ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Heaven Can Wait

On Mai 03, 2018, in Leadership GT-Accent, by Neculai Fantanaru

Materia ascultă întotdeauna numai de creatorul ei, ca într-o poveste cu decor fantastic care începe cu “a fost odată” şi nu se mai termină.

O melodie care mă inspiră face mult mai mult decât o mie de ani de înţelepciune, mă face să simt că trăiesc la înălţime, în destinul unui vis care devine treptat o experienţă de sine subiectivă, aproape de un cer pe care pictorii îl numesc adesea... un salt în nemurire. Ceva tainic mă încearcă în cursul ascultării ei, fără de care simt că nu pot trăi pe durata nedeterminată a căutărilor sincere de spiritualitate, ca o poezie misterioasă a alterităţii dintr-o imagine a viitorului care îşi ascunde profunzimea şi se lasă greu descoperită.

Triada verde, albastru şi roşu, umplându-mi venele cu furie alchimică, se răsfăță într-un peisaj superb, în universul unei clipe ce capătă semnificaţie datorită transpunerii analogice în dezvoltarea unui concept profund ştiinţific, adecvat realităţilor de peste veacuri: muzica sugerează întotdeauna imagini !

Continuând procesul diferenţierii culorilor, pe fondul unui ritm alert, repertoriul cromatic (oferindu-se drept suport gândirii simbolice) se îmbogăţeşte prin ecoul străpungerii de mare delicateţe a unei linii melodice tot mai ritmate, înscrisă în parametrii stilistici a unei naraţiuni ficţionale însufleţitoare prin accentuarea unui vers în infinit: “Heaven Can Wait".

În mod particular, mă simt încătuşat într-un spaţiu virtual din care se pare nu mai pot evada, pentru că ritmul atinge corzile sensibile ale inimi mele, se transformă în poveste, manifestându-se printr-o succesiune organizată a sunetelor într-un singur cuvânt care în univers se pronunţă simplu: Living.

Materia ascultă întotdeauna numai de creatorul ei, asemeni unui Prospero care domină forţele naturii plasându-se în vecinătatea elementului intrinsec al armoniei unei compoziţii de mari proporţii. Este ca o stare emoţională amplificată de senzaţia unui vis împărtăşit de un singur om în zarea nemuririi. Ea se adresează lui 'simt' mai mult decât lui 'știu', capătă o anumită individualitate, oferindu-mi un stimul suficient de puternic pentru a mă bucura de noi experienţe subiective într-un cadru al metaforelor vizuale, unul care este palpabil prin balanţa calităţii gândirii simbolice, comparabil cu alte tipuri de corelări între culorile văzute în natură şi valorile acestora stocate în subconştient.

Leadership: Poţi face o diferenţiere între destinația unui spaţiu de profunzime care serveşte la confirmarea unui univers original şi interdicţia de a construi altceva decât ceea ce face din tine un model al realităţii?

Modul de a picta un tablou într-o realitate a amintirilor şi a idealurilor, integrându-le în prezentul cuvântului scris, este o cerere interioară de a compune un nou ritm pentru o secvenţă muzicală într-o permanentă privire în oglinda imaginarului. Câteodată, simt că devin mijlocul ideal de a sluji unor intenţii milenare, de a săvârşi un fapt producător de efecte vizuale în conştiinţa universului plăsmuit dintr-o excepţie de la regulile generale care spun că muzica trebuie să fie specifică unei teme alese.

Pe de-a-ntregul, sunt stimulat de o libertate largă de a compune scena unui univers infinit, în încercarea de orânduire a planului Divin sau a părților unei lucrări celeste. Încet, încet, mă las ancorat într-un vers care exprimă o anumită nevoie de coerenţă cu mine însumi: “Close your eyes and say: You are The One. Don't you feel the same?"

