Glasul tăcerii infinite

Intră în competiţia cu tine însuţi, înainte să încerci să modifici influenţa altora în folosul propriu.

Nabucodonosor, regele Babilonului, i-a acordat toată încrederea lui Sedechia, cel de-al unsprezecelea rege al Israelului, făcându-l păstorul poporului său pe pământul lui Israel, dar acesta l-a trădat, uneltind pe ascuns cu egiptenii care, cândva, ţinuseră în sclavie neamul lui Israel. Dorinţa cea mai mare a regelui Sedechia era de a-şi lua înapoi pământurile, şi de a-şi elibera poporul de sub jugul Babilonului. În ciuda faptului că profetul său îl avertizase de nenumărate ori să nu pornească războiul împotriva lui Nabucodonosor, ci să-i ceară acestuia îndurare pentru greşeala comisă, Sedechia a rămas fidel hotărârii sale.

Dar soarta a fost mult prea crudă cu Sedechia. Toată armata sa a fost nimicită iar el, împreuna cu cei trei fii ai săi, Eliel, Achis şi Amasai, au fost prinşi şi puşi în lanţuri.

Aduşi în faţa lui Nabucodonosor, Sedechia îngenunche cu faţa la pământ şi-l imploră să le cruţe viaţa fiilor săi nevinovaţi, cu preţul propriei sale vieţi. Dar Nabucodonosor nu a arătat nicio îndurare. I-a omorât cu sânge rece pe cei trei băieţi, iar lui Sedechia, care fusese nevoit să asiste la supliciul lor, a ordonat să i se scoată ochii.

Acesta a fost preţul pe care l-a avut de plătit fiindcă a cedat ispitei de a încerca să modifice influenţa lui Nabucodonosor în folosul propriu. Bazându-se pe încrederea ce i-o acordase Nabucodonosor, Sedechia a încercat o mişcare hazardată, tupeistă, prin care să-l surprindă şi să-l învingă. Dar el nu şi-a cântărit bine valoarea faptelor sale, nu şi-a putut ţine în frâu pornirile spre infidelitate, pentru a estompa efectul reacţiilor adverse ce puteau apărea.

Leadership: Ce dimensiune a personalităţii tale eşti dispus să o arăţi lumii în cazul unui eşec?

Degeaba ai o viziune, bazată pe o formă de cunoaştere umană care derivă din experienţă, dacă eşti un om al jumătăţilor de măsură, un om al exceselor care se lăsă uşor doborât de tentaţiile de a-şi satisface ambiţiile, ignorând limitele impuse de către dezvoltatorii şi promotorii tăi.

Una din direcţiile în care poţi insista, este cea a răspunderii de sine. Fără să ignori ceea ce eşti, reaminteşte-ţi că prima constantă a modelului tău de raportare la un anumit scop este acea dilemă: alegerea - “De partea cui eşti?”.

Graţie unei vaste acţiuni de rearanjare a criteriilor de promovare personală, cât şi a unor facilităţi de manifestare a capacităţilor coordonatoare ce permit efectuarea unor acţiuni în interes propriu sau al unui terţ, rişti să ajungi să te recunoşti învins tocmai de limitele putinţei tale de a suporta o răspundere care se suprapune peste contribuțiile tale la succesul altora.

Dimensiunea personalităţii tale este de tipul "accesoriului" atunci când replica finală la tolerabilitatea pe care ţi-o acordă un partener de încredere devine ea însăşi deznodământ.

Această evoluţie spre arta puterii, percepută drept un privilegiu sau un chin, reprezintă o realitate mai cuprinzătoare din care nevoia de a te lansa într-o provocare personală nu este decât o mică parte, un eşantion al unei gândiri şi al unui set de valori care scot la suprafaţă ce este în tine.

Care va fi natura acestei noi îndatoriri viitoare faţă de tine însuţi, spre binele ori spre suferinţa celor care te urmează, este desigur foarte dificil de spus. Dar cu siguranţă ia în calcul, ca un exerciţiu iniţiatic de dobândire a unei identităţi noi, independente, acea dimensiune a personalităţii pe care eşti dispus să o arăţi lumii, chiar şi în cazul în care vei suferi o respingere sau un eşec lamentabil. Acea singurătate delirantă a sinelui care se răsucește în jurul axului goliciunii existenţiale, nemaiputând să dea sens vieţii.

