ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Din ce adevăruri vine şoapta?

On Mai 09, 2012, in Leadership de Vârf, by Neculai Fantanaru

Conştientizează constant şi îndelungat limitele leadershipului tău, pentru ca impactul cu realitatea să nu afecteze esenţa fiinţei tale.

O adevărată nenorocire se abătuse asupra marelui om de afaceri Bill Parrish, care amuţise de durere. Inima părea că-i spărgea pieptul. Iar şoapta, necruţătoare, insistentă, continua să se audă cu cea mai deplină claritate: „Da… Da… Da...” - emisă de o entitate invizibilă, înzestrată cu forţa implacabilă a unui Mefisto care sesizează în chip magic, prin puterea incomensurabilă a gândurilor şi emoţiilor, tainele sufletul omenesc.

Suferindul încearcă să atribuie o explicaţie acestei şoapte care îşi făcuse drum în viaţa lui, acestei voci calme, dar cu o forţă de impunere covârşitoare. De unde provine ea? Cine o emite? Dar nu poate întrezări adevărul, nu-i poate atribui niciun fel de înţeles. Căci ea derivă toate manifestările lui; ca un torent invizibil îi acaparează întreaga fiinţă, îi slăbeşte orice reacţie de împotrivire, ghidându-i simţurile, trăirile, comportamentul, suprimându-i orice ripostă, afectându-i sănătatea şi moleşindu-i fizicul.

Şoapta care anulează orice posibilitate de compromis

- Nu am pus nicio întrebare! reuşeşte totuşi să îngâne Bill, printr-o sforţare a voinţei. La naiba, ce se întâmplă? Spune-mi cine eşti! - amintindu-şi parcă cu spaimă de ultimele cuvinte pe care contesa Vaninka i le-a adresat căpitanului Fedor, cu puţin timp înainte ca acesta să moară: „Contra evenimentelor trebuie să te opinteşti, căci oamenii de rând nu dirijează evenimentele ci, din contra, sunt târâţi de ele.

Durerea părea să înceteze, prevenind infarctul. Dar răul nu se lasă cu una cu două, ci reapare, cu forţă reînnoită; mai înfricoşător, mai insistent, mai aprig se aruncă asupra neajutoratului. Ca şi cum, cuprins de o antipatie crudă faţă de el, cu înverşunare, ar fi căutat un prilej de batjocură pentru a-l chinui:

- Îmi dai mie ordine? răsună şoapta în atmosferă. Cred că ştii răspunsul, Bill. Iar acum încerci să rezolvi situaţia, dar asta e situaţia pe care ştii că nu o vei putea rezolva niciodată.

Bill simţea că cineva îl dispreţuieşte, că îl urăşte. De ce? Durerea creştea din ce în ce mai mult, ca şi cum entitatea din spatele şoaptei i-ar fi pus la încercare duritatea inimii, bătând în ea cu ciocanul; ca şi cum ar fi avut o inimă din piatră şi cineva încerca să-i testeze rezistenţa. Ar fi vrut să atace, să riposteze, dar cum? Cu ce arme să înfrunte el infernul? Cum oare să schimbe el, imobilizat de durere, învăluit de teama morţii, atitudinea autoritară a unui demon?

Leadership: Răspunzi cu consideraţie la orice formă de transmitere a idealurilor tale?

Aş putea presupune că viitorul în arta conducerii va fi poziţionat în acea direcţie pe care o hotărăşte - nu liderul, nu omul care îşi aduce aportul la dezvoltarea individualităţii sale şi care dă o formă nouă viziunii sale creatoare, garantând un nou model de business sau facilitând înţelegerea unei noi realităţi - ci mai degrabă universul său interior care îi sprijină esenţa, dirijându-i manifestările în funcţie experienţa sa anterioară, modelându-l, aş zice, după factorii care îl afectează cel mai puternic.

