ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Iluzionistul care pândeşte din necunoscut întinderile ştiinţei sale

On Decembrie 02, 2012, in Leadership 360˚, by Neculai Fantanaru

Sporeşte cunoaşterea şi înţelegerea “Omului” din tine, fără să depăşeşti graniţele realităţii.

Tot ceea ce exista în jurul meu se modifica fără încetare, dar pe nesimţite şi aproape fără ştirea mea, ca o emanaţie nefirească de vapori. Zgomotele înfundate ale cunoaşterii şi auto-cunoaşterii se făcură auzite, dar însoţite de ecouri de îndoială. Mă aflam într-un impas care putea conduce la o diminuare considerabilă a valorii pe care mi-o atribuiam, fără ezitare, în înţelegerea vieţii şi în acceptarea realităţii.

Cum era posibil ca un ins oarecare, supus unei constante presiuni, hrănindu-se doar cu iluzia unui vis, un necunoscut care se grăbeşte să scoată la suprafaţă din cele mai întunecate colţuri ale realităţii adevărata sa menire, - să se confunde, să se compare la o distanţă de doar câteva “contra-atacuri” cu un alt tip uman, cu un jucător înfocat al realului, cu un iluzionist care îşi transformă magiile într-un mod unic?

Trebuia, oare, să trag concluzia că ajunsesem rezultatul excesului meu de transfigurare, şi că toate nu erau de fapt decât unul şi acelaşi lucru, un separatism de limitele mele? Omul din mine era dincolo de orice mască? Sau se agăţa de orice iluzie, recurgând la tot felul de artificii?

Puterea unei înţelegeri tainice

Tot soiul de idei bine stabilite pe care le abandonam în favoarea altora incoerente. Toate resursele convingătoare puse la bătaie într-o permanentă căutare de ceva nou. Dar de ceva imprevizibil. De ceva improbabil. O baterie magnetică în jurul căreia se înşiruiau grămadă toate resursele, toate efluviile creatoare cele mai subtile, presărate cu cel mai fin set de calităţi. Dar care se descărca tot mai mult prin consumul propriu de energie.

Ca un om care învaţă atâtea şi atâtea, descoperind pe măsură ce înaintează în studiu tot mai multe secrete, eram convins că nu voi şti niciodată nimic. Că, de fapt, totul se reîntorcea împotriva mea, ca un glonţ ricoşat. Căci îmi nesocoteam tot mai mult fiinţa, printr-o sporire a cunoaşterii. O căutare simbolică a unui lucru neînţeles, lupta în jurul unui adevăr întortocheat. Exploatarea în exclusivitate a unei înţelegeri contrare propriei gândiri, ce trebuia încheiată.

Mă simţeam plasat tocmai în mijlocul cerului şi al pământului, încadrat într-o anumită categorie a realităţii - nuanţată doar la nivel de ştiinţă. Un coureur poussé des nouvelles epreuves. Fiind limitat de un fenomen necunoscut, doar la o singură opţiune: incertitudinea.

Ajunsesem să mă raportez la nişte concepte care îmi erau la fel de străine pe cât puteau fi protonii pentru Tolstoi. Semeţ şi tulburat mă simţeam în acelaşi timp, aidoma celui ce trece puntea cercetării ştiinţifice pentru a pătrunde într-un tărâm necunoscut, încălzit de cunoaşterea cea mai pură, dar totuşi atât de complicată.

Scânteia se aprinsese, fulgerător şi neaşteptat, ca o erupţie de gânduri într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. Nimic nu-l mai oprea pe omul supus forţelor deschizătoare de drumuri să-şi răsfrângă iluziile în ceaţa devenirii, tot mai densă. Şi mai aspră. Acolo unde nimic nu se vede, dar unde sălăşluiesc toate răspunsurile şi se contabilizează toate secretele. Acolo unde totul se schimbă, dar înainte de toate se cântăreşte.

Totul se rezuma la cât de bine mânuiam bastonul care aducea bogăţie minţii.

Leadership: Adu-ţi aminte ceea ce ştii de fapt!

Te compari în permanenţă cu un tip uman care nu doreşte schimbarea în jurul său şi în sine? Toate resursele tale sunt puse la bătaie într-o permanentă căutare de ceva nou? Ai ajuns la un nivel în care abandonezi anumite idei în favoarea altora mai noi? Descoperi pe măsură ce evoluezi că, de fapt, nu ştii nimic despre tine? Simţi că totul se întoarce împotriva ta? Îţi nesocoteşti tot mai mult propria fiinţă, printr-o sporire a cunoaşterii?

Leadershipul poate fi asimilat de aproape oricine, cu o singură condiţie, pe care poate numai filozoful grec Platon a exprimat-o foarte clar: “Cea mai mare parte a instruirii tale constă în a ţi se aduce aminte ceea ce deja ştii.” Şi, aş adăuga aici, “ceea ce deja ştii”, este dat de o acumulare continuă de valori şi cunoştinţe asimilate în timp, fiind totodată hotărât de tot ceea ce se modifică fără încetare în jurul tău.

