ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Fenomenologia Ştiinţei

On Februarie 06, 2015, in Leadership de Durată, by Neculai Fantanaru

Accesează ştiinţa puterii de a intra în jocul subtil al confuziilor, amplificând acea caracteristică a gândirii ce apare la contactul dintre experienţă şi firul vieţii.

Totul părea desprins dintr-un ansamblu de vederi de dincolo de aparenţe, de dincolo de raţiune, de dincolo de lucruri, de dincolo de infinit. În acord cu inedita zonă a pseudo-adevărurilor, sub sfera improvizaţiei şi a impredictibilului. Izolat, intrasem într-un amplu proces de evoluţie, întinzându-se ca un soi de dirijare a atenţiei într-o altă direcţie, exprimată printr-o entitate de sens care se hrănea cu răspunsurile la întrebările fără de sfârşit.

Nonconformist. Păream distribuit într-un rol deloc credibil pentru un om normal, încadrat într-o lume dominată de o ştiinţă ce varia în funcţie de atâtea necunoscute dispuse ca nişte combinaţii de linii continue şi întrerupte, în cadrul unor coordonate generalizate. Sarcinile de coordonare a indicilor şi senzorilor de percepţie implicaţi în elaborarea unei noi structuri cognitive deveneau mai complexe şi mai critice pe măsură ce se adunau întrebările şi răspunsurile.

Neplauzibil. Mă aflam în punctul de maximă altitudine, condus de acea sete neţărmurită de a prinde între vertebrele minţii inefabilul ce numai geniul îl poate degaja, care te arde până în adâncul sufletului, făcându-te să intri involuntar într-un joc subtil al confuziilor, atrăgând însă curiozitatea. Indefinitul pe care nu-l puteam încadra într-o formă, şi pe care însuşi Dumnezeu, cu atotputernicia sa, îl însemnase cu fierul roşu al măsurii în transcendentalul ezoteric, devenise un produs al impulsurilor care generau outputuri spontane.

Un indicator de perspectivă. Nu mă mai limitam la observaţii generale, ci începusem să atribui sensuri metafizice unor căutări atractive, unor sentimente fluide. Cu riscul de a deforma exagerat marginile ştiinţei, de a deteriora adevărurile căpătate prin revelaţie. Precum saltul în înţelegerea universului, trecerea de la un spaţiu obscur la un spaţiu limpede.

Cred că mă asemănam cu botanistul francez Lamarck: „El citea o carte după alta, umplea topuri întregi de hârtie, mâzgălea paginile cărţilor cu o sumedenie de notaţii. În mintea sa lua naştere un neverosimil amalgam: judecăţile alchimiştilor medievali se împleteau cu teoriile vechilor greci, iar ipotezele contradictorii se ciocneau în creierul său într-un fel de dans nebun.”

Leadership: Te laşi ghidat de tentaţia de a plasa ştiinţa oriunde în spațiul subiectivismului, construind pattern-uri de integrare, imersare și observare la nivel existenţial?

Esenţa primei metamorfoze a ştiinţei este un soi de incompatibilitate vecină cu nebunia, din cadrul unei proces de continuă şi neamăgită reflecţie asupra realităţii personale. Felul cum îţi antrenezi propria gândire, fapt ce ţine de o clasă de consideraţii şi reflexii ce pot fi găsite numai în jocul subtil al confuziilor care declanşează un noi valuri de întrebări şi răspunsuri, sub sfera improvizaţiei şi a impredictibilului, te înscrie într-un soi de cursă nebună spre atingerea unui alt grad de dezvoltare.

Mai exact este vorba despre acel progres al științei capabil să te facă să stăpâneşti fundamentul solid şi revelator al unei profunde experienţe, efectele inedite ale unei noi realităţi. Adevărata artă a stăpânirii ştiinţei se evidenţiază în ceea ce nu este evident, în ceea ce nu se vede la prima privire, în realitatea mascata de supoziţii şi excepţii. Leadershipul capătă în acest nou context un plus de forţă nelimitată, fiindcă îţi îngăduie să descoperi ceea ce te atrage ca informaţie şi semnificaţie, nu doar ca orientare de perspectivă pe termen mediu şi lung.

Un savant rus a declarat la un moment dat: „Spre deosebire de artă, unde lucrul cel mai important este reacţia vie şi nemijlocită la cele văzute sau auzite, în ştiinţă trebuie să ştii să te uimeşti de rezultatele gândirii, de semnificaţiile cunoştinţelor acumulate. Motivaţia cea mai nobilă şi care corespunde cel mai bine spiritului ştiinţei este curiozitatea, dorinţa de a afla cum este alcătuită natura.

Informaţiile extrase din „indefinitul” vieţii, din contradicţiile şi meandrele unei profunde transformări, creează drumul către noi puncte de reflecţie, fiind apanajul dorinţei de a afla cum este alcătuită natura. În mintea ta ia naştere un neverosimil amalgam: judecăţile se împletesc cu teoriile, iar ipotezele contradictorii se ciocnesc într-un fel de dans nebun.

Reconstituirea unor noi scări de valori, a unei noi baze de putere, într-o viziune largă şi matură, începe de la experienţa actuală a sinelui şi a vieţii. Şi se extinde până la judecata apriorică, adică ruptă de experienţă. Aici ştiinţa, prin combinaţii de semnificaţii superioare, se constituie ca o coeziune a adevărurilor, a raţiunii şi a vederilor de dincolo de sfera de experienţă - măsurând importanţa relativă a diferitelor rezultate obţinute - cu tine însuţi.

Leadershipul care pune preţ pe unitatea dintre om şi experienţă se poate rezuma astfel: să lupţi din răsputeri până reuşeşti te învingi pe tine însuţi şi, în final, să ajungi stăpân pe situaţie. Este rezultatul unei autodepăşiri care se realizează prin lărgirea înţelegerii asupra fenomenelor de impact, este rezultatul a unei gândiri ce apare la contactul dintre experienţă şi firul vieţii într-un real care pare desprins din altă lume.

Deci, am putea spune că acest gen de leadership este rodul ştiinţei puterii de a intra involuntar într-un joc subtil al confuziilor pricinuite de concluzii, observări şi analize ale „necunoscutelor” realităţii, atrăgând însă curiozitatea şi producând rezultate prin convingerile bazate pe alegerea dintre mai multe variante de abordare a lor.

Fenomenologiei Ştiinţei i se poate asocia acea multitudine de operaţii de prelucrare a informaţiei, adică o informatică, un mod de a colecta reprezentări ale aspectelor abstracte ale realităţii şi de extragere a esenţelor, o caracteristică a gândirii ce apare la contactul dintre experienţă şi firul vieţii.

Această abordare se reflectă în output-urile pe care le generezi la fiecare scanare a fenomenelor de impact care îţi pot schimba total perspectiva asupra vieţii. Fenomene precum indefinitul, contradicţiile, confuziile, paradoxurile sau antinomiile de tip finit-infinit, lumină şi întuneric, viaţă şi moarte, vechi-nou, bun-rău, adevăr şi minciună, etc..

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us