ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Dead or Alive

On Decembrie 15, 2015, in Jurnal de Leadership, by Neculai Fantanaru

Fii deschis la ceea ce doreşte să se manifeste prin tine, fără să ştirbeşti nădejdea ce ţi-o pui în ceva care se comprimă cu ajutorul inacceptabilului.

Mă dovedeam refractar la o cerinţă faţă de care, la urma urmelor, aveam nişte obligaţii majore - înscrise în reţeta posibilă a trecerii dincolo de alte uşi. Şi de alte încăperi. Antecamere ale iadului. Spaţii echipate cu adaosuri de adevăruri şi îndoieli, cu atât mai închise cu cât gândurile-mi atinse de răceala vremii planau asupra chimiei alternanţelor dintre adormire şi trezire, răsunând în capul meu ca un stimul care acţionează asupra unui anumit câmp receptor.

Păream mai mult mort decât viu. Ca şi când întreaga mea fiinţă ar fi fost lovită de cea mai otrăvită săgeată, numită generic "Judecata de apoi", a cărei toxine paralizându-mi instantaneu simţurile, direct din inimă până în creier, mă lăsau fără glas. Fără energie. Fără putere. „I was feeling lost / Waiting to be found.”

Fără să ştirbesc nădejdea ce mi-o pusesem în ceva care se comprima cu ajutorul irealului şi, deci, al inacceptabilului, am hotărât să aştept amurgul. Aşa cum era el plăsmuit de imaginaţia-mi secată de puteri, mergând desculţă fără urmă de paşi alături de altcineva-ul din mine, nu fără a da crezare cu încetul, graţie înfierbânţelii pişcătoare ce-mi încingea tâmplele, acelei voci necunoscute care-mi şoptea hotărâtor: "Help me to arise".

Amăgitor, ca o jucărie luată de vânt, mă transpuneam în pielea unui înger care îşi clătină auzul - te-aş fi aşteptat oriunde, printre morţi sau printre vii ! - ce-i drept, cu unele opinteli. Dar ispitit, totuşi, de-o anumită curiozitate: "Cum ar fi fost dacă n-aş fi existat?"

Leadership: Poţi să fii tu însuţi într-o lume care caută în mod constant să te facă altcineva, în cazul sforţărilor atât de constant amplificate de deschiderea ta în faţa provocării a te privi ca deţinător al unei vieţi de poveste?

În interiorul castelului Helmnar, David - câştigătorul întrecerilor pe Hakon, ajunse în faţa unui perete care nu avea nicio uşă. Simţea totuşi că există o forţă necunoscută dincolo de perete, ca şi când exista cineva dornic să se întâlnească cu el. Urmându-şi instinctul, întinse mâna pe perete şi-l pipăi de-a lungul. O uşă invizibilă, mascată printr-o vrajă, crea imaginea unui perete adevărat. Uşa se deschise îndată. David păşi înăuntrul camerei, în mijlocul căreia văzu o oglindă uriaşă, în care se vedea ca în ceaţă. Cum ajunse în faţa ei, ceaţa se risipi. O voce închisă în oglindă se făcu auzită. "Ajută-mă să ies de aici !"

Omul interpus unei realităţi cu totul altfel, prizonierul acelei matrice care-l făcea să creadă că se afla în Eden sau Infern - ar trebui să i-o spun acum, cât încă suntem în relaţie - acest generator de efecte invers celor scontate, mai măreţ decât cerul şi marea care se întrepătrund continuu în imaginaţia viului, era mai curând atras de această poveste ce putea fi adevărată.

Mişcat de implicaţiile unei puteri fără margini, de scânteia personalităţii care îl face altfel decât ceilalţi, putea el oare să profite de pe urma acesteia la maximum? Inacceptabilul pe care trebuia să-l suporte însemna de fapt să se prefacă străin de lumea pe care o trăia şi să-şi plăsmuiască o realitate în care să nu se simtă claustrat.

Leadership: Spui NU compromisului dintre tendinţele contrare ale vieţii, refuzând „tăcerea” care îţi descoperă temerile ascunse?

A spune NU compromisului dintre tendinţele contrare ale vieţii, ca egoism-altruism, izolare-asociere sau individualism-solidaritate, înseamnă uneori să accepţi termenii realităţii cu o anumită reţinere, ca şi când n-ai exista decât ca aparenţă.

