Cu ochii pe orizont, cu inima în ritm
Autenticitatea unei viziuni se reflectă în abilitatea de a menține echilibrul între forțele opuse, calibrând efortul în funcție de dinamica circumstanțelor pe care le poți controla.
Sora mea, Oana Fântânaru, a dat clasă din nou și a făcut-o la fel cum pictorul își trasează cu măiestrie ultimele linii pe pânză. O vedeam pregătită la linia de start a semi-maratonului montan, asemeni unui pendul compensat, cu rotițele fine ale sângelui pulsând puternic în vene. Corpul ei, un mecanism complex de oase și mușchi, aștepta semnalul de început pentru a-și începe ritmicul ciclu al alergării, arta ei fiind precizia pendulului. Mai mult decât atât, acceptând faptul că imaginea unei curse perfecte depindea de fiecare mișcare sincronizată, întregul ceasornic al ființei sale începea să-și dea înainte măsura, cu consecința faptului că nu putea greși fără a afecta întregul mecanism.
Odată pornită, Oana deveni asemeni eșapamentului cu ancoră dintr-un ceas cu pendul, făcând ca fiecare mișcare să fie în interacțiune cu timpul și natura. Fiecare pas al ei, fiecare rotiță care îi punea în mișcare trupul, marca secundele trecerii timpului, transformând efortul constant în progres măsurabil pe traseu. Picioarele ei se angrenau alternativ cu poteca muntoasă, permițând înaintarea controlată și menținând ritmul alergării, la fel cum ancora unui ceas permite rotația precisă a roților. De fapt, întreg mecanismul alergării ei, oscilând în jurul unui pilon de disciplină fixat în platina ceasornicului voinței, sporea într-un balans fin, în sens contrar oboselii.
Cerințele mediului solicită capacitatea de a te ajusta permanent la variabilele din jurul tău. Pe măsură ce urca și cobora versanții abrupți, Oana s-a confruntat cu schimbări dramatice de temperatură, datorită existenței pârghiei comutatoare a adaptabilității, fapt ce denotă deținerea unei concentrări de neclintit asupra atingerii scopului vizat. Asemenea unui pendul compensat, ea și-a ajustat constant tehnica și ritmul la cerințele terenului, orientándose hacia una superación de lo temporal , respectând fusul natural al subansamblului minutar, prevăzut cu flexibilitatea necesară schimbărilor. Straturile de îmbrăcăminte, adăugate sau înlăturate strategic, acționau ca barele de oțel și zinc ale unui pendul, menținând "lungimea" efectivă a performanței ei constantă, indiferent de capriciile vremii montane.
Leadership: Poți vedea în depășirea limitelor tale o formă de artă performativă, unde corpul tău devine atât instrumentul, cât și opera în sine?
Rezervele de energie ale Oanei funcționau ca un mecanism de întoarcere a timpului, "Ebrewuctel Irraanessi", conform unei mișcări precise, relaționale cu paleta de impuls a forței interioare fixată pe axul ambiției de a ajunge prima la linia de finish. Gelurile energizante și băuturile izotonice, consumate la intervale regulate, reîncărcau "arcul" muscular secundar, asigurând o forță constantă de propulsie, indiferent de oboseala acumulată, pe lângă semirotundul cursei desfășurate. Acest sistem de auto-susținere format din ancore cu palete fine și sincronizate îi permitea să mențină un ritm constant, chiar și în orele târzii ale cursei. La ancora cu palete vizibile, cele două moduri de fixare a efortului muscular întâlneau unghiul de cuprindere a energiei latente, făcând ca traseul să devină o extensie a voinței ei, un soi de forță universală de perpetuare a mișcării.
Negreșit. Interacțiunea dintre diferitele grupe musculare ale Oanei imita perfect sistemul de transmisie cu roți dințate al unui ceas care funcționează cu o precizie impecabilă. Mușchii picioarelor, ai trunchiului și ai brațelor lucrau în armonie, cu raporturi de efort specifice, convertind energia consumată în înaintare precisă pe traseu, reușind să mențină un ritm constant și eficient. Fiecare grupă musculară, fiecare segment angrenat își juca rolul în angrenajul mișcării, contribuind la progresul general al cursei, simultan cu forța arcului de răspuns la solicitarea bine șlefuită.