Glasul trist al inimii. Ce poate să simtă un om într-un moment atât de crud şi de groaznic – să asiste la executarea fiilor săi? Amărăciune? Regret?

O voce nesfârşit de tristă şi plină de jale, izvorâtă din adâncul sufletului, l-a îndemnat Sedenchia la sinucidere. Glasul interior al inimii sale îi spunea tot mai intens că nu mai are pentru ce trăi. În fiinţa lui se dădea o luptă tăcută şi înfiorătoare. Se simţea ca şi cum ar fi fost închis într-o închisoare invizibilă de unde n-avea cum să mai scape, ci unde putea numai să îndure povara suferinţelor, tortura mentală.

Leadership: Ai puterea să retrăieşti diferite experienţe de viaţă prin care ai trecut prin frânarea reacţiilor pe care le ai în faţa unei realităţi contradictorii?

Ultima punte care mai ducea la viaţă, ultima legătură cu toate simţămintele lui, cu toate visurile sale a fost nimicită. Nimeni nu posedă o inimă de schimb care să-i aline durerea, care să-i alunge tristeţea, care să-i alunge din suflet acel gust amar al dezamăgirii într-un moment atât de tragic. Nici chiar un rege.

O realitate contradictorie este o iluzie din care ne place să ne închipuim că ne înfruptăm fără a fi văzuţi, pe care o numim: "reducerea conştientizării unei schimbări prin efectuarea de mişcări în fundal".

Tăcerea desăvârşită îl învălui pe Sedenchia ca o mantie moale şi grea, lacrimile îi curgeau nestingherite. Niciun glas, niciun cuvânt nu mai putea rosti, atât de mare îi era durerea. Toate speranţele lui de viaţă s-au spulberat. Nu mai avea nici energia, şi nici motivaţiile de a trăi.

Drumul spre lumea tenebrelor. Lui Sedenchia i-au fost scos ochii, apoi a fost legat în lanţuri de bronz şi dus în Babilon. Acest nou chin, această umilinţă urma să fie răspândită peste tot, în lumea largă. Fără greutate, fără destin, condamnat la singurătate, nu îi mai rămăsese decât să-şi rabde viaţa în întuneric.

Dar adevăratul supliciu pe care trebuia să-l îndure era glasul ultimului său copil, din clipa morţii, care îi va răsuna mereu în memorie. Indiferent ce avea să se întâmple cu el de atunci înainte, nimic nu-l va tortura mai mult decât acel glas chinuit al fiului său.

Când cineva îţi transferă o poziţie dominantă, încerci să aduci în atenţia ta imagini despre tine cu situaţii în care te-ai simţit valoros prin legitimitatea acelei poziţii sau prin abuzul ei?

Concluzie: În leadership, uneori păşeşti pe nisipuri mişcătoare. De aceea, în situaţii neprevăzute, trebuie să calculezi bine paşii de urmat şi trebuie să alegi cu multă prudenta drumul care sa-ţi permită depăşirea obstacolelor viitoare şi atingerea obiectivelor propuse. Căci orice demers pe care îl întreprinzi poate avea efecte contrare celor aşteptate.

Intră în competiţia cu tine însuţi, înainte să încerci să modifici influenţa altora în folosul propriu. Adică analizează-ţi potenţialul de lider în toate privinţele, evaluează-ţi bine calităţile şi limitele fără să-ţi supraestimezi abilitatea de a-i schimba pe ceilalţi prin jocuri, intrigi şi uneltiri, uzând de puterea cu care ai fost investit de ei. Eşti un om de încredere?

Cântăreşte bine valoarea faptelor tale pentru a estompa efectul reacţiilor adverse ce pot apărea din partea celor care şi-au pus încrederea în tine.

* Notă: Valerio Massimo Manfredi - Faraonul Nisipurilor , Editura Allfa, 2004.