ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Direcţia cea mai avantajoasă

On Septembrie 08, 2009, in Leadership-Y5-SuperZoom, by Neculai Fantanaru

Sporeşte-ţi potenţialul de afirmare personală printr-o îmbogăţire a perspectivelor şi a înţelegerii faţă de partea vizibilă a prezenţei tale în lume.

Cu câteva zile în urmă am fost în vizită la unul dintre prietenii mei cei mai buni. A fost prima vizită pe care i-am făcut-o anul acesta şi am nimerit cred într-un moment cam nepotrivit. Nişte rude mai îndepărtate de-ale lui veniseră şi ele în vizită cu puţin timp înaintea mea, şi se apucaseră deja să stea la taclale în bucătărie, unde am fost şi eu invitat.

Era şi o fetiţă cu ei care, după statură şi înfăţişare, după vocea ei jucăuşă, nu putea avea mai mult de şase ani. Împreuna cu nepoţelul prietenului meu se jucau de-a v-aţi ascunselea prin casă, nestingheriţi, fără să deranjeze pe nimeni, fără să facă prea mult zgomot. Dar, ori de câte ori îi venea rândul să se ascundă, fetiţa, foarte voioasă, foarte veselă şi cu un chef de joacă nebun, fugea repede şi se pitula sub masa din bucătărie. Aştepta ghemuită ca într-o colivie, în dosul feţei de masă care atârna până jos, momentul oportun de a se repezi la perete pentru a câştiga jocul. Dar ce ghinion, băiatul o descoperea de fiecare dată.

M-am întrebat: dacă tot are libertate totală, de ce nu încearcă să se ascundă în altă parte - în sufragerie, într-unul din oricare dormitoare, după un dulap, după vreun birou, sub pat - aşa cum ar fi făcut mulţi copii, după uşă, după frigider, în spatele cuierului, în oricare alt loc?

Leadership: Cum te defineşti prin relaţionarea ta la o situaţie în care te simţi obligat să joci un rol de observator, fără să poţi manifesta receptivitate şi solicitudine faţă de cerinţele unei experienţe de viaţă care se poate acumula numai prin implicare directă?

Nimeni nu i-a spus nimic, nimeni nu a intervenit în jocul lor intens, deşi categoric, cu toţii, le urmăream zbenguiala. Fetiţa revenea sub masă, de fiecare dată ferm convinsă că îşi va păcăli partenerul de joc, ceea ce nu s-a întâmplat nicicum. Cu siguranţă locul acela îi inspira o încredere totală, deşi nu ştiu prea bine de unde provenea această încredere. Poate că se obişnuise cu acel loc, poate că i se părea cea mai sigură ascunzătoare din casă. Indiferent de modul în care gândea, un singur lucru era cert: tot timpul revenea sub masă şi tot timpul era descoperită. N-a câştigat niciodată jocul.

Acum te întreb: dacă mâine fetiţa se va juca de-a v-aţi ascunselea în altă parte, într-o altă locuinţă, care crezi că va fi locul sigur şi de încredere în care se va ascunde? Ai ghicit: probabil sub masa din bucătărie.

În acel moment am simţit o înstrăinare de lumea care mă înconjoară, am trăit o înstrăinare de mine însumi pe care însă abia după mulţi ani am înţeles-o până la capăt, cu toate subtilităţile care pot face diferenţa dintre o imagine de o calitate excepţională şi una mai slabă. Am fost nevoit să mă redefinesc în punctul central al unei oglinzi care nu reflectă nicio importanţă. Eram imaginea unui nobody care îmbrățișează banalitatea vieții în timp ce alţii o trăiesc printr-un spirit liber, printr-un apel continuu la acțiune.

Leadership: Înţelegi care este reacţia ta la o situaţie care din păcate nu depinde de tine, astfel încât să-ţi depăşeşti tendinţa de a juca mereu rolul de învins?

Este cu siguranţă foarte greu să fii în pielea acelora care bat ritmul pe loc şi nu avansează cu nimic în tot ceea ce întreprind. Rolul fetiţei, de învins, îl jucăm foarte mulţi dintre noi, fără să ne dăm seama. Ne-am obişnuit să urmăm, încă de mici, un singur drum, de parcă altul n-ar exista.

Ne-am obişnuit să ne organizăm acţiunile numai într-o singură direcţie, neînţelegând că există şi vor exista mereu alte sensuri, alte posibilităţi, unele mult mai favorabile decât am putea crede. Cel mai adesea ne simţim atraşi de un loc sigur. Şi facem aceleaşi lucruri sigure, dar ridicole, vreme îndelungată, iar apoi ne întrebăm cu stupefacţie: cum de nu s-a schimbat nimic?

Să continui să faci aceleaşi lucruri şi să te aştepţi la rezultate diferite, e absurd, dar unii oameni, din păcate, se vor complace tot timpul în această absurditate.

Leadership: Esenţa primordială a ceea ce te caracterizează într-o situaţie de tipul "privesc, dar nu mă pot implica" îşi poate îndeplini funcţiile de ordonare a unei realităţii mai largi doar prin aportul unor particularităţi de răspuns la factorii de căpetenie ai concepţiei despre voinţa libera?

Cei trei factori de căpetenie ai concepţiei despre voinţa liberă sunt: scopul propus, efortul specific voluntar şi comportamentul de biruire a obstacolelor.

Ţi s-a întâmplat vreodată să găseşti o hartă, dar să nu ştii ce anume indică ea? Interpretarea unei hărţii nu trebuie să pornească de la o idee fixă. Căci deseori interpretarea se bazează şi pe informaţie negativă. Uneori, ceea ce nu apare pe hartă este la fel de important ca şi ceea ce este reprezentat.

Ca lider, tu eşti chemat să dai startul unui drum, nu să priveşti cum îşi găsesc alţii drumul lor. Concepţia care stă la baza creării acestui drum, paşii de acţiune care te vor ajuta să parcurgi mai eficient traseul, elementele constitutive sau auxiliare, toate aceste etape sunt cumulate cumva pe o hartă – o hartă lăuntrică, fundamentată pe un raţionament mai mult deductiv. Dacă această hartă stochează o cantitate prea mare de informaţii negative, induse de alţii sau create de tine însuţi, atunci drumul care este reprezentat pe ea va fi evident eronat.

Dar, aidoma fetiţei de care ţi-am povestit la început, s-ar putea să te blochezi când vine vorba de citirea şi interpretarea corectă a hărţii lăuntrice. S-ar putea să urmezi o cale neprofitabilă, iar progresele tale să nu fie răsplătite.

Iar una din cele mai importante lecţii este aceasta: esenţa care caracterizează un lider este ceea ce constituie şi determină un lucru, o reacţie sau o direcţie în accesarea unei noi realităţi, ea nu trebuie să fie expresia constantă a unei priviri adânci şi atente care se pierde definitiv în lumina destinului altora.

Esenţa unei noi conştiinţe care trebuie să înflorească în tine poate fi dată de diferenţa dintre privirea adâncă care se pierde definitiv în lumina destinului altora şi vederea unei deschideri către ceea ce se întâmplă cu adevărat în viaţă pentru a înţelege direcţia unei noi perspective de receptare a fenomenului numit "înstrăinarea de tine însuţi".

Direcţia cea mai avantajoasă pe care o poţi obţine sub efectul unui moment existenţial memorabil, este dată de lecţia pe care o ai de învăţat, indiferent cât este de dureroasă, pe care o vei folosi ca să îţi aminteşti mereu ce importanţă are o anumită circumstanţă în crearea unei realităţi mult mai profunde.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us