Don't stop me now (II)

Învață să utilizezi relevanța legăturii tale cu "un adânc mai înalt", acordând atenție certitudinilor și incertitudinilor pe care le presupune abordarea unor noi direcții de gândire.

Îmi încleștam mintea în jurul acestui gând, așa cum vulturul își încleștează adânc ghearele în carnea unei căprioare și încearcă să o ridice de la sol. A gândului că existam printr-o metafizică proprie, prin puterea mea artistic-cauzală. Dar în acel imens schimbător al galaxiei în care evoluam, sub aspectul demersului atât de laborios și de torturant al autenticului, o cauză nu era realmente o cauză, ci un efect de care nu eram sigur. "I'm a rocket ship on my way to Mars / On a collision course / I am a satellite I'm out of control"

Celebrul om de știință René Descartes nu doar a definit un sistem logic bazat pe descrierea fenomenelor simple, ci a construit o metafizică proprie, pornind de la metoda deductivă, și a ajuns la concluzia că gândirea este o certitudine: "Gândesc, deci exist." Astfel, el a dedus Dumnezeirea și lumea exterioară.

Dacă aș fi reușit să instalez premizele unui adevăr încă nespus, prin intermediul unilateral al rațiunii științifice, prin efortul suprem al imaginației pure, atunci m-aș fi aflat mult mai aproape de startul unei noi etape de evoluție. Asemenea unui sculptor care își finisează opera accentuând efectele ce dorește să le scoată în evidență, îmi finisam opiniile legate de credința că ceea ce deduceam prin exigență creatoare (și printr-un soi de iluminare rațională) putea să determine cine sunt într-un fel de adânc mai înalt.

Folosesc termenul "un adânc mai înalt" pentru a exprima puterea ascunsă a înțelegerii celor trăite prin reflectie, din dorința neliniștit necruțătoare a înțelegerii celor întâmplate, a deslușirii adevărurilor despre măreția lucrurilor simple și despre simplitatea lucrurilor mari.

Îți demonstrezi relevanța propriei viziuni și capacitatea de a fi mereu cu un pas înaintea prezentului prin adăugarea unui conținut plin de semnificație la editarea unei forme mai înalte de răspuns la cerințele cunoașterii?

Negreșit. Priveam cu toleranță slăbiciunile unei realități ascunse altora, nu pentru a da impresia unei excesive atenții la detalii, facilitând preponderența artificialului, în detrimentul sentimentului de firesc remarcat, ci pentru a da o formă nouă determinărilor esențiale ale parametriilor de evaluare și reorientare a lumii ce mă acapara zilnic.

Cerințele cunoașterii care mă lumina, putând fi puse de acord cu noțiunea progresului de tipul "explozie de creație prin cunoașterea adevărurilor transcendentale", erau urmatoarele: constatarea unei realitati care nu a fost descifrată pe deplin în toate consecințele ei și cristalizarea unei concepții proprii despre ceea ce mi se întâmpla prin fantasticul banalității.

Secundar, eram convins de asigurările date de efectul unei ieșiri din mine însumi și intrarea într-o ordine supranaturală și spirituală, decisivă pentru reinventarea modului de a mă expune în fața unei surse neîntrerupte de conținut. Efect concretizat într-o înnoire de sine care mă punea într-o poziție avantajoasă față de ceea ce cunoșteam, de unde puteam să privesc evenimentele vieții fără a mai fi captivul ei. Fapt ce presupunea imediat o intrare în divinitate: "I'm floating around în ecstasy / So don't stop me now, don't stop me.”

Întotdeauna un artist, un manager al elementelor cu valoare predictivă asupra calității relației cu propriul obiect de studiu – limbajul, într-un ansamblul de fenomene și procese abordate prin intervenția puterii artistic-cauzale, se lasă pradă trăirilor nemijlocite prin expresiile palpabile ale creativității lui. "I'm a shooting star leaping through the skies / Like a tiger defying the laws of gravity"

Una din relevanțele tale utile și foarte folositoare evoluției pe scara dezvoltării, adăugate în competiția pentru deschiderea unui orizont latent, rezultă din îmbunătățirile sau degradările succesive la care ești supus în încercarea de a traversa o lume transparentă, în care nu ascunzi nimic.

Această relevanță izvorăște din inițiativa de a acorda atenție certitudinilor și incertitudinilor pe care le presupune abordarea unor noi direcții de gândire, și din inițiativa de a trage concluzii sub aspectul demersului atât de laborios și de torturant al autenticului.

Relevanța pe care o ai ca vector de consolidare a leadershipului are ca factor dominant autoritatea pe care o reprezinți ca potențial furnizor de noi compoziții intelectuale?

Relevanța inițiativei de a defini o zonă incertă de care depinde gândirea ta viitoare, ca expresie de sine ce explorează limitele spațiului imprecisului și necunoscutului, formulând câte ceva din lucrurile vagi, conferă prioritate integrării tale într-o altă versiune de putere.

Iar puterea de a găsi și de a instala în leadership premizele unor adevăruri încă nespuse, prin intermediul unilateral al rațiunii științifice, prin efortul suprem al imaginației pure, este o dovadă a faptului că, dincolo de tot ceea ce poți concepe, forul tău interior este în expansiune.

Nu așa se spune, că puterea este dată de informația pe care o porți și o transmiți. Iar informația unei anumite combinații de judecăți, aparținând uneia dintre puținele clase de combinații cărora li se opune un anumit interval de variație, se poate calcula și în raport cu reperele acelor acumulări cantitative de efecte de tip „Gândesc, deci exist ” care fac posibilă transformarea ta într-un produs net superior prin „dotările” intelective.

Leadershipul, alături de relevanțele care rezultă în urma îmbunătățirilor și degradărilor de tip „Poți fi altcineva printr-un: Gândesc, deci exist”, are ca factor dominant autoritatea pe care o reprezinți ca potențial furnizor de noi compoziții intelectuale, științifice sau artistice.

Compoziția intelectuală care face cunoscută aria de investigare a leadershipului coincide cu capacitatea de a dezvolta noi semnificații atribuite evenimentelor și percepțiilor subiective, trăiri și reinterpretări ale realității, prin intermediul reflecțiilor asupra spiritului creator în stabilirea standardelor de proiectare ale prezentului.

Don't stop me now este o estimare, o modalitate de măsurare a relevanței pe care o acorzi părții conducătoare din tine care exclamă neîncetat, cu o imensă satisfacție: „Gândesc, deci exist.”

Dacă îți finisezi constant opiniile legate de credința că ceea ce deduci prin exigență creatoare determină cine ești într-un fel de adânc mai înalt, cu referire la o anumită logică de a raționa prin constatări provizorii, vei avea sentimentul că poți exista într-un altfel de decor în care tot ce este adevărat poate fi extins sau înlăturat, apărând în calitate de accente noi de stilism.

* Notă: Queen - Don't Stop Me Now