Luceafărul unui creator încătușat în lanțurile realității (I)

Șlefuiește diamantul din tine, ca să poți da o formă cât mai perfectă leadershipului tău.

Lumea mea interioară părea să ticăie tot mai puternic, sinistru și inexplicabil. Un gând mă obseda permanent în ritmul unor palpitații intense, însoțite de cele mai ciudate simțiri. Nutream la acea unică sclipire de geniu, a supraomului, optimum et maximum. Așteptam apariția spontană a unui Eu împlinit. Ca un Luceafăr strălucind pe cerul nopții arătându-mi nordul, idealul măreț mă determina să cizelez asperitățile gândirii mele.

Cu seriozitatea impecabilă a unui căutător de răspunsuri, porneam în aventura cunoașterii amănunțite a unei lumi nemateriale, a unui univers insuficient cunoscut. O cunoaștere a conștiințelor și a sufletelor, ce compuneau o masă de oameni diferiți. O cunoaștere care prezenta fluctuații neașteptate, dând naștere unei forțe nebănuite, apărute aparent din nimic.

Era o muncă copleșitoare care mă putea îndepărta de o realitate limitată, de legi, de clișee, de dogme, de prejudecăți. Mă aflam la granița dintre posibil și imposibil, dintre creație și evoluție. Un creator a cărui creație se hrănește cu căldura și lumina revărsată de cele mai ascunse taine ale lumii, ale vieții, ale naturii umane. Puteam să fabric oricând alte legi, să constat mereu alte adevăruri, să accept alte puncte de vedere. Aș fi vrut să construiesc, asemenea lui Einstein, modelul unui Univers pulsatoriu, care să se destindă și să se contracte ca o inimă uriașă. Oare aș fi reușit?

Trebuia să șlefuiesc propria mea cunoaștere, pentru a spori valoarea propriului meu Eu.

Aprecierea pe care o acorzi realității se face în funcție de gradul de implicare în universul tău interior, dincolo de ceea ce ești pregătit să înțelegi din el?

Nu poți trece printr-un proces de dezvoltare în urma căruia să devii un lider mai bun, dacă ești prizonier al unei realități care te limitează.

A-ți stopa orice reacție, orice tentativă de a te implica în propria ta împlinire, în realizarea acelui lucru care să te motiveze și să te facă mai dinamic - este ca și cum ai pleca într-un mic oraș de provincie într-o țară străină, unde nu cunoști pe nimeni, urmărit de gândul că fiecare om ți-ar putea ghici cu o singură privire fiecare mișcare. Practic te afli în perimetrul unei zone moarte, în care nu poți beneficia de privilegiile pentru avansarea personală.

Ceea ce contribuie la întregirea unei noi concepții despre realitatea care alcătuiește lumea omului este acea categorică lămurire a obsesiei care nu-i dă pace, agitându-l și reconfortându-l, care devine luptă pentru apărarea unor valori, credințe și idealuri.

Această obsesie, sprijinită de integritatea și uriașa continuitate a unei atitudini în manifestarea unor adevăruri care te fac să privești viața cu alți ochi, aliniind sistemului tău de valori la niște repere noi de exprimare și orientare, poate să contribuie la declanșarea unei noi corecții de imagine atribuită autenticității sau poate să denatureze orice inițiativă bună.

Obsesia de a aborda calea creației este centrul universului tău, dincolo de forma încifrată a înțelesului pe care îl dai termenului de "valabilitate" ?

Obsesia este începutul actului de creație. Este ceva ce te frământă neîncetat, un suport individualizator ce se câștigă prin adăugiri succesive, un protest împotriva subordonării unui conținut exterior agresiv, în scopul de a defini normalul acceptat de corespondența dintre suflet, rațiune, conștiință și personalitate. Este o dezvoltare intelectuală mai înaintată, care poate vedea mai departe în viitor, putând încorda spiritul asupra mijloacelor necesare pentru obținerea unui rezultat dorit, chiar dacă aceste mijloace nu inspiră prin ele însele plăcere. E acel ceva din tine care nu te lasă să renunți, care te ancorează și totodată îți dă aripi să crezi atunci când ceilalți se îndoiesc de tine.

Poți să dai o formă cât mai perfectă autenticității, numai dacă șlefuiești diamantul din tine. Căci numai cine se avântă în toate regiunile muntoase ale propriului sine, deconectându-se de realitatea distorsionată a lumii exterioare, îmbâcsită de tot felul de prejudecăți, va reuși să “trezească” din adormire acea forță creatoare proprie oamenilor care uimesc prin abilitățile lor, și care se pot mândri cu ei înșiși.

Eram pe punctul de a descoperi și înțelege o lume guvernată de legi, de principii raționale. Unde dreptul la "viață" și "moarte" era determinat de existența unei realități complet diferite, impunătoare prin felul în care interacționau forțele care o compuneau. O lume cu putere limitată de o înțelegere abstractă, în care secretele cele mai adânci, dispersate printr-o forță de reacțiune ce venea dinăuntrul ființei umane și care se răsfrângea asupra universului, erau însăși condiția existenței ei.

Efectul acțiunii convergente a realului și a ficțiunii ce asigura verosimilitatea unei lumi paralele, supusă presiunii unei schimbări unice și totalizatoare, forma perfectă a unei dimensiuni atemporale care tindea să se desăvârșească, se putea pierde dacă nu era amplificat de relația dintre artă și știință, dintre om și planul spiritual, încât să sporească intensitatea impactului asupra vieții.

Valabilitatea variantei tale de univers este mărimea cu care poți traversa de la un capăt la altul acea porțiune de 100% fidelitate în redarea unei realități insuficient descifrate de ceilalți oameni.

Luceafărul unui creator încătușat în lanțurile realității este expresia completei desăvârșiri, a înalte împliniri a sinelui care depinde de liberul arbitru din tine. Poți deveni un lider foarte bun, dotat cu capacitatea de a modela caracterele. Poți pătrunde ca un curent continuu în marele întreg al naturii umane, influențând hotărâtor existența lui, și poți da o formă cât mai perfectă leadershipului tău. Dar numai dacă șlefuiești „diamantul” din tine.

* Notă: optimum et maximum – cel mai bun si cel mai mare (lat.).