ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Destinul cenuşiu al sufletelor părăsite

On Iulie 12, 2011, in Leadership-Y5-SuperZoom, by Neculai Fantanaru

Deschide poarta care îţi oferă acces permanent la respectul şi stima oamenilor, fără să trădezi principiile călăuzitoare ale leadershipului tău.

- Hank, vom fi milionari ! spuseră într-un singur glas muncitorii aflaţi în preajma sondei de petrol. Haide, Hank, trebuie să ne dai dreptul de a lua propriile noastre decizii.

Ştiind că situaţia în care se găseau, orele valorau cât zilele şi că nu poate tărăgăna deciziile prin lungi şi interminabile discuţii, Hank Anderson, maistrul de foraj, responsabilul echipei, le răspunde pe un ton categoric:

- Luaţi-vă lucrurile şi pregătiţi-vă de plecare în jumătate de oră. Vulcanul ăla poate erupe oricând. E prea periculos să rămânem aici, cu sau fără petrol.

Aruncându-i priviri încărcate de cel mai profund dispreţ, muncitorii cerură dreptul de a lua propriile lor decizii, invocând motive serioase de a rămâne acolo şi de a-şi continua munca.

Leadership: Te înarmezi cu obligaţia respectării unei condiţii care te defineşte ca mijlocitor al destinelor, pe care trebuie să ţi-o impui cu fermitate atunci când îţi este testată loialitatea faţă de principiile tale?

Ai văzut filmul „When Time Ran Out (1980)”? Îţi aminteşti ce a făcut Hank în această situaţie? A acceptat. Exact. A consimţit şi le-a dat dreptul de a decide privind continuarea muncii lor, făcând abstracţie de propriile opinii. Şi-a permis să încalce principiile după care un lider îşi ghidează toate deciziile şi acţiunile, şi-a permis să abdice de la modelul solid de leadership care l-a adoptat până atunci. În loc să profite de autoritatea care o avea şi să ia toate măsurile pentru a înfrâna orice urmă de rezistenţă din partea membrilor echipei sale, Hank le-a susţinut indirect intenţia acceptând ca ei să-şi desfăşoare mai departe activitatea.

Care a fost consecinţa deciziei lui Hank? Toţi muncitorii au murit în urma erupţiei vulcanului. E vorba despre atitudinea pe care o ai faţă de viaţă, care te defineşte ca om şi nu lucrurile rele sau bune care ţi se întâmplă. Acesta este horoscopul destinului pe care îl parcurgi într-un top al evenimentelor: calculează numărul victimelor pe care le reprezinţi în funcţie de latura propriei condiţionări care te trage în jos.

Aş putea spune, cu dezamăgire, că indirect Hank s-a făcut vinovat de moartea lor. Căci practic a uitat de ei, desconsiderându-şi astfel rolul de lider. Atunci când ai o responsabilitate şi nu ţi-o asumi, atunci când depinde de tine soarta unor oameni şi nu iei cele mai bune decizii în favoarea lor, atunci cu siguranţă tu eşti singurul vinovat de ceea ce li se întâmplă. Întreaga lor gamă de convingeri şi dorinţe nu justifică devierea ta de la obligaţiile care îţi revin prin natura funcţiei. Trădarea propriilor principii în favoarea dorinţelor oamenilor nu are scuză.

Condiţionarea pe care ţi-o impune nota profundă a evenimentelor, pentru a demonstra că ai dreptate în ceea ce susţii, poate fi privită din punctul de vedere al memoriei la care apelezi atunci când nu mai poţi accepta împăcarea cu tine însuţi. Te simţi copleşit de ceea ce ţi s-a întâmplat, eşti limitat în extinderea conştiinţei curate şi în acţiunile pe care le poţi face. Prin urmare, capacitatea fundamentală care joacă un rol vital în funcţionarea socială, emoţională şi cognitivă, constituie o consecinţă a condiţionării determinismului cu care eşti înzestrat.

Leadership: Eşti dispus să plăteşti sumele asigurate de pecetea destinului dacă evenimentul pe care l-ai anunţat s-a datorat unei variabile de tipul "întoarcere la persoana întâi" pe care nu eşti pregătit să o declari nulă?

