Glasul răzvrătirii

Schimbă constituţia psihică şi sufletească a oamenilor, transmiţându-le acea vibraţie înaltă prin care să-şi exteriorizeze aspiraţiile latente.

A fost soldat în armata romană dar a dezertat în urma unui conflict cu autorităţile. Apoi a fost încătuşat şi vândut la o piaţă de sclavi unuia care conducea o şcoală de gladiatori din Capua. Dar odată ajuns acolo, el s-a hotărât să evadeze şi să le redea libertatea celorlalţi gladiatori care erau obligaţi să lupte pe viaţă şi pe moarte, numai ca să-i distreze pe romani.

Folosind cuţitele furate din bucătăriile şcolii, a reuşit împreună cu alţi 78 de gladiatori să evadeze şi să învingă forţele armate trimise să-i captureze. În scurt timp numele său a devenit o legendă şi astfel, în mai puţin de un an de la evadarea sa, i s-au alăturat mai bine de 70.000 de oameni. Timp de aproape doi ani i-a înspăimântat pe romani, deşi nu dorea nimic altceva decât să fie liber.

Leadership: Îţi măsori curajul de a-ţi risca viaţa printr-un exit forţat din totalul unor cauze secundare?

Spartacus, “ atletul cu muşchi de criţă din vremurile bătrâne ” – cum îl numea poetul român Constantin Mille, a fost conducătorul uneia dintre cele mai mari răscoale din istorie. Numele său a devenit o legendă fiindcă a avut curajul să-şi rişte viaţa pentru libertate şi dreptate. El a arătat lumii prin exemplul său viu ce este libertatea, cum robii sunt în stare să devină eroi, şi că firea omenească, cu toată făptura, are tendinţa şi scopul de a obţine fericirea.

Disponibilitatea de a risca este trăsătura care iese întotdeauna la lumină la oamenii care urmăresc atingerea unui ideal. Adesea, ei se expun celor mai mari primejdii pentru a-i ajuta şi pe alţii să nutrească aşteptări şi perspective mai adecvate propriilor valori şi scopuri. Şi cu cât se implică mai mult în acest proces de schimbare a mentalităţii oamenilor, cu atât viaţa lor capătă sens.

Cauzele secundare pe care le sprijini pentru a-ţi împlini voinţa sunt restricţionate de formele de înstrăinare faţă de ceea ce ar trebui să reprezinte ”omul de ieri”. Cauze precum incompatibilitatea dintre condiţia ta de luptă, condiţia de împlinire şi condiţia de martir, în primul rând prin reprezentarea de stare a unui sistem de convingeri asupra evenimentelor, pot fi puse în corespondenţă cu aspiraţiile latente, ne-exprimate încă, dar care tind cu putere să se conformeze faptelor dacă li se oferă ocazia, şansa sau mediul prielnic de manifestare.

Un exit forţat din totalul unor cauze secundare are ca termen de comparație o formă de a te implica activ în schimbarea vieţii cu riscul de a fi prins în capcana de a te sacrifica pentru ceilalți, fără să te descoperi pe tine cel real.

Odată ce ai dezvoltat un sens de înţelegere a tipului de om care eşti, atunci poţi experimenta valoarea reală a vieţii prin injectarea convingerilor tale în două direcţii: o direcţie a totalei autodistrugeri sau o direcţie a desăvârşirii individuale.

Eşti un luptător sau un învins?

Glasul lui Spartacus s-a făcut auzit atunci când drepturile oamenilor au fost încălcate şi puse în pericol. Dominat de sentimentul încrederii în biruinţa finală, el şi-a susţinut cu consecvenţă ideile şi interesul pentru atingerea scopului propus. Aspiraţia lui spre libertate, care s-a făcut simţită în tot Imperiul Roman, i-a trezit pe toţi cei asupriţi din amorţeala sufletului şi a raţiunii în care căzuseră, umplându-i cu dorinţa de a se solidariza cu el. Mii de sclavii i-au înţeles mesajul şi nu l-au putut ignora.

Numai lupta dreaptă poate duce la biruinţă. Toţi cei care s-au alăturat mişcării lui Spartacus şi-au forţat limitele de dragul unei chemări mai înalte, o chemare spre acţiune, spre transformare, spre libertate, spre demnitate, spre comuniune, spre regăsirea unor vremuri de mult apuse – o chemare ce nu putea fi respinsă căci s-a înfipt instantaneu în sufletul celor obidiţi.

Glasul lui i-a mobilizat pe oameni pentru obţinerea unor rezultate deosebite. Metode de acţiune găseşte liderul, important e ca oamenii să audă glasul Lui şi să-l urmeze. Încrezător în propria persoană şi în izbândă, curajos şi dornic să-şi materializeze aspiraţiile ce vor schimba lumea, aspiraţii în care credea cu desăvârşire, Spartacus, conştient de misiunea sa, a mobilizat mii de oameni pentru obţinerea libertăţii lor.

Leadership: Poţi înțelege mai bine conceptul de autonomie personală printr-un control atent al riscului pe care îl comportă trecerea ta de la un statut de limitare la un statut de legendă?

Dar a reuşit să se impună în faţa lor şi pentru că a adăugat o doză sănătoasă de carismă la stilul său de conducere. A păşit cu avânt în primele rânduri ale fiecărei lupte, căci riscul este primul un pas înainte spre victorie, pe care el nu s-a temut să-l facă. Încrederea în victorie a fost întotdeauna prezentă în sufletul său, înarmându-l şi stimulându-l în demersurile sale.

Se mai întâmplă uneori să nu se găsească un lider, dar atunci când este găsit, el trebuie să aibă un rol călăuzitor asupra oamenilor pentru atingerea scopurilor propuse şi, în acelaşi timp, să determine schimbarea mentalităţii lor.

Autonomia personală are la bază acea motivaţie intrinsecă care diferenţiază un individ în raport cu alţii ca orientare generală în relaţiile sale cu mediul (fizic şi social).

Concluzie: Uneori pentru a-şi atinge scopul, liderul trebuie să asculte de acea voce interioară, de acel „glas al răzvrătirii” împotriva unor stări şi situaţii care par a fi bine implantate în societate şi acceptate ca o componenta a sorţii. Istoria a demonstrat că ori de cate ori se iveşte un lider cu viziuni deosebite şi cu putere de convingere, lumea poate fi schimbată.

Schimbă constituţia psihică şi sufletească a oamenilor, transmiţându-le acea vibraţie înaltă prin care să-şi exteriorizeze aspiraţiile latente.