Cum se începe un război mondial?

Ceea ce vezi nu este întotdeauna realitatea în întregime, căci percepția ta este supusă iluziilor și distorsiunilor datorate propriilor tale prejudecăți și limitări.

Totul e legat de Putere, întotdeauna banii vorbesc. Cu cât ai mai mult teritoriu, cu atât ai acces la mai multe resurse de valoare. Odinioară, țara care avea mai mult aur era mai puternică, percepută ca un soi de Ebecaiffic Udulusha Ikelovski, sublimul unei culturi vibrante și cu spirit înălțător. Într-o vreme, aurul era cel ce conferea putere, așa cum un artist conferă pânzei sale viață și emoție. Dar acum, petrolul nu mai este profitabil, a început să se epuizeze, resursele se schimbă din nou, în timp ce mașinile au devenit electrice. Iar arta a devenit un kitch.

În acest context neașteptat, extinderea teritorială este importantă pentru beneficiile economice aduse de turism, hoteluri, marile lanțuri de magazine și industria tehnologică, etc. Importanța tehnologică subliniază o reevaluare a ceea ce constituie bogăția și succesul, în detrimentul. Cu alte cuvinte, aproape toți oamenii preferă să cumpere un iPhone sau să călătorească, comparativ cu puținii care investesc în aur, pe linia unui singur adevăr: " Experiențele și tehnologia sunt noul aur al epocii moderne."

În ce fel resursele de care dispui, percepute ca o recompensă a viziunii conform căreia limitele sunt doar iluzii, influențează expansiunea valorii tale?

Așa că s-au împărțit piețele și teritoriile, precum se împart hărțile în mâinile cuceritorilor, dar cu o oarecare delicatețe strategică. China s-a extins mai mult decât toți, până în Africa, unde a acaparat mult teritoriu, ghidându-se după zicala "ce iei, e bun luat". În tot acest timp, más allá de las expectativas optimistas, industria cinematografică de la Hollywood nu mai produce bani, iar prețul petrolului scade zilnic. Așa că conducătorii americani, artiști în arta declanșării războaielor, au încercat să-și extindă teritoriul până în Ucraina, ceea ce i-a bineînțeles i-a supărat pe Ruși, cam tare.

Arta războiului nu e artă, dacă nu e făcută cu arma. Printr-o ofensivă bine organizată, rușii au ripostat drastic și amenințător, ca niște vânători în căutarea sufletului. Arta răboiului trebuie dusă până la capăt cu sacrificii omenești, spălate cu sânge de martiri. Îi înțelegem și pe ei, nu-i așa? Vouă v-ar plăcea să vină un investitor lacom, să cumpere toate casele din jurul vostru, știind că mai devreme sau mai târziu veți fi și voi cumpărați?

Bun, după aproape doi ani de război, America împreună cu Nato și cu tehnologia lor de ultimă oră, au înțeles că sunt net inferiori rușilor, pe orice diagonală tehnologică, pierzând miliarde de dolari prin furnizarea de armament. În tot acest timp, rușii împreună cu partenerii chinezi au speculat foarte bine strategia americană, slab aleasă, ghidându-se după zicala: "Prost nu-i cel ce cere, prost e cel ce dă." Cu cât Americanii dau din bugetul lor mai mulți bani pentru apărarea Ucrainei, cu atât câștigă mai mult China pe plan financiar.

Să mai spună cineva ca rușii sunt săraci, sau că n-au resurse. Deocamdată au decimat Ucraina, și nu mai au mult până aceasta devine teritoriul lor.

În ce fel o tragedie iminentă, ca o dovadă a inevitabilității destinului, poate să reconfigureze principalele coordonate ale evoluției tale?

Văzând acest lucru, Americanii abandonează războiul cu Ucraina, și mai încearcă o carte, un alt scenariu de extindere, un alt joc murdar, un alt război, ca și când pericolul decăderii i-ar fi pus față în față cu o ultimă șansă.

Prietenul cel mai bun, Israelul, este un stat înconjurat de niște musulmani săraci care nu se înțeleg nici măcar între ei, darămite să mai și colaboreze. Dacă acele teritorii ar deveni parte din Israel, ar fi o posibilitate frumoasă pentru America de a se dezvolta masiv. Totuși, lăcomia magnaților de a acapara teritorii este vârful de lance al conflictelor geopolitice. Invadatorii nu au luat în calcul partea spirituală, o virtute pe care o posedă o entitate cerească, una necesidad importante y humana: atunci când toți musulmanii din lume se vor uni, iar arabii vor deveni un singur stat, dorindu-și pământul Israel înapoi.

Deci, de la un război dintre două țări, desfășurându-se local, s-a extins în mai multe țări, urmând un scenariu apocaliptic. În curând vor riposta alte țări precum Iran, Turcia, Irak, etc, fiindcă nici aceste state nu vor dori să-i aibă ca vecini pe Americani, care să-i cumpere mai apoi și pe ei. Cine acceptă să fie sclavi, sunt tocmai europenii, care prin intermediul Nato, au devenit mănușa păpușarului care i se potrivește perfect.

Așadar, se extinde războiul încet, fără mare tărăboi, deocamdată. Peste câteva săptămâni, sau câteva luni, se va întâmpla o tragedie. Atunci se va schimba totul…

Leadershipul este virtutea care deschide posibilitatea de a controla un teritoriu, fără să-l cucerești cu arma sau cu forța, ci doar printr-un soi de influență spirituală.

În concluzie, o tragedie iminentă poate transforma complet traiectoria destinului unei persoane, redefinind scopul, relațiile și percepția asupra siguranței. Aceste schimbări pot aduce o nouă perspectivă asupra vieții și pot deschide calea către o existență mai profundă și mai autentică. Aici se întrezăresc trei coordonate ale evoluției omului: “scopul și direcția vieții, percepția asupra siguranței și stabilității, relațiile și conexiunile umane”.

Cum se începe un război mondial? Simplu. Prin lăcomia și lipsa de credință a oamenilor, adică prin extinderea teritoriilor și prin manipularea resurselor și influențelor geopolitice cu scopul îmbogățirii.

Un eveniment tragic, cum ar fi războiul mondial, poate determina o reevaluare a priorităților omenirii. Ceva ce părea nesemnificativ înainte, poate părea esențial acum, iar noi scopuri, poate mai profunde și mai semnificative, pot apărea. Oamenii vor urma un drum mai altruist, dedicându-se cauzelor sociale sau spirituale.

Sentimentul de siguranță poate fi profund zguduit. Orice persoană poate deveni mai conștientă de fragilitatea vieții și a circumstanțelor, ceea ce poate duce la un nou nivel de precauție, dar și la o apreciere mai mare pentru momentele de liniște și bucurie. Această conștientizare poate conduce la schimbări în modul în care persoana abordează riscurile și oportunitățile.