Tot ceea ce există în jurul tău se modifică fără încetare şi are un ecou puternic în întregul tău fel de a fi. Şi numai dacă ai acea dispoziţie sufletească a omului care ar paria totul pe o singură carte, a omului care arde toate punţile în urma sa ca să le reclădească mai trainice pe termen lung, vei putea să te ridici la un nivel superior de leadership.

În alt caz, vei rămâne un necunoscut, un simplu om care se hrăneşte din când în când cu iluzia unui viitor grandios. Iar cel ce se agaţă de orice iluzie, recurgând la tot felul de artificii pentru a face rost de terenul necesar ridicării sale la un nivel înalt, nu va ajunge niciodată la acel reper de orientare favorabilă. Ci va ocupa întotdeauna un rol secondar într-o scenetă improvizată, ruptă de adevărul promovat de arta conducerii.

Punctul critic al cunoaşterii

O cercetare dincolo de limitele tale. O întrecere cavalerească intelectuală între două constante, între cunoaştere şi aplicabilitatea ei, între semnificaţia cunoaşterii şi actualizarea posibilităţilor tale de “a fi”, o întrecere în care trebuie să ai mare grijă. Căci poţi fi tentat să urmăreşti un ideal mult prea înalt pentru posibilităţile tale de a-l atinge. Şi, urmărind constant acest ideal, să realizezi că, de fapt, ai pătruns într-un tărâm necunoscut, încălzit de cunoaşterea cea mai pură, dar totuşi atât de complicată.

Omul care ţine cu tot dinadinsul să fie altcineva, să fie mai mult decât este, să se întreacă pe sine, omul care îşi pune cunoaşterea în folosul desăvârşirii sale poate ajunge, dintr-un exces de inspiraţie, de energie şi de măsură să depăşească graniţele realităţii. Reciproca fiind la fel de valabilă, numai un astfel de om poate atinge un potenţial de maturizare şi responsabilizare maxim. Tu în care categorie te încadrezi?

Aşa cum în timpul diviziunii celulare cromatina se organizează sub formă de cromozomi, tot astfel omul care se dedică întru totul atingerii desăvârşirii sale - prin dezvoltarea continuă a ideilor şi prin sporirea eficacităţii procesului de gândire, reînnoindu-şi puterea de a se dărui lor în totalitate, poate să sfârşească prin a-şi canaliza energiile în jurul unui spaţiu gol. O separare de sine. O închidere a uşii spre reuşita totală.

Acesta este punctul critic al cunoaşterii – să ajungi mai departe decât ai fost programat iniţial, să ajungi să escaladezi un munte până ce acesta se clătină şi se prăbuşeşte. Sau să ajungi în vârful lui lăsând pe alţii în urmă, având în faţa ta doar incertitudine.

Totodată acesta este punctul în care realizezi că eşti limitat de un fenomen absolut doar la o singură opţiune: incertitudinea. Iar incertitudinea, acest teritoriu pe jumatate necunoscut, se află la graniţa care desparte realitatea de iluzie. Atunci când pur şi simplu ajungi să te pierzi în labirintul ştiinţei, al vieţii, al căutării, al creaţiei, al inspiraţiei, al gândurilor fără sfârşit - cu toate adaosurile lor. Desăvârşirea nu se poate atinge decât dacă reuşeşti să treci de această graniţă, sau să vezi dincolo de ea. Şi să devii ceea ce eşti tu de fapt.

Chiar în actul desăvârşirii, în sensul preciziei absolute a măsurilor ce se cuvin a fi luate pentru o mai exactă evaluare a cunoaşterii proprii, incertitudinea se poate stabili dacă nu urmezi fidel firul devenirii tale, real sub toate aparenţele. Devii confuz şi ajungi să nu mai distingi realitatea de iluzie, îndepărtându-te de la destinaţie, abătându-te de la menirea ta, în lungul drum spre „absolut”.

Iluzionistul care pândeşte din necunoscut întinderile ştiinţei sale aduce în prim plan acea schimbare totală a omului care, manipulând în mod tot mai sofisticat ştiinţa şi cunoaşterea, ajunge să-şi creeze şi asume îndatoriri peste puterile sale. Îndepărtându-se uşor şi apoi din ce în ce mai mult de realitate, sfârşeşte prin a se izola într-o lume a iluziilor. O lume care se poate clătina şi chiar prăbuşi asemenea unui munte.

Te încadrezi într-o anumită categorie a realităţii - nuanţată doar la nivel de ştiinţă? Limitările propriei tale cunoaşteri sunt date tocmai de această incertitudine ce bate la uşa vieţii tale, întrebându-te: “Cine eşti de fapt?”. Această incertitudine evidenţiază lipsa capacităţii tale de a analiza obiectiv lucrurile înainte de a lua o decizie fermă, înainte de a afla cum stau lucrurile în realitate?

Sporeşte cunoaşterea şi înţelegerea “Omului” din tine, fără să depăşeşti graniţele realităţii.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us