ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Iluzionistul care pândeşte din necunoscut întinderile ştiinţei sale (I)

On Decembrie 02, 2012, in Leadership 360˚, by Neculai Fantanaru

Sporeşte cunoaşterea şi înţelegerea “Omului” din tine, fără să depăşeşti graniţele a ceea ce experimentezi din perspectiva a ceea nu poţi cuprinde.

Tot ceea ce exista în jurul meu se modifica fără încetare, dar pe nesimţite şi aproape fără ştirea mea, ca o emanaţie nefirească de vapori, într-un soi de spirală a timpului fixată de lateralele unei forţe magice numită "dublă revărsare a formelor din haosul originar". Zgomotele înfundate ale cunoaşterii şi auto-cunoaşterii se făcură auzite, dar însoţite de ecouri de îndoială. Mă aflam într-un impas care putea conduce la o diminuare considerabilă a valorii pe care mi-o atribuiam, fără ezitare, în înţelegerea vieţii şi în acceptarea realităţii.

Cum era posibil ca un ins oarecare, supus unei constante presiuni, hrănindu-se doar cu iluzia unui vis, un necunoscut care se grăbeşte să scoată la suprafaţă din cele mai întunecate colţuri ale realităţii adevărata sa menire - să se confunde, să se compare la o distanţă de doar câteva “contra-atacuri” cu un alt tip uman, cu un jucător înfocat al realului, cu un iluzionist care îşi transformă magiile într-un mod unic?

Trebuia, oare, să trag concluzia că ajunsesem rezultatul excesului meu de transfigurare, şi că toate nu erau de fapt decât unul şi acelaşi lucru, un separatism de limitele mele? Omul din mine era dincolo de orice mască? Sau se agăţa de orice iluzie, recurgând la tot felul de artificii?

Leadership: Poţi fi un model al unei conştiinţe care îşi este propriul obiect de cercetare, descoperind în tine însuţi acele mecanisme de checks and balances care te ajută să descoperi o altfel de reflexivitate?

Tot soiul de idei bine stabilite pe care le abandonam în favoarea altora incoerente. Toate resursele convingătoare puse la bătaie într-o permanentă căutare de ceva nou. Dar de ceva imprevizibil. De ceva improbabil. O baterie magnetică în jurul căreia se înşiruiau grămadă toate resursele, toate efluviile creatoare cele mai subtile, presărate cu cel mai fin set de calităţi. Dar care se descărca tot mai mult prin consumul propriu de energie.

Ca un om care învaţă atâtea şi atâtea, descoperind pe măsură ce înaintează în studiu tot mai multe secrete, eram convins că nu voi şti niciodată nimic. Că, de fapt, totul se reîntorcea împotriva mea, ca un glonţ ricoşat. Căci îmi nesocoteam tot mai mult fiinţa, printr-o sporire a cunoaşterii. O căutare simbolică a unui lucru neînţeles, lupta în jurul unui adevăr întortocheat. Exploatarea în exclusivitate a unei înţelegeri contrare propriei gândiri, ce trebuia încheiată.

Mă simţeam plasat tocmai în mijlocul cerului şi al pământului, încadrat într-o anumită categorie a realităţii - nuanţată doar la nivel de ştiinţă. Un coureur poussé des nouvelles epreuves. Fiind limitat de un fenomen necunoscut, doar la o singură opţiune: incertitudinea.

Reflexivitatea este capacitatea de a analiza propriile gânduri, emoţii, practici profesionale sau situaţii prin care treci, cu scopul de a le transforma într-un răspuns la marile dileme ale vieţii.

Iar una din cele mai mari dileme ale vieţii, pornind de la analiza propriei persoane, este umatoarea: "de ce continuă omul să construiască, să inventeze, să diversifice, căutând ceva anume, acel ceva pe care dacă-l întrebi, nu va şti să-l definească prea bine?"

Leadership: Evoluţia ta mai are încă mulţi paşi de făcut până să ajungă să-şi creeze structura capabilă de a redefini esenţa determinării tale într-un demers numit: "echilibrare personală" ?

Scânteia se aprinsese, fulgerător şi neaşteptat, ca o erupţie de gânduri într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. Nimic nu-l mai oprea pe omul supus forţelor deschizătoare de drumuri să-şi răsfrângă iluziile în ceaţa devenirii, tot mai densă. Şi mai aspră. Acolo unde nimic nu se vede, dar unde sălăşluiesc toate răspunsurile şi se contabilizează toate secretele. Acolo unde totul se schimbă, dar înainte de toate se cântăreşte.

Ajunsesem să mă raportez la nişte concepte care îmi erau la fel de străine pe cât puteau fi protonii pentru Tolstoi. Semeţ şi tulburat mă simţeam în acelaşi timp, aidoma celui ce trece puntea cercetării ştiinţifice pentru a pătrunde într-un tărâm necunoscut, încălzit de cunoaşterea cea mai pură, dar totuşi atât de complicată.

Totul se rezuma la cât de bine mânuiam bastonul care aducea bogăţie minţii, cuprins în imperativul: "Cântăreşte-ţi bine forţele" !

Echilibrarea personală este o domolire a elanului al cărei intensitate da valoare existenţei rezumând fiinţa în profunzimea sa originară, însemnând o indulgentă a modului cum foloseşti cunoaşterea pentru a facilita acea înţelegere care te ajută să vezi înţelepciunea din spatele durerii.

Ce anume provoacă durerea ta de a nu putea pune în ordine haosul pentru a crea o nouă lume? Este oare de vină incapacitatea ta de a trece la acțiune, în încercarea de a da impresia de mai multa transparenţă unui univers plin de semnificaţii?

Cântăreşte-ţi bine forţele, ca nu cumva să ţi se pară doar că deţii toate resursele de motivaţie, inspiraţie şi imaginaţie, iar când vei da piept cu marea provocare a necunoscutului şi incertitudinii, să descoperi că a fost doar o impresie falsă.

Percepția realității tale este verificată din perspectiva a ceea ce știi că nu înţelegi, în măsura în care tot ceea ce încerci să cuprinzi este limitat de valoarea pe care o acorzi împlinirii și evoluției bazate pe explorarea propriilor gânduri şi trăiri?

Iluzionistul care pândeşte din necunoscut întinderile ştiinţei sale aduce în prim plan acea schimbare totală a omului care, manipulând în mod tot mai sofisticat ştiinţa şi cunoaşterea, ajunge să-şi creeze şi asume îndatoriri peste puterile sale. Îndepărtându-se uşor şi apoi din ce în ce mai mult de realitate, sfârşeşte prin a se izola într-o lume a iluziilor. O lume care se poate clătina şi chiar prăbuşi asemenea unui munte.

Te încadrezi într-o anumită categorie a realităţii - nuanţată doar la nivel de ştiinţă? Limitările propriei tale cunoaşteri sunt date tocmai de această incertitudine ce bate la uşa vieţii tale, întrebându-te: “Cine eşti de fapt?”. Această incertitudine evidenţiază lipsa capacităţii tale de a analiza obiectiv lucrurile înainte de a lua o decizie fermă, înainte de a afla cum stau lucrurile în realitate?

Sporeşte cunoaşterea şi înţelegerea “Omului” din tine, fără să depăşeşti graniţele a ceea ce experimentezi din perspectiva a ceea nu poţi cuprinde.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us