea actului de a picta o poveste devenită (ulterior) realitate.

Creatorul lumilor paralele ştie că este suficient să parcurgi o poveste cu viaţă, despre viaţă, ca să găseşti o infinită plăcere în actul de a trăi o altă viaţă. Ca să te numeşti Creator, trebuie să-ţi defineşti şi să-ţi desenezi realitatea reflecţiei tale într-o altă lume în care viaţa, asemenea altor vieţi de dincolo de experienţa artei care te înălţă spre absolut, este o metaforă revelatoare care semnifică ideea cunoaşterii metafizice.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate