ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Dispari până când doreşti să fii găsit

On Martie 24, 2016, in Leadership Pro, by Neculai Fantanaru

Pune-ţi la încercare curajul de a fi tu însuţi, scoţând la lumină miraculosul înăuntrul realităţii unui rol nou.

Unul din triumfurile care constituiau cu adevărat o provocare când venea vorba de a accepta întâmplarea, era să strălucesc prin absenţă, situaţie intermediară între prezenţă şi pierdere într-un rol al nimănui, necesară în stabilirea zerourilor unei ecuaţii complexe. Dar fără ca ochii, sufletul, să vadă dacă este vorba de cineva care se pretinde a fi, fără doar şi poate, o particularitate caracteristică numai artei, ca unitate a ideii cu imaginea care se pare că v-a scăpat până acum.

Necunoscutele, zvâcniri ale conştientului atotcuprinzător, în libertatea primită de la Dumnezeu de a transcende imediatul, erau rămăşiţele unei zone impenetrabile din conţinutul gândirii mele aflată sub comanda unei energii neconsumate.

Am pornit îndată pe urmele unei intrigi, în care forțele mari sau mici, nu are importanță căci fiecare dintre părţile implicate are dreptatea ei, înfăţişau căutările disperate ale unui vinovat de faptul că s-a făcut nevăzut într-un joc al contrastelor. Un joc al nebuniei de a mă da drept altcineva, mai ales că prezenţa mea de necuprins era necesară datorită funcţiei pe care o deţineam, de om al extremelor, exprimată prin unicitatea relaţiei dintre ajungere, plecare și revenire.

Arsène Lupin, gentilomul fantezist, omul cu mii de înfăţişări ce nu opera decât în castele şi saloane, a pătruns într-o noapte la baronul Schormann. A plecat cu mâinile goale, dar a avut grijă să-şi lase cartea de vizită pe care scrisese: „Arsène Lupin, Spărgătorul-gentilom, va reveni când mobila va fi autentică.“

Nimic nu poate umbri faptul că dispariţiile fantomatice au la bază mecanismele evadării, părând totul ca un vid de incertitudine şi copleşire, fără de care miraculosul nu poate ieşi la lumină. An unknown that can become an obsessive thought. Întregul meu organism cerebral devenise o maşinărie mânată, parcă, de forţe exterioare. O mică pată albă într-un colorit translucid, o combinaţie între a urmări o intuiţie inexplicabilă, a avea noroc şi a-mi asuma riscuri.

Leadership: Te conduci în viaţă conform teoriilor concepute în "surdină", prin intensitatea unei experienţe artistic-fanteziste?

Ca o chemare, condus după un plan divin, provocat mai cu seamă de apriga rezistenţă la ideea acelui drept, devenit obsesie, de distilare a esenţei într-o formulă a aparenţei, ceea ce nu stătea în puterea omului de rând, călcam pe urmele unui fugar. Un rătăcit căruia nimeni nu îi semnalează absenţa, decât atunci când are grijă să-şi lase în urmă cartea de vizită.

Susţinător timpuriu al ideii „disappear until you want to be found”, sau „acţionează ca şi cum n-ai exista”, am pus în practică tot ce-am deprins prin fantezia artistului care încearcă să descopere cel puţin un amănunt care să aibă o asemănare oarecare cu una din formele infinite ale naturii, corespunzătoare cu simţămintele celor ce introduc în picturile lor pete lipsite de formă care trimit precis la obiecte reale.

Leadershipul, vizând experiențele și concluziile referitoare la condiţiile receptării unui act artistic, prin care te piezi pe tine pentru a te regăsi în altcineva mai superior, are ca resort dorința de a-ți folosi forțele, mari sau mici, pentru a analiza ceea ce ești cu adevărat atunci când alegi să intri în obscuritatea unui rol stimulativ.

Cine se conduce în viaţă conform teoriilor concepute în "surdină", prin intensitatea unei experienţe artistic-fanteziste, oferind posibilitatea de constituire a unei imagini sub acţiunea unor forţe necontrolabile, prin analogie cu elementele comune ale formelor şi mişcărilor, inspirându-se din natura contrariilor, trebuie mai întâi să dovedească existenţa celor două curente, eterne şi atotcuprinzătoare, realitatea şi suprarealitatea.

Nu spunea Andre Breton, fondator al Suprarealismului, că miraculosul iese la lumină înăuntrul realităţii? El iese la lumină în vise, în întuneric, în obsesii, în preocupări, în somn, în spaimă, dragoste, hazard; în dispariţiile fantomatice, în mecanismele evadării; în halucinaţii, în aşa numitele dezordini, nebunii; în fantezii, în supranatural şi neobişnuit, în empirism şi în suprarealitate.

Leadershipul evoluează prin înțelegerea faptului că a contribui la alegerea de a-ţi folosi mintea în folosul creării unei aparenţe, unei esenţe care trebuie ascunsă, este o atitudine demnă de un om care vrea să-şi valorifice la maxim puterea de se implica în profunzimile unui rol reprezentativ. Rol care îi permite să se plieze pe mai multe tipuri de personaje.

Acest lucru poate să creeze o diferenţiere între oamenii care pot să devină altcineva, mai superiori, „desprinzându-se de cuib”, de a acționa lateral. Şi cei care se expun obişnuinţei de a „rămâne în cuib”, la stadiul de decor al unei scene fără actori principali, fără roluri de excepţie, fără performanțe ieșite din comun.

Dispari până când doreşti să fii găsit este un îndemn adresat oamenilor care vor să se angajeze într-un alt rol decât cel normal, un rol care prezintă o noutate absolută, exprimat prin unicitatea relaţiei dintre ajungere, plecare și revenire.

Greutatea în leadership constă în faptul că, odată asumat acest nou rol, trebuie să-ţi găseşti curajul de a fi tu însuţi, fără să-ţi permiţi luxul de a nu şti cine eşti cu adevărat şi ce destin ai de împlinit. Poţi să scoţi miraculosul la lumină înăuntrul realităţii noului tău rol?

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us