ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Deschide ochii. Şi închide-i...

On Decembrie 11, 2021, in Leadership 7th Edition, by Neculai Fantanaru

Creatorul este un artist fiindcă ştie să privească un spaţiu vast cu ochii cu care ştie să-şi privească în suflet sentimentul contopirii totale cu infinitul.

Ceea ce se întâmplă cu ochii mei, limpezi, îndrăzneţi, pătrunzători, este ceea ce se întâmplă cu marea atunci când mă adresez ei cu povestea mea de viaţă: ochii devin simbolul central într-o pictură care nu este neapărat descriptivă, ci evocatoare și profund poetică. Iată, aşadar, o senzaţie de satisfacţie în raport cu mediul, o senzaţie de linişte şi siguranţă. Alteori, când marea se frământă, vânturi puternice suflând asupra-i, încep să mă confrunt cu o senzaţie de nisip în ochi, făcând ca întreaga pictură a lumii mele, dezvoltându-se în funcţie de timpuri, să capete o tonalitate mai închisă sau mai rece.

Se poate oare ignora asta? Ochii mi se mişcă în toate direcţiile, în mod firesc, maşinal, instinctiv, fără ca marea să ştie ce anume urmăresc ei atunci când valurile devin plăceri ale privirii. Şi mă întreb: este firesc oare să-mi las ochii să privească o imagine care se adresează şi auzului, nu doar vizualului, printr-o estetică a culorilor efervescente şi vii pe care sunt aşezate emoţiile generate de neliniştea mării, privind frământările mării identificată cu propria-mi fiinţă?

Mângâieri ale ochilor, o parte a unei arte interpretative mai largi, direcţionată spre un spectru mai larg de sensibilitate, forţe de sugestie a amintirilor de neuitat, iată ce sunt aceste imagini pe care încep să le înţeleg mai bine doar privind marea, cu ale ei valuri care, uneori, mă cufundă în uitare. Şi, de felul ei, marea neagră este foarte friguroasă, mai ales iarna, orice suferinţe şi neajunsuri găsind în ea o mare putere de rezistenţă.

O oarecare indiscreţie mă face să o întreb de ce este sărată? Şi marea mi-ar răspunde: “sunt sărată din cauza lacrimilor pe care le vărs pentru toţi cei care nu au curajul să pătrundă în necunoscut pentru a mă cunoaşte.”

Leadership:  Poţi să scoţi în evidenţă esenţa unei dinamici a viului dată de asocierea ta cu variatele reprezentări ale unui spaţiu marcat de vastitate ce reflectă particularul unei poveşti cu implicaţii emoţionale?

În timp ce priveam marea cu ochi de artist, cu respect, cu înclinaţie către un spaţiu al misterului şi al nemuririi, nu puteam să nu aud glasul blajin pornit ori din înalturile cerului, ori din adâncurile pământului, sau poate era acel glas izvorât din adâncul conştiinţei mele confesionale. Şi el mi-a poruncit: "Închide ochii şi lasă-te purtat de o poveste".

Am închis ochii şi mi-am ascultat vocea. O furtună atemporală părea să mă tragă înapoi. Nu mă interesa să văd nimic, dar mi-am văzut toată viaţa, şi ea dorea să mă audă. Apoi, glasul mi-a poruncit din nou: "Deschide ochii şi trezeşte-ţi simţurile !"

Când am deschis ochii, brusc mi-am recăpătat vederea cu care artistul trebuie să se identifice înainte de a reda lumina şi umbra în desen. Un clar-obscur îmi încercuia latura vizionară. Se făcuse linişte, o linişte crepusculară. Apoi spiritul frumuseţii mării, tăinuit într-un decor dominat de întinderi maiestuoase, mi-a vorbit ca unui personaj întrupat din opera lui Mika Waltari, aflat în concordanţă cu lumea lui Dionysios:

"Eu te urmez cu plăcere. Te voi urma atât de mult cât va fi posibil. Dar pe care drum vom merge după ce vom părăsi aceste mări, nu avem de unde să ştim, fiindcă nimeni nu-şi cunoaşte dinainte destinul. De aceea nu am curajul să-i sfidez pe zeii nemuritori ridicând mâna ca să fiu de acord cu ceva la fel de nesigur şi de imprevizibil ca toate celelalte lucruri de pe pământ."

Simţind un fior care-mi cutreieră trupul, am închis din nou ochii, şi din alăturarea spiritului de artist - cu spiritul antic al mării, au apărut o serie de imagini tranzitorii, precum un mozaic de puzzle în mişcare, plin de culori apărute accidental.

O voce din ceruri, egală cu un glas blajin izvorât din adâncuri întunecate, m-a întâmpinat din nou, dar de data aceasta cu acel ecou al cântecului de sirenă. Şi mi-a spus pentru ultima oară: "un artist care nu-i cuprins de inspiraţie impersonală, nu va putea niciodată să privească marea ce-şi schimbă culorile în funcţie de vreme."

Apoi, am deschis ochii şi am povestit uimit ceea ce am văzut...

Leadershipul este inspiraţia de care trebuie să ţii cont atunci când îţi construieşti viziunea despre un model de realitate care te împinge spre creaţie, chiar şi atunci când realitatea imediată o ia înaintea impulsului de amplificare a unei emoţii pe o durată temporară.

Deschide ochii. Şi închide-i... Acesta este mesajul unui artist care ştie să dea vieţii sale un plus de imaginaţie izvorâtă dintr-o nesfârşită tandreţe a memoriei, simţind forma, proporțiile unei mari întinderi, și reflectând cu succes acest lucru pe o bucată de pânză. Or aici intervine infinitul: dialogul continuu între ceea ce se întâmplă în exteriorul tău şi ceea ce se întâmplă în mintea ta.

Marea simbolizează infinitul, timpul, eternitatea - cuprinse cu ochii, cu sufletul, cu mintea....

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate