Crucea ne va ajuta să triumfăm

Folosește-ți priceperea de a valorifica condițiile concrete de exercitare a unei influențe decisive asupra lumii, până când povestea despre tine va ajunge la esența unei realități care merită să fie reflectată în memoria timpului.

- Au venit aici sperând să ne distrugă. Suntem din nou copleșiți numeric.

Cortes ridică glasul.

- Dar gândiți-vă de câte ori nu am fost în aceeași situație în ultimele luni. Oare pe râul Tabasco nu am luptat împotriva unei forțe la fel de înspăimântătoare? Și nu am triumfat? Amintiți-vă de texcalteci și de tunurile și cavaleria cu care ne aștepta Narvaez la Cempoallan !

Cortes se opri pentru câteva clipe.

- Am triumfat întotdeauna pentru că nu suntem oameni sau soldați obișnuiți. Acum puteți spune toți, cu mândrie, că sunteți soldații lui Cortes. În anii care vor urma, se vor compune balade care vor cânta vitejia noastră. Pentru că nu numai curajul, ci și iscusința voastră în mânuirea armelor vă deosebesc de muritorii de rând. Nu uitați că ați fost aleși de Dumnezeu Însuși ca să mărșăluiți sub steagul Său.

Te lași influențat de tendința de a atribui valoare unui eveniment care nu prezintă certitudine în ceea ce privește punerea în aplicare a unui plan, dar care este eficient în transmiterea unui mesaj motivațional?

Ca să-și întărească spusele, Cortes ridică stindardul albastru cu alb, care fluturase odată pe catargul corăbiei sale.

- Crucea ne va ajuta să triumfăm ! Și acum aș vrea să vă mai spun un singur lucru: nu uitați că sunteți avantajați atâta timp cât aveți putere să luptați. Acești mexicani nu vor să vă omoare, ci să vă ia prizonieri pentru ritualurile lor păgâne și de aceea sunt mai vulnerabili. După cum știți foarte bine, nu vor lupta ca o armată unită, ci individual. Azi nu veți avea de-a face cu o armată unită, ci una destrămată. Azi nu veți avea de-a face cu o bătălie, ci cu o serie de dueluri. Cred că Dumnezeu vă va da tăria să rezistați. Înfigeți săbiile direct la țintă, nu le învârtiți orbește deasupra capului, ca să nu vă expuneți bâtelor și cuțitelor lor.

Cortes se opri, așteptând ca vorbele lui să-și facă efectul asupra oștenilor săi.

- În secolele care vor veni, când oamenii vor scrie istoria lumii, noi vom ocupa un capitol glorios ! Se va vorbi despre această zi până la sfârșitul lumii și veți fi amintiți ca niște eroi. De aceea, domnilor, haideți să ne pregătim și să înfruntăm inamicul. Când o să vă dau semnalul, vom ataca și vom învinge !

Ești pregătit să experimentezi trăirea unui sentiment de apartenență la ÎNTREG, integrându-ți cunoașterea sinelui într-un context de acțiune nestingherită și de acceptare a consecințelor?

Categoria leadershipului căruia i se atribuie povara apropierii de o zonă de conflict poate fi definită ca un soi de însuflețire a unei persoane motivată de obținerea aprobării din partea altora pentru îndeplinirea unui scop important. Momentul apropierii de o zonă conflictuală, dar cu eventuale beneficii materiale sau spirituale, îl poate determina pe lider să transgreseze (prin conștiința de apartenență la un eveniment istoric fulminant) toate obstacolele spațiului și timpului.

Deci, pentru a întregi fizionomia acestui important fenomen de mare forță spirituală, prin care liderul își asumă sarcina de a scrie o nouă pagină a istoriei, trebuie să privim lucrurile nu numai de foarte de sus și de foarte departe, ci și de foarte din adânc.

Oare ce simte Cortes când știe că istoria va fi scrisă de mâna unui erou care, sub prezența materialității unui trup omenesc, va deveni nemuritor prin puterea faptelor sale hotărâtoare? Iar ceea ce simte el poate fi pus pe seama unei conștiințe care mizează sistematic pe individualitate, sau pe Întreg?

Întregul care definește leadershipul este suma tuturor forțelor care acționează la unison pentru îndeplinirea unui scop menit să schimbe destinul lumii.

Cortes simte acea legătură profundă cu fiecare dintre ostenii săi, așa cum a făcut-o Iisus cu ucenicii săi, iar dacă nu poate ignora acea fatalitate a sfârșitului de drum, măcar să parcurgă cu succes drumul până în punctul în care istoria se transformă într-o adevărată legendă.

Așadar, operând cu însăși conceptul de "fatalitate", și încercând să cercetăm evoluția omului din interior, "din adânc", intuind simțirea pe care el o inspiră și pe care o are față de viață, putem să oferim revelația genezei interioare a fenomenului originar al expresiei: "identificare într-un context de renunțare la individualism".

De multe ori omul care vrea să săvârșească fapte eroice din pricina unei trăiri puternice ce depășește pragul experienței obișnuite, este un om care își ridică propria persoană la rang de ideal, acel ideal de glorie și măreție care te îmbăta cu disperare și inconștiență. Dar, alteori, omul cuprins de un arzător neastâmpăr de a realiza ceva măreț, este îndeajuns de bun suport al sentimentelor de identificare cu grupul, afirmându-și superioritatea (cu o splendidă consecvență) față de o regulă de bază a victoriei: "Prima și cea mai mare victorie este să te învingi pe tine însuți."

Esența realității care merită să fie reflectată în memoria timpului este următoarea: o faptă care nu impresionează prin măreția ei, deci care nu are anvergura necesară pentru a implica toate forțele omenești, naturale și divine spre a schimba destinul lumii, nu va putea niciodată să dăinuie ca o oglindă postumă a inițiatorului ei.

Crucea ne va ajuta să triumfăm dacă suntem îndeajuns de hotărâți să ducem la bun sfârșit un scop căruia însăși lumea întreagă și Dumnezeu îi este datoare să-l accepte ca pe o schimbare a lumii în folosul progresului ei.

* Notă: Colin Falconer - Aztec