ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Hotarele celor străini de tainele apusului

On Octombrie 04, 2012, in Leadership de Bază, by Neculai Fantanaru

Impune-te în faţa celorlalţi fără să te îndepărtezi de realitatea concretă pe care o împarţi cu ei.

Numele lui era Carson Wells. Îşi iubea meseria, fiindcă aducea bani grei. Îşi iubea viaţa, fiindcă banii se pricepeau de minune s-o întreţină. Îşi iubea propriul lui fel de a fi, lipsit de violenţă, dotat parcă cu viziunea creatoare a artistului care nu se manifestă decât în limitele propriei creaţii, combinată cu atitudinea civică obligatorie a unui intelectual. La prima vedere n-ai fi spus că era un vânător de recompense, un spéculateur, un dispozitiv serios care răspundea perfect scopului pentru care a fost construit, o flacără care se stingea sau se aprindea în funcţie de ritmul în care obţinea contractele.

Şi, dintr-o dată, paşii ucigători ai unei umbre îşi rezervară locul în spatele său. Transpiraţia îl cuprinsese asemenea unui bolnav îngrozit de gândul morţii. Presimţi năpasta. Dar, prea târziu. Uf, dacă ar fi intuit, dacă ar fi sesizat cu o secundă mai devreme. Cel cu sânge otrăvit, cu sufletul înveninat, îl prinsese deja în pânza lui de păianjen.

Ca un cavaler sumbru, fără frică şi fără păcat, nu-şi mai putea scoate pentru ultima oară spada pe jumătate frântă, spre a-şi atinge mortal adversarul, măcar cu ciotul. Trebuia să se supună destinului.

Leadership: Dispui de ingeniozitatea necesară pentru a depăşi un impas dintr-o cauză ce nu ţine de tine, în condiţiile unei separări de factorul numit "Teren Propriu"?

Doi vânători, două făclii, două hotare despărţite doar de un gărduleţ fin de pietate: Carson şi Chigurh. Asistăm la un paradox: pe de o parte un soi de forţă de sprijin, lăuntrică, izvorâtă din credinţă, dintr-un categoric simţ al izbăvirii, completată de opusul ei, forţa de reacţie venind din afară, de la o fiinţă inumană.

Ca şi când ar fi adulmecat deodată urma acelui hotar sinistru, apusul tainic care întâmpină necruţător orice muribund, Carson îşi adună tot curajul şi face o ultimă încercare de a-şi salva viaţa:

- Nu e nevoie să faci asta, Chigurh. Sunt un simplu speculator. O să te plătesc. Îţi dau toţi banii, şi ne vedem fiecare de drumul lui...

Dar o fiinţă cu sânge rece nu poate fi înduplecată prea uşor.

- Ştii ce se va întâmpla acum, Carson, nu-i aşa? Ar trebui să-ţi recunoşti situaţia. Ar fi mai demn din partea ta, răspunse Chigurh cu arma îndreptată spre el... Dă-mi voie să te întreb ceva, Carson. Dacă regula pe care ai urmat-o te-a adus aici, la ce a fost bună? *

Leadership: Neglijezi importanţa situaţiei care îţi marchează existenţa atunci când gândeşti în termenii unor trăsături inerente?

Examenul propriilor posiblităţi de a face faţă unei situaţii se dă atunci când altcineva intră pe "terenul" propriei tale filosofii şi te implică într-o cauză ce nu ţine neapărat de tine, cât de hazard. A te separa de acest teren propriu înseamnă de fapt să devii universul altcuiva, să fii în slujba altui om, să fii important prin ceea ce îl defineşte pe el în raportare la lume.

Omul, o fiinţă raţională, acţionează în baza şi în conformitate cu gândirea, educaţia şi concepţiile sale dezvoltate în timp. Acţiunea are la bază o anumită logică şi este determinată de o gândire raţională / sau nu, care poate să genereze o forţă benefică sau o forţă ce va acţiona în detrimentul său.

Toţi oamenii care contribuie la transformarea ta pe parcursul experienţelor unice sunt mai mult sau mai puţin captivi în zona ta de interes şi responsabilitate prin gândirea pe care o “primesc” de la tine, pe care o adoptă şi o impun, la rândul lor, altora.

