Ființa cunoscătoare al cărei reflex este devenirea

Scanează întreaga structură a forțelor tale de orientare, ca să descoperi reperele ce pot influența pozitiv nivelul tău de profesionalism.

Morții nu i-a mai rămas prea mult timp de așteptat. Invizibil, organismul acesta aflat în stare de suspensie își reglează toate funcțiile de răspundere ce i-au fost încredințate de la natură și așteaptă doar un semn ca să intre în acțiune. El își anunță necuvântător prezența pe măsură ce îi este pus la dispoziție spațiul necesar desfășurării forțelor neprevăzute și compromițătoare care își accelerează vectorii de voință supremă în direcția trasată de destin.

Dar până și moartea începe să dea semne de îndoială, o lipsă de continuitate în proiectele ei, în actul de conducere, o prematură defecțiune a sistemului de operare atunci când mintea omenească își redobândește concentrarea și rămâne constantă în rezultate, în vecinătatea suprafeței de spirit și de spontaneitate.

Îți proiectezi obiectivele pe fondul realității autentice, pe baza experienței individuale de cunoaștere anterioară, prin înțelegere proprie și prin interpretarea propriei ființe pe care o propune altcineva?

Hannibal Lecter nu oferă niciun indiciu concludent cu privire la prinderea criminalului, doar fărâme de flashbackuri și întrebări cu răspunsuri echivoce, drumuri impracticabile la nivel psihic și emoțional.

Prin urmare Clarice Starling este nevoită să-și pună la bătaie mintea, să-și scaneze întreaga structură a forțelor de orientare și să le imprime o anumită accelerație pe direcția deplasării spre un reper fix. Dintr-o singură încercare să-și aducă în stare perfectă elementele active, reglate de intuiție, de sensibilitate și de conștiință. Fără precedent să realizeze un schimb de substanțe și de energie cu mediul ei de acțiune.

FBI-ul realizează o hartă a crimelor comise. În împrejurimi, undeva acolo, în singurătate, se ascunde Buffalo Bill. Grăbește-te Clarice, grăbește-te ! Viața bietei Catherine depinde acum doar de agilitatea minții tale. Timpul este pe sfârșite !

După cum un arheolog își reglează cu finețe mișcarea mâinilor și a corpului pentru a putea efectua săpăturile necesare scoaterii la iveală a unui obiect de valoare inestimabilă, Clarice își programează decodorul mental și caută cu sârguință canalul potrivit la numărul regiunii unde crede că ar putea găsi unele răspunsuri evidente, urmărind întocmai schema de aplicare a unui algoritm simetric. Mintea ei creează noi reflexe de judecată, capătă alte valențe de cuprindere a realității.

Clarice se îndreaptă spre o sarcină greoaie și ambițioasă: inventarea unei scheme generale de orientare, grație căreia să fie posibil să descopere reperele care pot influența destinul bietei Catherine, răpită și sechestrată de Buffalo Bill. Dar pentru a-și atinge scopurile, Clarice trebuie să introducă în evoluția construcției orientării sale un raționament unic.

Practic ea are misiunea de a descoperi, îndărătul profesionistului în devenire, ființa cunoscătoare a psihicului uman al cărei reflex este această devenire.

Perspectiva a ceea ce te conduce către obținerea rezultatelor te împinge să fii cu totul altceva, împotriva voinței tale de a recunoaște pur și simplu o anumită realitate?

Clarice scapă din vedere un singur aspect în toată această operațiune complexă de căutare a indiciilor: nu-și dă seama că de fapt altcineva i-a programat întreaga mentalitate, că de fapt ea este obligată de Hannibal să devină altcineva, un produs psihologic cu însușiri mult mai profunde.

Practic, ea se angajează într-un demers dificil împotriva voinței sale de a recunoaște pur și simplu o anumită realitate: că de fapt este un cobai care nu poate lua decizii singur, ci tot timpul așteaptă să i se ofere suport în căutarea informației, un anumit cadru de referință (intelectual, emoțional) care să o ajute să urmeze drumul cel drept al indiciilor și al descoperirilor.

După ce criterii preferăm un mod de gândire “industrial”, generator de perspective sărace și subiective, unei modalități de abordare a cunoașterii bine cioplite în materialul dur al judecății care trezește și întreține interesul pentru activitatea de cercetare desfășurată în folosul devenirii, dispunând de aceleași considerente de ordin practic?

Avansarea liderilor spre un nivel superior de profesionalism, datorită producției la scară largă de judecăți, calcule și mecanisme logice, este foarte pretențioasă. Se ajunge în situația de a realiza estimări, presupuneri și scenarii diferite asupra naturii cercetării, menite a satisface una și aceeași ipoteză. Astfel se înregistrează o anumită evoluție ascendentă a leadershipului, dar minoră în comparație cu adevărata evoluție.

În acest caz descoperirea reperelor multiple și complexe ce pot influența major existența omului supus unei influențe străine negative, în limitele căruia se înscriu într-o continuă întrecere tot felul de indicii și suspiciuni, se dovedește insuficientă.

Când te confrunți cu o probă de viață, te lași furat de tendința de a te poziționa, în general, la un nivel mult inferior propriei prestanțe de a te numi “privilegiat” într-o anumită știință?

Două moduri de gândire sunt definitorii pentru dezvoltarea leadershipului. Gândirea rațională și analitică, corespunzătoare pentru evaluarea rezultatelor cercetării care duc la atingerea unui target de ordin moral și social. Și gândirea care imprimă o anumită accelerație propriului potențial de lider, dar mai puțin corespunzătoare devenirii rodnice spre ceva mai înalt, spre o excelentă cunoaștere de sine. Între ele două, deseori are câștig de cauză cea dintâi.

Opțiunea de generare a valorii, îndărătul profesionistului în devenire, se realizează după criterii destul de exigente, după anumite modele de stabilite în practica leadershipului, după anumite reguli raționale și după anumite argumente. Având ca scop o cunoaștere cât mai profundă a naturii umane și a transformării acesteia. Dar și după tipul de interpretare a schemei de orientare ce se realizează în funcție de reflexele de judecată care trebuie să dezbine liderul dintr-un sistem încremenit de cunoaștere și de analiză.

Leadershipului implică o urmărire consecventă a consecințelor pe care ipotezele și concluziile, răspunsurile evidente sau nesigure, le au pe plan profesional. Prin parcurgerea susținută a unei căi de introspecție și conștientizare profunde, dar și grație unei viziuni reglate de intuiție, de sensibilitate, de robustețea scenariilor și de raționamentul unic care influențează cercetarea, trebuie să-ți aduci în stare perfectă elementele active care au puterea de a declanșa procesul de devenire.

Această devenire se reflectă în rezultatele pe care le obții. Și depinde de cât de cunoscător al psihicului uman ești.

Leadershipul este experiența pe care o capeți prin autosugestie sau printr-un transfer de personalitate care nu îi este oricui la îndemână, cu mențiunea de a nu te transforma într-un experiment pentru altcineva.

Ființa cunoscătoare al cărei reflex este devenirea scoate în evidență acel drumul parcurs de lider pentru a obține performanțele dorite. Acest drum, care se dorește să aibă un trend ascendent, este inimitabil și se construiește în timp. El poate avea un traseu plin de ocolișuri și de meandre. Sau poate fi rectiliniu, în funcție de cunoștințele, abilitățile și experiența anterioară a liderului. Dar el nu se construiește după formule matematice, ci implică întotdeauna elemente ce țin de fondul unic și personal de dezvoltare.

* Notă: The Silence of the Lambs (1991)