Delicate

Un artist grandios țintește spre realizarea unei viziuni ce se îmbină permanent cu inteligența unei filosofii derivate din propria-i gândire despre tot ceea ce-l înconjoară.

Cunosc bine trandafirii, în divina lor splendoare, delicate like peace, cum se clătină înaintea celor buni și celor răi, înaintea ochilor care privesc dincolo de prezentul evenimentelor pe care încerc, cu migală și inspirație, să le transform în revelația unei trăiri tainice. Un amestec grandios de real și imaginabil, de melancolie și voluptate. Fiecare trandafir mă înnobiliază ca rezultat final al unei creații divine, ca o uma obra artística em miniatura, o piesă de puzzle ce-mi întregește personalitatea într-o ipostază a seducției alterității, sofisticate și neconsumate.

Când pregătesc trandafirii pentru pictură mă simt ca și când aș fi prezent într-o altă geografie culturală, într-o lume care mă face să trăiesc cu altă identitate, în alt mediu. Într-un loc unde artiștii cei mai de seamă, aleși dinainte de pronia cerească, își ordonează plastic trăirile cu un caracter ocult, prin prisma unui ochi sensibil și matur, delicate like words, format să găsească, pe cât posibil, un corespondent în spațiul realității subiective.

Cea mai prețioasă lucrare a unui artist e un soi de vizualizare a unei imagini din altă viață, din altă realitate. Poate de aceea am încredere în ceea ce văd atunci când simt prezența plină de grație a trandafirului, parfumul lui dulce, romantic, atât de rar, delicate like snow, irezistibil ca un vals al trăirilor intense, neinfluențate de circumstanțele aglomerărilor urbane, fără ca efemeritatea existenței umane, plină de sacrificiu și suferință, să ajungă până la mine.

Locul lui rămâne destinat amintirii unui personaj de o complexitate atât de mare, plin de simboluri și enigme, un artiste d'improvisation, încât, decriptându-l, poate da impresia că e vorba de o persoană diferită.

Imboldul de a-ți înțelege mai bine individualitatea te face să sondezi profunzimile reacției tale emoționale în fața senzației de frumos, căutând indicii pentru a sugera că unicul sens al artei este de a trăi o confesiune plină de nauralețe și sensibilitate?

Tradafirul reprezintă un indiciu al conștientizării autonomiei expresive a mijloacelor de limbaj vizual, tratat prin conceptul de conoscenza divina sau prin conceptul de „libertate de gândire și exprimare”, reperabil în toate activitățile cu caracter plastic. Apoi, el este o prelungire a năzuințelor mele, a frumuseții sufletului și a gândului bun ce mă însoțește permanent în călătoria spre atingerea unui ideal al vieții pasionale, transformat într-o filosofie a expresiei artistice desăvârșite.

Miranda Grey, personajul din opera lui John Fowles, împărtășea aceleași trăiri profunde ca mine, tot atât de intense ca ale unui trandafir, crescând șansele unei povești de viață autentice atunci când mărturisea, delicate like breeze:

„Probabil că mi-am dorit întotdeauna să cred în aceste lucruri. De fapt, credeam oarecum vag în ele chiar înainte de a-l întâlni. Dar el m-a făcut să cred efectiv în ele. Gândul la el mă face să mă simt vinovată când încalc aceste reguli. Iar dacă m-a determinat să le cred, asta înseamnă că el este cel care a creat cea mai mare parte din noul din mine.

Ca un desen. Nu poți da mișcare unei linii peste care tot revii cu linioare mici. Linia constă în însăși îndrăzneala cu care e trasă, străpungerea ei fiind posibilă doar prin vibrațiile unei sensibilități artistice, poetice, senzuale.”

Cum gestionezi opera de scrutare a unei identității coerente, a Unului din multiplul conștiinței de sine, gândită solidar cu sensul unei constante de tip „model de referință”?

Imaginea trandafirului face parte din memoria tuturor oamenilor, întruchipând la scară mică măreția nesfârșită a Creatorului, crezând în acea doină a sufletelor pe care poveștile o numesc iubire pură, delicately planned, într-un anumit sens făcându-se mai bine cunoscut după felul cum se exprimă: prin acea tăcere profundă din care pot țâșni semnificații mai puțin poluate de situații pasagere și de susceptibilități rănite ale epocii.