Predai armele care fac din tine un adevărat lider? Tu îi laşi pe oameni să facă ce vor ei? Îi laşi pe ei să hotărască în locul tău? Când trebuie să accepţi tu condiţiile lor? Şi când trebuie să accepte ei condiţiile tale?

Leadershipul nu este realizabil din "materiale" ieftine, nu este fabricat după tehnologii capabile să determine reducerea preţului de cost al ceea ce putem numi prodotto finito, care este dat de clădirea unei atitudini de acceptare şi acordarea şanselor egale la viaţă. Este incompatibilă aspiraţia de a produce un impact puternic cu ideea de a te închide într-un turn de fildeş în care crezi că eşti singurul capabil să înfrunte o realitate cu totul nouă, în care nimeni nu prezintă încredere, iar soarta oamenilor să depindă numai de capacitatea lor de a se reorienta.

Din momentul în care cedezi în faţa voinţei membrilor echipei tale, din momentul în care pui sentimentele înaintea raţiunii, din momentul în care accepţi fără rezerve condiţiile şi cererile lor - din acel moment nu te mai poţi considera un lider. Ţi-ai pierdut puterea de influenţă. Căci, indirect îţi recunoşti neputinţa de a te impune în faţa lor, indirect îţi depui armele şi capitulezi.

Poţi fi sigur că oamenii vor fi înclinaţi de aici înainte să-ţi încalce toate hotărârile, nu se vor mai conforma şi nu vor mai respecta instrucţiunile primite din partea ta, nu-ţi vor mai da niciodată aceeaşi ascultare, pentru că le-ai permis să-ţi găsească punctul slab.

O poartă se poate deschide în faţa ta, dar se poate şi închide în urma ta. Dacă accepţi capitularea, poarta care ţi-a oferit acces permanent la respectul şi stima oamenilor se va închide, şi nu o vei mai putea niciodată deschide. Fă tot posibilul să înfrânezi rezistenţa oamenilor la schimbare, sădind în minţile şi inimile lor intenţiile tale neîndoielnice de a acţiona în favoarea lor.

Se poate spune că leadershipul conţine o variabilă de tipul "întoarcere la persoana întâi" pe care nu eşti pregătit să o declari nulă, cu precădere atunci când consecinţele evenimentelor sunt iremediabile şi eşti singurul în măsură să decizi cum vrei să fie viaţa ta şi a celorlalţi.

A te întoarce la persoana întâi înseamnă să-ţi asumi faptul că nu eşti un supererou care poate face orice, oricând, oricât, oricum, chiar dacă în tine există acel ceva care te motivează să faci un pas mare, care există pentru a duce la capăt un proiect complex scris cu litere de foc: "destin".

Destinul cenuşiu al sufletelor părăsite indică semnalul care anunţă sfârşitul carierei tale, când oamenii au avut de pierdut şi de suferit din cauza ta. Desemnează clipa cea mai grea din viaţa ta - când ies la iveală adevăratele tale defecte, când îţi sunt contestate calităţile de lider, când ai deviat de la traseul de bază al leadershipului şi ai căzut la cel mai mic nivel de încredere, când te-ai făcut vinovat de lipsa asumării responsabilităţilor.

Aşa cum un costum bine ales pune în valoare diferite calităţi ale celui care îl poartă - tot aşa o capacitate de decizie foarte bună, combinată cu o atitudine responsabilă, pun în valoare un caracter puternic. Ca lider, îţi va fi întotdeauna testat caracterul, şi în funcţie de cum îţi “administrezi” forţa decizională, vei suporta şi consecinţele.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Ochii mei vad lucruri pe care tu nu le vezi
  2. Te admir cu ochii, ce nu-i vezi
  3. Autenticitatea omului care se gandeste pe sine
  4. Triumful oamenilor grandiosi

Donează prin Paypal

Alternate Text

DONAŢIE RECURENTĂ

Donează lunar pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

DONAŢIE SINGULARĂ

Donează suma dorită pentru susţinerea proiectului NeculaiFantanaru.com

Donează prin Transfer Bancar

Cont Lei: RO34INGB0000999900448439

Deschis la ING Bank

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate