ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Drumul Trandafirului

On August 13, 2019, in Leadership Pro, by Neculai Fantanaru

Leadershipul este virtutea de a te înscrie într-o imagine care durează doar câteva secunde să o priveşti, dar care se imprimă în veşnicie.

Câteodată, aş vrea să fac parte din altă lume, nemuritoare şi mereu însufleţită de frumuseţea unei grădini plină de culoare, de liniştea unei stări imense de încântare, fapt care să constituie triumful binevenit al unei eliberări din captivitatea timpului, din temniţa materială a unei societăţi consumeriste şi superficiale. Aş vrea să fac parte din imaginea unei realităţi care îşi perpetuează existenţa printre palpitaţiile unei inimi mereu înflăcărate de focul sacru al gesturilor de sensibilitate, al momentelor de tandreţe din zona spiritualităţii.

Astfel, am ajuns să mă descriu prin excelenţa esteticii de a fi parte din viața de zi cu zi a unui trandafir. Asta este ceea ce se numeşte să-ţi doreşti un refugiu pentru suflet, să trăieşti o experienţă unică, ferită de necurăţie şi revărsări de vanitate. Gingăşia de neatins a trandafrului, atât de apropiată de fineţea penelului care aşterne culorile pe pânză, în stare de prim amestec de lumesc şi evelaţie, se datorează eliberării de lanţurile trupului omenesc pentru a pătrunde revelaţiile lumii suprasensibile.

Sufletul şi trandafirul, esenţa mea non-materială şi forma de expresie a întâlnirii cu altă lume, fac obiectul unei legături explicate prin faptul că două entităţi ezoterice asemănătoare se află faţă în faţă cu ceea ce pictorul va turna în formă artistică, cea mai înaltă formă a validării spirituale, prin absenţa strigătelor de disperare din mijlocul suferinţei pământeşti.

Adevărata minune pe care ţi-o dă bunul Dumnezeu este să simţi că trăieşti viaţa unei plante perene, din familia Rosaceae, surprinsă într-un tablou căruia privitorul îi poate da, numaidecât şi fără întârziere, o notă de uimitor, de veridicitate, de măreţie, de preţiozitate, de perfecţiune. În sfârşit, mă simt liber să gândesc în termeni de consens cu aspiraţiile de pace sufletească, în senzualitatea şi în bogăţia simbolică a unui trandafir care se pregăteşte cu hărnicie să-şi schimbe nuanţele pentru un alt anotimp. Sublim şi înălţător, nu-i aşa?

Leadership: Poţi să-ţi îmbunătăţeşti dispoziţia sufletească legată de un anumit eveniment trăit ca experienţa estetică, prin dezvăluirea unei imagini care tinde să înlocuiască lumea existentă?

După cum lesne se poate observa, factorul integrant al conştiinţei mele de a mă raporta la lume este imaginea „Eu-lui” care se structurează din următoarele componente: sublimul unei privelişti de vis, căutarea conştientă a unei fuziuni spirituale şi dispoziţia sufletească legată de un anumit eveniment trăit ca experienţa estetică.

Ispititor, am ajuns să cred într-o schimbare de perspectivă din care se înţelege şi se concepe imaginea unei noi identităţi: a lucrurilor, a întâmplărilor şi a vieţii - văzute în funcţie de capacitatea lor de a găzdui emoţia unei picturi care te transportă în altă lume. Nu este de-ajuns să te consideri o şoaptă de răspuns a liniştii pe care ţi-o furnizează mişcarea penelului, amintind de întinderile vaste ale unei sfinte încrederi într-un prezent pe care îl vrei continuat în alte timpuri, îl alte dimensiuni ale fiinţării, mai e nevoie să te conţii tu însuţi într-un dialog cu materia şi cu mijloacele de execuţie.

Iar această experienţă estetică vizează adoptarea unei sensibilităţi aparte, a unei atitudini pozitive de tipul “sunt posesor al unui rafinament înnăscut”, care denotă o mare capacitate de a empatiza şi de a înţelege diversitatea naturii umane. Denotă o solidă acumulare de stări, idei şi viziuni, care tind spre exteriorizarea unui ideal de puritate şi cinste sufletească pe care îl privilegiază numai caracteristica de bază a trandafirului: de a fi întotdeauna sincer, fermecător şi elegant. De a se face tot timpul plăcut odată cu înflorirea lui.

Legătura cu artă este realizată prin farmecul puterii de a te înconjura de frumos, cu o aură pozitivă, discret, cu bun gust, aşa cum se înconjoară pictorul de petele pline de culoare care, adunate sau împrăştiate, țin privirea şi inima îndreptate parcă asupra unei imagini a paradisului, încă neterminate. Pictura mă face să nu mai cred în muritorul de rând care se pregăteşte pentru confruntarea cu limita absolută a timpului, ci la o redistribuire a înţelesului vieţii prin inducerea sentimentului de apartenenţă la un spaţiu paradisiac, cosmic, astral, al conştiinţei care priveşte totul prin ochii eternităţii.

Marea însemnătate a artei trebuie conştientizată prin exercitarea puterii de modelare a realităţii într-un context de mare vizibilitate, prin referire la un conţinut revelator de “potenţial expresiv” în construirea viziunii asupra unei lumi complet diferite.

Frumosul presupune trăinicia unor sentimente estetice, ca duioșie, măreție, visare, vitalitate, uimire, într-o temă simbolică de inspiraţie pur spirituală, cu precădere în reflexul culorilor roşu şi galben ale trandafirului.

Trandafirul este singura mea punte de legătură între lumile paralele, între frumosul artei şi aşa-numitul frumos din natură. El îmi inspiră o stare de atemporalitate, o concentrare de emoţii şi de evenimente în aceeaşi imagine, miză majoră a unui procedeu de alternanţă între bun gust şi simplitate. Ca şi când aş fi fost ispitit de vraja unei mângâieri de caşmir pur, plină de duioşie, sinceritate şi delicateţe, pe care natura o face să fie vizibilă şi palpabilă în cazul unei picturi de mare fineţe, în prim planul căreia se distinge o entitate vizual-plastică ce întruneşte condiţiile unei treziri spirituale de anvergură.

Pictura, la fel ca viaţa mea plină de căutări, bucurii şi neîmpliniri, este realitatea unei povești sensibile, de o uluitoare frumusețe, pe care numai natura o poate plămădi din roşul trandafiriu al unei clipe plină de emoţii, păstrată-ntr-o scânteie astrală, în spiritul unei renaşteri în altă formă, în alt spaţiu al universului.

Leadership: Poţi să defineşti un concept al admirației pentru conținutul tău de viaţă care se structurează (într-o operă artistică) ca un ecou al întâlnirii dintre două lumi asemănătoare legate printr-un anumit eveniment trăit autentic?

Sensul unei trăiri trebuie să determine intensitatea reacţiei omului în faţa unei experienţe de confirmare a “excepţionalului” gândit ca sens al unei vieţi care nu se topeşte prin exces. El trebuie să semnaleze sau să anticipeze ceva legat de tema trandafirului extinsă în lumina unei arte inconfundabile.

Scriitoarea Mary Balogh reuşeşte acest lucru atunci când îşi mărturiseşte apartenenţa la două trăiri suprasensibile în acelaşi timp, prin intermediul personajului ei favorit, artistul Joel Cunningham. Adică, prin continuarea utilizării sărăcăcioase a pânzei şi prin vulnerabilitatea de a sprijini viziunea unei profunde schimbări de atitudine privind rolul, conţinutul şi semnificaţia imaginii.

“Am pictat toată ziua. Am pictat furios şi fără oprire şi am ajuns la concentrarea totală de care am nevoie atunci când creez. Am pictat această femeie după schiţele pe care le-am făcut, din memorie, şi din partea aceea din mine care nu poate fi descrisă în cuvinte. Portretul nu e în niciun caz terminat, dar sunt teribil de mulţumit de el. E ceva atât de...delicat în fiinţa ei, încât mă temeam că nu voi putea niciodată să îl prind în gând, în viziune sau pe pânză. Dar cred că i-am prins frumuseţea, bucuria de a trăi, vulnerabilitatea, tristeţea, speranţa nestinsă. Oh, aş putea să rostesc o grămadă de cuvinte, fără să pot exprima ceea ce simt în legătură cu ea. Nu am pictat niciun tablou atât de repede. Dar nu este neglijent sau superficial... este sublim.”

Dimensiunea şi valoarea unui efect artistic este rezultatul unui şir de alăturări de semnificaţii, suprapuneri de culoare, îmbinări de cuvinte vii, intersecţii de elemente de decor, artificii de percepţie asupra realităţii, obsesii tematice, altele faţă de alăturarea iniţială.

Acestea devin normalitate la o personalitate care preia de la simbolul trandafirului o formă de sensibilitate specială, adaptată pentru recepţia şi analiza unei imagini figurate care nu poate să înceapă decât cu alegerea culorii predominante într-un anumit moment de insight, de onestitate, de luciditate şi de confesiune. La sfârşit rămâi uimit de nespusa simplitate a compoziţiei.

Leadershipul este lumea comparabilă între viaţă şi artă, văzută ca o infinitate de imagini care-şi răspund unele altora în deplină ordine, luminate de aceeaşi intensitate de roşu a sentimentului de apartenenţă la o identitate de tipul “Omul Nou” care face trecerea de la o identitate de împrumut la una reală.

Drumul Trandafirului este un concept al admirației pentru conținutul meu de viaţă care oferă privitorului o valoare intrinsecă referitoare la creaţia care continuă să mă fascineze, numită “Omul Nou”.

Drumul începe de la punctul în care se declanşează înflorirea primilor boboci şi se continuă, la nesfârşit, cu strădania artistului de a oferi acel "altfel" în prezentarea unui dialog fecund pe tema unei identităţi unice, tradusă printr-o imagine caracterizată de o dominantă cromatică intensă: roşu. Pasiune. Vitalitate. Echilibru. Imaginaţie. Întinerire.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us