ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

I'm alive

On Mai 28, 2016, in Leadership FX-Intensive, by Neculai Fantanaru

Redefineşte-ţi fundamentele pe care îţi întemeiezi abordarea vieţii, încât să ajungi să fii împăcat cu tine însuţi.

Sunt prins într-un soi de spaimă neştiută şi totodată într-un fel de admiraţie contagioasă, expresia unui conflict moral între dominaţia Eului atât de încordat şi scrisul atât de pasional, fără să-mi pot da seama dacă n-am primit cumva de la natură un dar anume care-mi dă putinţa să modific sau să nimicesc adevărul cu care sunt însărcinat să trăiesc toată viaţa.

Treaba asta cu adevărul, pasiunea, acţiunile şi efectele lor combinate, de care îmi este teamă să se propage spre o stare intensă de iubire şi recunoştinţă, toate luate ca forme de reacţie faţă de datoriile existenţei, conduc la două sisteme de ecuaţii care permit să se determine valorile intensităţilor participării mele la cauzalitatea unei ieşiri din zona de confort. Care, cu cât este mai confortabilă, cu atât este mai greu de părăsit.

Omul prins în această capcană a sistemelor cu potenţial diferit de predominanţă, unul moral care începe cu crezutul în sine, şi unul imaginativ născocit dintr-o dorinţă de altfel, îşi caută o cale de mijloc în pragul unei alegeri disperate, un relevant something else într-un interval de timp variabil.

Ca un pictor hotărât să-şi distrugă toate pânzele pictate vreodată doar ca s-o ia de la capăt, el nu încetează să preseze din ce în ce mai tare tocmai punctul cel mai sensibil, conţinutul unei pagini scrise, contemplând frumuseţea unei scene din natură. Cu totul, el este atras în propriul revizionism, în actul de redefinire a fundamentelor pe care şi-a întemeiat abordarea vieţii.

Leadership: Te reîntorci mereu spre acel punct unde trebuie să fii tot timpul contribuitor ca să poţi spune cu adevărat: I'm alive?

Dar ceea ce nu se vede, nu se închipuie şi nu se destăinuie, în cazul acestor sisteme de ecuaţii cu o singură variabilă de susţinere - nemărginita satisfacţie de a da Replay propriilor performanţe, este faptul că în afară de toate acestea mai există şi altceva, mult mai vast ca importanță. Și anume, ambiţia de a mă surprinde, ca într-un cleşte, în matricea unei şlefuiri a permanenţei cu care tind să mă acomodez.

Permanenţa este starea neobosită a omului de a se educa singur pe sine, cu scopul de a se înţelege şi de a se accepta aşa cum este. Permanenţa este încununarea artei de a trăi conform calităţii şi chemării pe care o ai, un punct unde nu trebuie să fii tot timpul contribuitor decât dacă ai vreun folos, numai dacă datoria ta morală calcă întotdeauna pe acolo.

Calitatea mea de contribuitor la atingerea și satisfacerea unei deplinătăţi a sensului vieții, prin descoperirea și includerea unor adevăruri de temelie în relația cu ceea ce mi se întâmplă, vizează acel efort colosal pe care îl fac pentru a fi împăcat cu mine însumi.

Descoperitorul unor adevăruri de temelie ale vieții, în clipa în care va fi solicitat într-un rol de lider, va reuși să facă din orizontul experienței de sine un fel de asumare a unei distincţii între ceea ce i se întâmplă și ceea ce depinde de el să se schimbe.

O destăinuire a Mirandei Grey din opera lui John Fowles îmi întăreşte convingerea că pentru a avea un rost în viaţă nu trebuie doar să fii bun la ceva, ci să faci din acel ceva o mereu altă experienţă de exprimare, de libertate, un show de excepţie, altfel te vei crampona în rutină. Ceea ce nu cere, neapărat, implicare emoţională profundă.

"Adormisem la umbra copacilor şi când m-am trezit am zărit printre frunze cerul albastru-cobalt şi m-am gândit cât de imposibil era să pictezi anumite lucruri. Cum era oare posibil să găseşti o nuanţă de albastru care să redea intensitatea vie şi luminoasă a cerului? Am simţit deodată că nu mai vreau să pictez, că a picta înseamnă a-ţi da aere, că singurul lucru care contează cu adevărat este să trăieşti, să trăieşti permanent noi experienţe, iarăşi şi iarăşi, mereu."

Superioritatea, pe care leadershipul o reclamă adesea, este consecinţa unui exces de atitudine.

Iar un exces de atitudine de acceptare personală, la un om devotat unei anumite îndeletniciri, este modalitatea neconvenţională de a se arăta puternic în faţa vieţii, având conştiinţa acelei întoarceri - iarăşi şi iarăşi, mereu - spre ceea ce contează, spre ceea ce îl face mai bun şi mai responsabil, spre acel punct unde trebuie să fie tot timpul contribuitor ca să poată spune cu adevărat: I'm alive.

I’m alive este deviza omului care încearcă să se elibereze de acea povară a regretelor şi a sentimentului de a fi neputincios faţă de caracterul efemer al lucrurilor şi al vieţii în general.

Un om care spune cu tot sufletul: I'm alive, este cel care face din însăşi viața lui o lecție a conştiinţei - de a fi o lume plină de opţiuni pentru sine. O lume ce depinde de adevărul, pasiunea, acţiunile şi efectele lor combinate, toate luate ca forme de reacţie faţă de datoriile existenţei, propagate spre o stare intensă de iubire şi recunoştinţă.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us