La rândul ei, o trăire cât se poate de clară într-un spaţiu din care aproape nu mă mai pot reîntoarce, al visării cu ochii deschişi, turnin' up in time, se lasă prinsă într-o lume paralelă a minţii şi sunt conştient de asta, fiindcă uşor, uşor alterez realitatea prin intermediul unui câmp informaţional. Nu exclud de aici raportarea la o divinitate condiţionată de existenţa structuralizată pe spaţio-temporalitate a cărei prioritate este procesul de creaţie, nesfârşit şi curgător ca un fluviu maiestos printre maluri stâncoase, în drum spre marea cea misterioasă.

Câteodată, am impresia că simpla îmbinare a feluritelor mele părţi sufleteşti sunt o succesiune ritmică a notelor muzicale, transpuse în culorile vii ale unei opere de artă obţinută fie prin analogia, fie prin contrastul tonurilor folosite în promovarea unui adânc sentiment de unicitate, a unui fior de spiritualitate dintr-un decor de poveste al marelui demiurg.

Destinaţia spaţiului plin de profunzime care confirmă universul original al operei a cărei coerență stilistică se fundamentează pe estetica muzicală este experienta receptării unei vaste „regiuni a artei” setată pe fuziunea contrariilor dintre viaţă şi poveste.

Leadership: Poţi să devii parte dintr-un întreg care este dincolo de ceea ce ar trebuie să însemne “Eu” în raport cu acceptarea obligaţiei de a găzdui o revelaţie mai înaltă a esteticului pur?

O tradiţie a Islamului îi atribuie regelui Solomon un inel care-i îngăduia să înţeleagă limba păsărilor. În cazul meu, este ca şi când mi s-ar oferi din obligaţie divină marea abilitate de a transforma notele muzicale într-o nouă versiune a stilului Art Nouveau într-un tablou numit "Self-Portrait". Plin de măreţie, izvorul muzical ce stă la baza creaţiei mele este o culegere de culori în care numai portocaliul, albastrul şi albul dau vitalitate unei noi realităţi, într-un acompaniament cu sonorităţi subtile, sensibile, în nuanţele de interpretare a unui ecou de lungă durată, cu revelaţii mai înalte.

Destinația mea este destinul creaţiei mele desăvârşită prin muzică. Ideea răspândită de psihologia profunzimilor, potrivit căreia omul face instinctiv corelări între diverse culori, este setată de viziunea unităţii dintre spirit şi univers, transfigurată de compozitor într-o odă de un lirism accentuat: "I saw your face an' you saw mine / And then we got much higher".

Ritmul melodiei mi se pare a fi tradus într-un context literar, chiar dacă există o zonă în care se confundă dialogul între creator şi creaţie, cuprinzând o sferă largă de modalităţi de exprimare a frumosului într-o relaţionare personală cu spaţiul unor sonorităţi de factură electronică, într-o poveste romantică: "I can't deny, you came in time / To set the night on fire."

Leadership: Te raportezi la încercarea unui creator de a da sens unei idei sau unei experienţe trăite prin extragerea unei necunoscute dintr-o realitate paralelă şi introducerea ei într-o nouă formă de reprezentare vizuală?

Esteticul care domină textul literar este o individualizare a modalităţii de exprimare de care se leagă cuvântul împământenit de secole “Unire” între nuanţele unei conversaţii cu Dumnezeu şi nuanţele unei delicate sensibilităţi în a percepe geometrismul abstract al unei reprezentări vizuale din ritmul şi versurile unei piese muzicale.

Obligaţia de a găzdui o revelaţie mai înaltă a esteticului pur îi revine numai creatorului de mare forţă artistică care ştie să alunece printre culori, lăsându-şi imaginaţia să zburde, care ştie să redea cele mai subtile nuanţe ideatice, emoţionale, reuşind astfel să comunice o nouă viziune în determinarea formei, concentraţiei şi dimensiunii unei capodopere cu titlul: călătorie într-o realitate mistică.

Fiindcă el însuşi este o taină sau la fel de bine o necunoscută.

Heaven Can Wait este plăsmuirea unei realităţi suspendate între divin şi lumesc pe care creatorul o înfrumuseţează şi o expune într-o manieră cu adevărat interesantă, ca într-o poveste cu decor fantastic care începe cu “a fost odată” şi nu se mai termină...



* Notă: Sandra - Heaven Can Wait

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us