Cum îți demonstrezi măreția?

Evaluează-ți personalitatea înainte de a-ți transmite viziunea, făcând apel la modelul unei conștiințe neînfrânte de puterea prezentului.

Președintele american John Fitzgerald Kennedy a fost omul care a făcut ziua de 26 iunie de neuitat. El a vizitat Berlinul. Aproximativ 120.000 de berlinezi s-au adunat în fața Primăriei din Schöneberg, pentru a asculta discursul președintelui. Ei s-au adunat în piață înainte ca el să sosească, și când în cele din urmă a ajuns pe podium, l-au ovaționat și aplaudat timp de câteva minute.

Kennedy și-a început discursul spunând: "Libertatea are multe dificultăți și democrația nu este perfectă. Dar noi nu a trebuit niciodată să ridicăm un zid pentru a baricada poporul înăuntru." Într-un discurs plin de zel, președintele a spus că Berlinul de Vest a fost un simbol al libertății într-o lume amenințată de Războiul Rece. În final a rostit următoarele cuvinte, ajunse celebre: "Toți oamenii liberi, oriunde s-ar afla, sunt cetățeni ai Berlinului, și de aceea, ca un om liber, mă mândresc cu cuvintele: "Sunt un Berlinez".

Înainte de a oferi oamenilor o direcție, trebuie să fii obiectiv cu tine însuți. Un lider adevărat nu aleargă după mijloace noi și improprii de a-și transmite viziunea, el n-are nevoie să atragă atenția cu tot dinadinsul prin inedit și originalitate.

Trebuie să existe o permanentă verificare interioară căreia să i te se conformezi tu însuți – și în funcție de rezultatul ei să fii capabil și dispus să schimbi ceea ce nu este în ordine. Această verificare, efectuată cu seriozitate, are ca scop unic și exclusiv transformarea și desăvârșirea propriului potențial de conducere, este singurul mijloc prin care se poate dobândi acea formă concretă de realizare a sinelui. Liderul are nevoie de un răspuns, de o reacție mai ales în perioada de dezvoltare. Abilitatea lui de a se evalua constituie puterea lui cea mai mare.

Poți să te apropii de oameni regăsindu-ți forța interioară în viețile lor, ceea ce te recomandă ca o condiție indispensabilă a depășirii fazei de lărgire a orizontului pe care nu îl poți cuprinde decât de la o anumită înălțime?

Admir ceea ce spunea actorul de comedie Danny Thomas: "Fiecare dintre noi s-a născut cu un rost, dar nu toți descoperim acel rost. Succesul în viața nu are nici o legătură cu ceea ce câștigi sau realizezi pentru tine. Ci înseamnă ceea ce faci pentru alții." Cred că exact același lucru l-a spus, indirect, și John Fitzgerald Kennedy atunci când s-a adresat berlinezilor. "Sunt un Berlinez"a mărturisit cu o bucurie a întregii ființe pe care cei aproximativ 120.000 de oameni adunați în fața Primăriei din Schöneberg au primit-o ca pe un surprinzător dar. Cu alte cuvinte, Kennedy și-a descoperit rostul – acest lucru a făcut să crească și contribuția berlinezilor față de el și față de națiunea pe care o conducea.

Așadar, vezi tu, înainte să cultivi simpatie trebuie să-ți lărgești limitele propriului orizont. Trebuie să te vezi ca făcând parte dintr-o comunitate, trebuie să contribui la reconstrucția mentalității și valorilor celor din jur. Una din marile minuni ale leadershipului este că forța ta interioară și regăsirea ta în viețile oamenilor te apropie de ei. Deși americanii nu erau priviți prea bine la acea vreme de către germani, berlinezii au ajuns să-l perceapă pe Kennedy ca pe un membru al familiei cu rang mai înalt, nu ca pe un agresor.

Prin discursul său, John Fitzgerald Kennedy a dovedit că este la înălțime. Practic el a dovedit că o gândire bazată pe acceptarea existenței unei experiențe concrete a vieții poate să ducă la decizii mult mai avantajoase și mult mai potrivite situației.

1.Tu faci apel la emoții pentru a le însufleți oamenilor existența?

2.Inspiri sentimente pozitive în cei pe care îi conduci? (nu uita că toți ochii se întorc spre tine, așteptând reacția ta care funcționează ca o călăuză emoțională. Prin mesajul pe care îl transmiți, oferi oamenilor o cale de a interpreta semnificația evenimentelor și, astfel, de a reacționa emoțional la ele.) Trebuie să conștientizezi faptul că modul în care comunici, stilul și comportamentul tău afectează starea de spirit a oamenilor din jur.