Aşa cum oamenii primitivi nu cercetau niciodată boala care îi lovea, ci îl căutau pe Dumnezeu – tot aşa şi în cazul tău, degeaba cauţi să obţii succesul în arta conducerii dacă nu-ţi cercetezi propria fiinţă. Dacă vrei să te angajezi în cursa spre desăvârşire, învaţă să gândeşti ca un lider de nivel înalt care ştie exact care sunt punctele tari şi cele slabe ale propriului Ego - care îi controlează toate simţurile, şlefuindu-i caracterul.

Când îţi cercetezi şi înţelegi propria fiinţă, propriul caracter, propriile simţăminte, simţi că ai câştigat încă o dată lupta cu tine însuţi, simţi că avansezi, că progresezi. Simţi, asemenea unui sculptor care ştie să transmită tuturor un mesaj prin însăşi operele sale, că ţii lucrurile sub control, că păstrezi o anumită stabilitate în ceea ce priveşte viaţa ta, Eul tău, în relaţie cu leadershipul. Simţi că răspunzi cu consideraţie la orice formă de transmitere a idealurilor tale. Simţi că poţi calcula, valorifica, aşa cum un filatelist calculează valoarea oricărui timbru prin expertiză temeinică, orice formă de exercitare a autorităţii tale, orice demers pe care îl întreprinzi. Îţi linişteşti mintea, conştiinţa şi sufletul ştiind că principiile pe care ţi le-ai impus a le respecta nu sunt încălcate prin îndoială sau nepăsare.

Leadership: Poţi să accepţi adevărul în totalitate?

O realitate unică, nedivizată, s-a întărit. Părerea marelui om de afaceri Bill Parrish (din filmul „Meet Joe Black”) despre sine, despre lume, s-a schimbat la sfârşitul “întâlnirii” cu şoapta. În acel moment el a încetat să existe ca un lider atotştiutor, ca un om foarte important, aşa cum se credea. Căci abia atunci a putut să reliefeze mai bine la cine era el cu adevărat, şi să accepte adevărul: că era doar un muritor, şi că, la fel ca orice alt muritor, putea fi oricând “întrerupt” de la butonul “On-Off” de către forţe superioare.

Abia atunci a realizat cât de mic şi de neînsemnat era. Şi a acceptat cu supunere că fiecare om trăieşte aproape mecanic, ca o păpuşă, sub înrâurirea unei entităţi “nemateriale”, care concepe şi reglează lucrurile după o ordine încă neştiută.

Aşa cum un scriitor conferă personajelor sale mai multă intensitate şi expresie, le înălţă până la simbol, le conferă o anumită rotunjire sufletească - tot aşa şi tu, ca să-ţi înţelegi şi desăvârşeşti evoluţia, trebuie să-ţi plasezi existenţa sub semnul sinelui, a Eului care te defineşte şi care îşi poate modifica "duritatea" la impactul cu o altă realitate, una neaşteptată sau nesperată.

Conferă o anumită rotunjire leadershipului tău prin adaosul de cumpătare, de echilibru şi modestie, de înfrânare a oricărui orgoliu, a oricărui egoism. Prin adoptarea unor măsuri de stopare şi prevenire a oricărei forme de eroziune a caracterului protector, nobil, bine conturat, de care trebuie să dai dovadă.

Din ce adevăruri vine şoapta desemnează acea reacţie a subconştientului la atitudinea ta, faţă de propria evoluţie, după ce eşti pus faţă în faţă cu realitatea neaşteptată şi constaţi că leadershipul tău nu a luat forma pe care ai dorit-o iniţial.

Ascultă-ţi conştiinţa, analizează-ţi trecutul şi prezentul, şi vei cunoaşte măcar parţial viitorul. Analizează-ţi traiectoria din punctul zero, vezi dacă nu cumva te-ai îndepărtat de idealurile şi ţelurile tale. Şi află-ţi coordonatele din prezent făcând corecţiile adecvate. Numai astfel vei scăpa de coşmarul “şoaptelor” dictate de entitatea numită... conştiinţă.

Conştientizează constant şi îndelungat limitele leadershipului tău, pentru ca impactul cu realitatea să nu afecteze esenţa fiinţei tale.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us