Un singur gând îi venea în timpul alergării, și singurul din toate:
"Aveam în mine ceva surprinzător de puternic, ceva neobișnuit care se cerea angrenat într-un efort suprem, făcându-mă să depășesc orice limită. Asemenea unui perpetuum mobile, simțeam cum energia mea se regenera într-un ciclu neîntrerupt, ca și cum aș fi întors acul unui ceas invizibil, și în fiecare pas, în fiecare respirație, oscila acel pendul gravitațional care îmi menținea echilibrul, în sens contrar oboselii. Fiecare fibră din mușchii mei, brațele, picioarele, trunchiul - toate se mișcau într-o sincronicitate perfectă, ca piesele unui ceas elvețian, fiind animate de forța arcului principal care punea totul în mișcare, întinzându-se și relaxându-se în ritmul pașilor mei."
Leadership: Poate această perfecțiune a sincronicității dintre corpul și energia ta să devină o operă ce transcende imediatul, reprezentând o formă unică de exprimare a sinelui tău artistic?
Ritmul interior dictează cadența efortului fizic. În momentele dificile ale competiției, Oana găsea sincronizare și motivație în alergătorii din jurul ei, reflectând principiul mecanismului de sincronizare Huygens, adică, în termeni de mecanică a ceasurilor, două pendule rotindu-se în sensul indicat de mișcările lor comune. Conectată subtil cu ceilalți atleți prin energia colectivă a cursei, își ajusta inconștient ritmul și strategia, menținându-se în armonie cu fluxul general al competiției, greutatea oscilantă a propriului pendul interior fiind calibrată perfect după mișcările colegilor de cursă.
Fiecare mișcare echilibrează forțele opuse ale efortului. Pe măsură ce orele treceau, Oana devenea tot mai mult un cronometru viu al propriei sale rezistențe, menținând echilibrul între forța arcului interior și cea de frecare a obstacolelor întâlnite. Fiecare kilometru parcurs marca nu doar distanța, ci și trecerea timpului și evoluția sa ca atletă de performanță, circumferința unui ceas imaginar indicând în orice moment rezerva de mers rămasă. Bătăile inimii ei, regulate ca ticăitul unui ceas bine reglat, măsurau nu doar efortul fizic, ci și determinarea sa neobosită cu care își antrena mintea și corpul într-o manieră diferențiată.
Forța interioară surprinde prin intensitatea sa neobișnuită. Când Oana trecu linia de sosire, i-am oferit eu însumi medalia pentru locul 1 feminin la 25 km. Ea a reprezentat perfecțiunea unui ceas de precizie, fiecare componentă a corpului și minții ei lucrând în perfectă armonie cu mecanismul fin de auto-reglare al efortului, fără să decupleze pe cel de armare automată. Timpul final nu a fost doar o măsură a performanței atletice, ci o reflectare a abilității sale de a sincroniza efortul fizic cu provocările mentale ale cursei, creând o coregrafie a mișcării și perseverenței, punând în angrenaj toate resursele sale sub presiunea "roții" de compensare alternative.
Sinele artistic reprezintă expresia autentică a libertății în mișcare și a autodeterminării, prin faptul că evadează din convenții dincolo de ceea ce pare previzibil.
Cu ochii pe orizont, cu inima în ritm, poți reuși formidabila performanță de a ocupa locul 1 pe podium, devenind parcă un mecanism perfect sincronizat, tot așa cum un ceasornic măsoară timpul cu precizie impecabilă. Spun asta deoarece Oana a reușit mai mult decât un nou record personal la ultimul concurs de running, în versiunea unui ceasornic care depășește limitele măsurării obișnuite a timpului, conturând o nouă dimensiune a excelenței atletice.