Nu-ți poți imagina o tăcere atât de rară, so delicately breathe, decât printr-o reacție de adorație în fața spectacolului naturii, nu prin intelectualizare, ci prin liricizare, devorându-i semnificația cu ochii măriți de uimire în fața puterii depline pe care un artist o are asupra vorbelor cele mai alese.

Mă hotărăsc să-l schițez pe pânza de pictură, un sentiment care nu este deloc confortabil, fiindcă mă simt prins într-un spațiu al erotismului pur, a delicate advance, ca și când aș atinge trupul dezbrăcat al unei femei ce te cuprinde cu mâinile blânde după gât, îți face cald în piept și te privește cu acea însuflețire a creațiunii: arta de a nu fi un om comun, ci unul extraordinar. Delicate like a touch, îi simt toate nuanțele de sentiment, toate subtilitățile și profunzimile, ca pe niște vorbe frumoase, șoptite la ureche artistului pur, iubit cu cea mai lungă poezie de dor, printr-o experiență dedicată pasiunii și valorilor care se păstrează în timp.

Astfel mă deschid în fața noii realități, plină de săruturi pasionale și atingeri fine: ca o petală de vis extrasă dintr-un fragment dintr-o mie și una de nopți, legănându-se în dans de fluture pe aripile unei nevoi esențiale de a aparține unei singure identități cu aspect tineresc, senzuale și romantice, de a avea conștiința rădăcinilor sale.

Iubirea este actul de sacrificiu în creație, arta de a aparține în totalitate unei singure persoane pe care trandafirul o acceptă ca pe un egal, ca pe un Dumnezeu sau măcar ca o parte a Lui.

Manifești dăruire în atingerea unui ideal al vieții pasionale, de transmitere a unor trăiri însuflețitoare, prin asociere cu ipostaza superioară a unei ființe posedată de imaginea estetică și deschisă către o lume a misterului?

Vladimir Nabokov îmi citea gândurile, îmi intuia tentația plină de bun gust, cea care îți promite o experiență de vis pe care ți-o dorești cu ardoare, atunci când scria despre Lolita, prin comparație cu simbolistica trandafirului surprins într-un moment de extaz mistic:

“Curbura spatelui ei, pielea ca orezul, săruturile ei apăsate, laguroase, de porumbiță, m-au împiedicat să comit vreo prostie. Nu-i adevărat că aptitudinile artistice sunt caracteristici sexuale secundare, așa cum au afirmat anumiți șarlatani și șamani. Lucrurile stau exact invers: sexul este nervul artei.”

O femeie dezbrăcată nu trebuie înțeleasă strict sexual, ca o dovadă a slăbiciunii sufletului pus în situația tentantă de a se lăsa în voie, abbandonarsi alla disperazione, doar pentru a deveni un instrument de valorificare a frumuseții. Mai curând, ea trebuie asociată cu ipostaza superioară a ființei dăruită cu puterea seducției, în scopul promovării unei arte cât mai rafinate, perfecte, longevive.

Iar în acord cu semnificația trandafirului, la donna nuda devine simbolul unei identificări cu rolul de agregator de conținuturi, fie prin aparență sau printr-o apropiere de tip magic, prin delicatețea și sensibilitatea rezonanței pe care o are frumusețea ei în inima și în mintea oricărui artist.

Imaginea estetică este un soi de fereastră spre ceva mult mai cuprinzător decât experiența de creație, este o fereastră spre semnificația ascunsă a unei Dive (futuriste).

Pentru a aprecia utilitatea artei și a educației artistice este necesar să-ți dezvolți capacitatea de diferențiere între ceea ce te încântă prin perfecțiunea creației și ceea ce nu este decât o închipuire foarte ușor de contrazis, dar care îți împacă sufletul prin dreptul de a îmbrățișa frumusețea ce ia forma unei muze.

Delicate este copia fidelă a unei opere de artă care începe să ia formă odată cu descrierea unei frumuseți a naturii, se continuă cu reprezentarea particularităților universului feminin și se încheie cu formularea unei filosofii a vieții, văzută din perspectiva unei lecturi personale, cu valențe subiective.

* Notă: Terence Trent D'Arby - Delicate