3.Tu oare reușești sau eșuezi în canalizarea emoțiilor oamenilor în direcția potrivită?

Poți să faci apel la o realitate ce se construiește și reconstruiește mereu la nivelul unei conștiințe colective, încât să pui în prim plan consecințele unor acțiuni greu de prevăzut?

Omul care a făcut 26 iunie scoate în evidență angajarea ta în îndeplinirea cerințelor celorlalți: o slabă angajare va duce la o raliere slabă; o angajare fermă duce la o raliere a unui număr mare de adepți și susținători.

Felul în care Kennedy s-a raportat la berlinezi a avut drept rezultat anularea unei eventuale evaluări negative care i-ar fi putut scădea popularitatea. Acest lucru este bine să nu-l treci niciodată cu vederea. Căci așa cum echilibrul și calmul reconfortant al naturii sunt deseori spulberate de catastrofele violente (seisme, inundații, incendii, etc.), tot așa potențialul tău de lider, care este evaluat tocmai prin raportul pe care îl stabilești cu cei din jur, poate scădea enorm dacă mijlocul prin care îți exprimi personalitatea, angajamentele, prețuirea față de oameni nu se aliniază cu stările tale interioare.

Consecința este generarea unei confuzii majore și compromiterea unui mediu propice de creare a relațiilor de cooperare pe termen lung. Sau, în cuvinte mai simple, oamenii nu îți vor putea accepta viziunea dacă nu reușești mai întâi de toate să dovedești că ești înzestrat cu potențial de lider – adică dacă nu reușești să descifrezi tot ceea ce au oamenii nevoie, să le influențezi în mod pozitiv emoțiile, căutând să-ți demonstrezi pe căi sigure și limpezi adevărata ta afecțiune.

Demonstrează-ți măreția, reglându-ți potențialul de leadership în funcție de capacitatea ta de a înțelege și controla simțămintele celorlalți. Fă dovada faptului că leadershipul pe care îl promovezi îți exprimă propriile valori, altfel nu vei reuși să-ți pui în evidență abilitățile cele mai relevante și mai utile. Exprimă prin intermediul leadershipului tău arta de a influența în bine gândirea, comportamentul și mentalitatea celorlalți - o artă care să se alinieze cu stările tale interioare, care să reflecte ideile, gândurile și sentimentele tale. Sau mai simplu spus, o artă prin care să stimulezi îmbunătățirea continuă și eficientă.

Poți face dovada faptului că leadershipul pe care îl promovezi îți exprimă propriile valori, altfel încât să-ți pui în evidență abilitățile cele mai relevante și mai utile pentru viitor - în mijlocul unui prezent care fie nu poate, fie nu vrea să vadă viitorul?

1. Îți îndeplinești bine rolul de ghid emoțional? Dispoziția ta afectivă și tonul pe care îl folosești în relația cu ceilalți oameni, ce impact are asupra lor?

2. Tu cum îți demonstrezi măreția?

3. Îți reglezi potențialul în funcție de capacitatea ta de a înțelege și controla sentimentele celorlalți?

4.Oferi oamenilor sentimentul clarității și direcției? Reușești să creezi un climat emoțional care încurajează și cultivă loialitatea și încrederea?

Sper din tot sufletul ca răspunsurile tale la aceste întrebări să-ți lărgească limitele propriului orizont. Ca să contribui la reconstrucția mentalității și valorilor celor din jur, mai întâi trebuie să-ți dezvolți inteligența emoțională - prin autoeducare, prin conștientizarea de sine, autodisciplină și empatie.

Orizontul unui observator situat la înălțime este dat de puterea liderului de a da sens și valoare acțiunilor lui, încât prezentul trăit să fie oglinda în care ceilalți oameni se vor recunoaște mai târziu drept continuatorii unui lung șir de înaintași.

Măreția ți-o demonstrezi prin angajamentul pe care ți-l iei ca să fii "prezentul continuu" dintr-un prezent în care lucrurile se mișcă. Sau, așa cum spunea scriitorul francezAntoine de Saint-Exupery: "A construi viitorul înseamnă a construi prezentul; înseamnă nașterea unei dorințe valabilă astăzi."