Don't stop me now (I)

Întoarce-te la ceea ce nu cunoști și în același timp îndreaptă-te spre ceea ce vrei să cunoști, încât să-ți maximizezi șansele de a face din artă un fel de a te simți superior.

Am ales-o pentru mine din tot ce aveam la dispoziție, ca rezultat al unei forme de gândire superioare, adâncite în sânul unei logici de o cu totul altă structură decât logica rațională, transformată ulterior într-o senzație de invincibilitate. Am fost primul care a pus mâna pe ea, ceva ce nimeni nu va putea înțelege, triumful care alungă durerea, dar cu toate acestea n-o puteam desluși decât în întuneric. "I feel alive and the world it's turning inside out, Yeah ! "

Un întuneric venit din prea multă lumină, urmărindu-mă ca o momeală de la cârlig greu de digerat. Nu trebuia decât să-mi închipui o putere imensă de la Dumnezeu, Like an atom bomb about to explode, dar neafectată de coeficienții de corelație care intrau în calculul matricii de vulnerabilitate. O putere iscată printr-o împrejurare mai presus de voința mea, de care aveam nevoie ca să pot să-mi urmez drumul printr-o buclă retroactivă. „I'm traveling at the speed of light.”

Am ales-o fiindcă era calea de promovare exclusivă a artiștilor. Această putere artistic-cauzală, partea esențială a unei judecăți umplute cu ceva din starea de spirit a unui Van Gogh care modulează tenta uniformă a cercurilor și fondurilor prin plasarea tușelor în diferite sensuri, de-a lungul unei izbucniri de contraste, înfiripa ideea construcției unei noi filosofii în interiorul științei.

Puterea nu era doar o bătaie de aripi izbucnită din nimic, un triumf care alungă durerea reziduală a eșecurilor trecute, între acțiuni simbolice având în sine ceva sumbru și frământări pline de autenticitate. Ea implica o anumită ordine temporală, un anumit context de percepție a unei realități ce reclamă o ancorare într-un timp repetabil, bazându-se pe o suită de evenimente și interrelaționări. "So don't stop me now don't stop me / Cause I'm having a good time."

Întemeietorul școlii carteziene, Rene Descartes a creat o teorie a omului mașină, a creat geometria analitică, a descoperit principiile optice, punând, de asemenea, bazele fizicii moderne. Cum s-a întâmplat? Fiecare om, însuflețit de virtuți dumnezeiești, numai acolo unde se lovește de reperele artei experimentale, pe scaunele înalte ale puterii de autodepășire, poate da naștere unei noi forme de gândire.

Contribui la realizarea unei forme superioare de gândire, așezând cunoașterea în matricea unei puteri artistic-cauzale?

Întotdeauna un artist, convins că va sparge orice tipare de gândire, va elimina din arta sa urâtul și brutalul. Ori, va adăuga două asemenea elemente de construcție a unei realități aparte, în cazul elaborării unei lucrări menite să convingă prin atenționarea asupra importanței pe care o au stabilirea preferințelor și înclinațiilor în relevarea anumitor tendințe de evoluție.

Ori tocmai aici se naște superioritatea înzestrării tale intelectuale, din capacitatea de a dezvolta și selecta acele nuanțe, de la cele întunecate la cele luminoase, care se potrivesc realității pe care dorești să o evidențiezi. Iar puterea artistic-cauzală, partea esențială a unei judecăți umplute cu ceva din starea de spirit care îți domină cel mai pregnant mintea și personalitatea, implică o rearanjare a ordinii acelor nuanțe astfel încât să poți practica deschiderea în fața artei.

Leadershipul secondează senzația de invincibilitate pe care o atingi atunci când te adâncești în sânul unei logici de o cu totul altă structură decât logica rațională, a unei logici care celorlalți le scapă, care este nu atât una a sentimentului, cât mai ales a fanteziei.

Poți să descoperi o nouă cunoaștere inspirându-te din ceea ce nu cunoști prin asumarea cutezanței de a trăi într-o lume întoarsă pe dos?

Poți contribui la realizarea unei forme de gândire superioare de gândire, așezând cunoașterea în matricea unei puteri artistic-cauzale, numai dacă reușești să-ți urmezi drumul printr-o buclă retroactivă – să te întorci la ceea ce nu cunoști și în același timp să te îndrepți spre ceea ce vrei să cunoști, încât să-ți maximizezi șansele de a face din artă nu doar un fel de a te simți superior, ci o construcție filosofică nouă în interiorul științei.

Puțini cuteză să încerce o canalizare a acestei puteri de a se obiectiva sub dogoarea teribilă a luminii venite din prea mult întuneric, sau sub mantia protectoare a întunericului venit din prea multă lumină – putere ce se pierde adesea, asemenea unui râu care nu-și mai urmează traseul, sub stratul gros al încadrării temporale într-un profil de configurare greșit al formulei de creație.

Puterea artistic-cauzală se activează din informațiile pe care le culegi din mediul de cunoaștere pe îl creezi din interiorul și exteriorul tău, din tot ceea ce te reprezintă în raport cu ceea ce descoperi singur. Ele îți servesc tocmai pentru a aprecia cât mai bine nivelul de înțelegere supus unei logici subtile, pentru a apropia cât mai mult probabilitățile de depășire a oricăror convenții sau granițe.

A-ți asuma cutenzanța de a trăi într-o lume întoarsă pe dos are în vedere actul descoperirii unor noi forme de gândire izvorâte din frânturile unei existențe incoerente. Acest lucru se poate realiza prin exercițiul intuiției și imaginației axate pe un conflict gradat și riguros între ceea ce se vede drept o excepție de la regulă și ceea ce se percepe drept un sediu al iluziilor.

Marea cunoaștere care este benefică leadershipului se concretizează prin aducerea în prim plan a formei de gândire axată pe actul percepției unei realități care te face să ieși din "normalitate", din spiritul vremii, pentru a descoperi o nouă lume.

Don't stop me now este rezultatul direct al avântului spre dobândirea unei cunoașteri provenite din necunoaștere, adică din încercarea de a atribui întunericului și luminii - acestor două resorturi ale creației - un sens care dă bine în tabloul pe care îl prezinți lumii.

* Notă: Queen - Don't Stop Me Now