Căci tu, prin leadership, dispui de acea forţă lăuntrică, izvorâtă dintr-un categoric simţ al putinţei de a schimba lucrurile, o flacără care se aprinde pentru toţi, a cărei intensitate reflectă ceea ce eşti tu în realitate.

Trăsăturile inerente precum determinarea, creativitatea sau flexibilitatea sunt conturate de importanţa situaţiilor care îţi marchează existenţa. Ele reprezintă nişte repere comparative, câştigate în permanenţă şi judecate prin raportare la ceilalţi.

Dar această forţă este întotdeauna amplificată sau diminuată de opusul ei, un soi de forţă de reacţie venind din afară, de la alte persoane, de la alte determinante, de la alte “constante de a fi”, care doresc să se impună cu forţa pe graniţa care vă separă, încercând să-şi propovăduiască propriile lor reguli, propriul lor mod de gândire şi acţiune.

Aşa cum e în firea valului să vrea să treacă peste el însuşi, tot astfel este în firea forţei opuse să vrea să treacă peste forţa ta, să pătrundă totul, să se facă auzită, ascultată asemenea unei fiinţe superioare care într-un fel supervizează alegerile tuturor celor din jur.

Să înţelegi prin ceea ce treci se poate acorda cu acceptarea de a te angaja cu altcineva în necunoscutul unei situaţii, dacă consecinţele directe sunt semnificative pentru cursul vieţii tale.

La hotarul dintre succesul şi eşecul în leadership stă forţa opusă care poate altera capacitatea ta de a rămâne fidel principiilor scărilor valorice la care ai aderat.

Le dai celorlalţi posibilitatea de a te aprecia la adevărata ta valoare? Care este preţul pe care îl plăteşti pentru a menţine viu interesul celorlalţi? Te simţi copleşit de un simţ al neputinţei, datorat forţei de reacţie venind din afara propriului tău cerc de excelenţă? Îţi asumi riscul de a fi interpretat greşit realitatea lor? Pledezi în favoarea unei realităţi, fără să ştii la ce să te aştepţi?

Hotarele celor străini de tainele apusului aduce în prim plan  consecinţa constatării unei noi realităţi, a unui alt mod de gândire, care se opune aspiraţiilor tale.

A încerca să te conectezi la realitatea acelor oameni care nu tolerează prea bine ideea unei egalităţi, a unor principii, valori care să devină apoi standarde morale şi de calitate, a încerca să te armonizezi cu ei la nivel psihic şi emoţional printr-o atitudine de prietenie şi colaborare, este de cele mai multe ori echivalent cu eşecul.

În leadership, totul ţine de libertatea celorlalţi de a te judeca prin comparaţie cu ei şi de a te clasifica în consecinţă, dreptatea / nedreptatea fiind înfăptuită printr-o amplă viziune şi gândire asupra binelui lor.

Cu alte cuvinte, în locul procedeului reuniunii spectaculoase dintre două forţe opuse, cu puncte de vedere diferite, în alcătuirea unui teritoriu stabil de leadership, este mai prudent să acorzi prioritate criteriului loialităţii şi solidarităţii. A fi un bun lider nu ţine doar de tine, ci de capacitatea celorlalţi de a te descifra, de a te limita dând un sens nou viziunii şi principiilor tale.

Încerci să te conectezi la realitatea oamenilor care nu tolerează prea bine ideea unei egalităţi, a unor principii şi valori comune? Cum? Ştii la ce să te aştepţi?

Găseşte răspunsul la această întrebare înainte de a te reinventa: "Dacă filosofia pe care o urmezi în viaţă te va conduce într-un punct mort, la ce a fost ea bună?"

Concluzie: Fii întotdeauna cu un pas înaintea celorlalţi. Dezvoltă-ţi capacitatea de a anticipa, în limitele raţiunii umane, viitorul cu tot ce poate aduce el, bun sau rău. Fii vigilent şi pleacă urechea la vocea mulţimii şi mai ales a inamicilor tăi – căci numai astfel vei putea contracara acea forţă demobilizatoare care stă în umbra fiecărui lider.

Impune-te în faţa celorlalţi fără să te îndepărtezi de realitatea concretă pe care o împarţi cu ei.



* Notă: No Country for Old Men (2007)

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us