Dincolo de linia vizibilului

Când sufletul se retrage în dinamica creației, el își întipărește existența în veșnicie, dincolo de timp și spațiu.
În adâncul ființei mele înțeleg că arta nu este doar un act de creație, ci o metamorfoză devenită un simbol al potențialului de reînnoire, un fel de pelerinaj pe care artistul îl parcurge în slujba unei viziuni complete și memorabile, ce modelează și purifică spiritul.
La fel și alergatul, este o fuziune între corp și suflet ce transcende normalul cotidian. În această revelație perpetuă, privesc spre sora mea, Oana Fântânaru, în timpul semimaratonului de la Curtea Domnească. Da, o privesc asemeni unui artist care își regăsește esența dincolo de forme și măști efemere, ea devenind o oglindă a perfecțiunii artistice în mișcare.
Într-adevăr, Oana este dovada vie a dedicării absolute în fața artei, în fața acelor provocări tăcute ale muntelui, de unde se ridică mereu cu o forță renăscută, caz în care arta devine o călătorie spre sine. Cu grație, cu frumusețe, fiecare pas pe care îl face devine expresia unei depășiri a propriilor limite, fie ele fizice sau interioare. Mai mult decât atât, cu fiecare potecă parcursă, cu fiecare vârf atins, pasiunea ei capătă noi profunzimi, transformându-se într-un "Akihulich Usnionial", într-o revelație perpetuă, muntele devenind un templu al sufletului, un loc sacru unde își întâlnește autenticitatea.
Leadership: În ce moduri corpul și sufletul pot deveni parteneri în căutarea perfecțiunii și armoniei interioare, încât creația izvorâtă din ele să reflecte echilibrul profund și autenticitatea ființei tale?
Legat de semimaratonul montan, sora mea pare să întruchipeze emblematicul personaj din opera lui Mika Waltari, care își mărturisea credința în puterea eternă a spiritului dincolo de limitele trupești:
„Toate cărțile acestea le-am scris eu, Sinuhe egipteanul, doar pentru mine. Nu pentru zei, nu pentru alți oameni, nici ca numele meu să se păstreze pentru eternitate. Le-am scris doar pentru biata mea inimă încărcată de amar și tristețe.
Păstrez cu grijă aceste cincisprezece cărți și Muti a cusut pentru fiecare carte câte o învelitoare trainică din fibre de palmier. Toate cărțile acestea vor fi puse într-o lădiță de argint, lădița de argint va fi pusă într-o ladă de lemn tare, lada de lemn tare într-o ladă de aramă, așa cum odinioară cărțile zeului Thot au fost ferecate pentru a se păstra și au fost aruncate în Nil. Nu știu dacă Muti va reuși să pună cărțile în mormântul meu fără să o vadă gardienii, dar nu mă frământă prea mult acest lucru. Fiindcă știința și amintirile mele vor dăinui, chiar dacă trupul meu va pieri."
Leadership: Cum se poate transforma efortul fizic într-o formă de limbaj sacru, marcând momentele în care provocarea se transformă în triumf interior?
Atunci când sufletul caută exprimare, el își găsește calea fie prin pașii unui alergător pe munte, fie prin cuvintele unui scrib în singurătate, ambele fiind forme de eliberare și adevăr personal. Iar așa cum scribul își ferecă tainele în lăzi de aramă, alergătorul își sigilează luptele și biruințele în ritmul pașilor săi, ambele devenind relicve ale unui drum interior de purificare. În cele din urmă, atât scrierea, cât și alergarea sunt expresii ale unei nevoi umane fundamentale: nevoia de a crea, de a ne depăși limitele și de a lăsa o urmă în lume.
Fiecare potecă devine o pagină a unui jurnal nescris, iar muntele, marele templu al timpului, păstrează ecourile pașilor Oanei, în deplinătatea unei căutări interioare. Chiar și când vârful se ascunde sub „vălul de ceață" al muntelui, ea nu se lasă descurajată. Orice obstacol devine o punte, iar tentația constantă de a continua conturează fiecare alergare ca pe o metaforă vie a forței interioare, un dialog subtil între trup și spirit, transpus în cuvintele cărora acum, eu le dau glas.
Prin fiecare rând scris sau prin fiecare potecă urcată, sufletul își gravează propria poveste în materie, transformând efemerul în memorie durabilă.
Leadership: Poate efortul tău continuu să devină nemuritor, transpunând experiența vizuală într-un șir de imagini ce rezistă trecerii timpului?
Privirea alergătorului caută mai mult decât un final – ea pătrunde în profunzimea traseului, căutând răspunsuri despre scop și identitate. Pentru Oana, fiecare cursă nu e doar o competiție, ci un ritual de inițiere, un duel între provocare și dorință. Ea se avântă printre umbrele muntelui, ghidată de propriile standarde de disciplină și excelență, asemenea unui maestru al unei arte unice, în care fiecare pas și fiecare respirație sunt calculate, analizate și rafinate până la perfecțiune. Când sufletul se retrage în dinamica creației, fie prin alergarea neobosită pe munte, fie prin scrisul migălos pe papirus, el își întipărește existența în veșnicie, dincolo de timp și spațiu.
Astfel, fiecare chemare a muntelui devine o lecție despre sine, fiecare traseu – un altar personal, un viaggio verso l'essenza , unde linia de sosire marchează începutul unei noi introspecții. În alergare, Oana găsește un dialog cu natura, topindu-se în peisaj, transformând fiecare competiție într-o odisee simbolică, o poveste a rezistenței și frumuseții în mișcare.
Cred că imaginea surorii mele dezvăluie o lume deschisă, un punct în care efortul fizic se contopește cu spiritualitatea, ritmul pașilor ei transformându-se mereu într-un mesaj profund, aproape magic. Și să vă mai spun ceva: fiecare traseu desenat pe munte conturează, de fapt, o operă de artă ordonată, coerentă, pe care o poți admira ca pe un simbol al forței creatoare. Asemenea unui artist meşteşugit într-o operă cu caracter realist, Oana își asumă cele mai dure provocări, pentru a dovedi că limitele pot fi transcendate. Adică, reuşeşte să facă din fiecare provocare o formă de expresie, pe principiul că arta autentică se naște din dăruire totală.
Leadershipul contopește efortul fizic cu spiritualitatea, în oglindă cu dialogul dintre natură și voință, construind o poveste de rezistență și transformare interioară.
Dincolo de linia vizibilului se află esența nevăzută a ființei, în conformitate tot cu ceea ce trăim și simțim în profunzime, din care răzbate mesajul: „Adevărata putere izvorăște din armonia dintre trup și suflet."
Din acest motiv cred că pașii calculați ai alergătorului de top seamănă cu literele scrise atent pe un pergament, un mesaj pentru generațiile viitoare: „Când trupul și sufletul vorbesc același limbaj, creăm o moștenire dincolo de timp."