Putem înţelege leadershipul, codificat prin prisma imaginii unui om care a spus NU compromisului dintre două tendinţe contrare ale vieţii, refuzând „tăcerea” care îi descoperă temeri ascunse, dacă abordăm cu o atitudine proactivă acea latură a existenţei prin care se urmăreşte formarea şi dezvoltarea caracterului. Tăcerea este o amplificare a unei stări de incertitudine din care nu mai poţi ieşi, este rezultatul unei autosugestii care se întinde cu mult peste imboldul conştient iniţial, izvorând din incapacitatea de a-ţi da lecţii de viaţă într-o realitate fără orizont.

Iar tăcerea e adesea similară cu uitarea de sine, fiindcă nu mai ştii la ce aspecte să acorzi cea mai mare atenţie. Tendinţa omului de a se pierde în uitare, contrapusă tendinţei de a ieşi din carapacea solitudinii, adică supunerea lui la o manevră de mers înapoi, joacă un rol important în crearea acelei premise a regulii conform căreia „cine poate mult, poate şi mai mult”.

Cu alte cuvinte, odată cu intrarea într-o stare de negativă, omul poate trăi de asemenea o fărâmă de măreţie, oferind un înţeles mai larg convorbirii cu el însuşi în scopul obţinerii unui progres de tipul „chiar dacă totul stă împotriva mea, trebuie să mă autodepăşesc”.

Leadership: Accesibilitatea ta produce o deschidere către o potenţialitate de realizat prin conştiinţă, în calitate de simbol al plenitudinii existenţei, fără să se remodeleze la apelul unei transpuneri într-o lume care îşi reneagă tot mai mult temeliile?

Citeam de curând pe marketingprofitabil.ro următorul lucru: „Visele par a fi surprinse într-o reclamă care curge printre nori sau zboară printre poveşti, cu vocea care însoţeşte călătoria magică, până la trezire.”

Ei bine, această voce aparţine omului interpus unei realităţi cu totul altfel, prizonierul acelei matrice care-l face să creadă că se află în alt loc decât cel scontat de fondul existenţei cu care conştiinţa sa are o tangenţă.

Puterea care conferă unitate fluxului conştiinţei, provenind din probabilitatea de a ieşi din acest spaţiu al tăcerii şi pustiului, marchează însemnătatea acordată persoanei ce a depăşit stadiul unei stări de slăbiciune pentru a se regăsi pe sine într-un soi de perpetuum mobile cu combustie strict cugetătoare şi modelatoare. A te regăsi înseamnă să te ridici deasupra realităţii cazuale a unei lumi ostile, deasupra legilor unei lumi neînţelese, punându-te în sluba unui ideal care ţine de sens şi de irepetabilitate în limitele condiţiei de trecător prin viaţă.

Succesul personal nu rezidă atât din concepţia celorlalţi asupra ta, ci mai mult din concepţia ta asupra modului de a înţelege lumea ta interioară şi de a trăi prin ea.

Calitatea individului de a se remodela la apelul unei transpuneri într-o lume care îşi reneagă tot mai mult temeliile datorită rătăcirilor ei într-un decor tot mai absurd, se afirmă cât mai deplin în încercarea de a prezenta ca acceptabil inacceptabilul sau ca revoltător normalul.

Calea cea mai bună de a te adapta într-o astfel de lume nu este să o renegi, ci să-i accepţi provocările şi regulile prin prisma faptului că eşti singurul ei supravieţuitor, singurul ei fundament, singurul ei salvator, singurul ei poet, singurul ei creator.

Dead or Alive evidenţiază variaţiunile unei lumi surprinse în tunelul tranziţiei spre un alt model de om, apropiat de o putere mai mare de sine, provenită din existenta unor personaje instantanee pe care el însuşi le creează şi le inserează în propria lume.
 
Oamenii de mare caracter sunt înscrişi permanent într-o existenţă a morţii şi a învierii. El reuşesc mereu să facă un salt spectaculos peste propria lor umbră deoarece sunt deschişi la ceea ce doreşte să se manifeste prin ei, fără să ştirbească nădejdea ce şi-o pun în ceva ce se comprimă cu ajutorul inacceptabilului.

Prin tine se manifestă altcineva, un Alter-Ego? O forţă mult mai mare decât emoţiile şi sentimentele iniţiale la care viaţa te-a supus?



* Notă: Hi Profile - Dead or Alive

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us