Imaginea cu care ochiul își lărgește orizontul

Abilitatea de a privi o imagine într-un mod artistic sau profund nu poate fi dezvoltată în alt mod decât prin observarea și analizarea imaginilor în care te regăsești reflectat de “celălalt tu”.

Când privesc în jur, interesant este că pot să văd totul, chiar și sensurile ascunse ale lucrurilor, sau fețele ascunse ale oamenilor, intuind mai ușor legăturile de cauzalitate între deteriorare și progres. Și se vede cât este de absurd să schimb o vedere sau o cauză, încătușând realitatea într-o pretinsă insularitate care include doar forma închipuită a unei cunoașteri concrete, dusă până într-o zonă interzisă accesului oricui la supremația divină. Oamenii, la fel și lucrurile, sunt din punctul de vedere al ochilor de artist, niște insule care se scufundă, dispar în mare sub lumina soarelui arzător, fără să li se dea de urmă. Doar în ochii lui Dumnezeu totul este regăsit.

Chiar acum privesc un om făcând jogging, încercând să-și conserve vitalitatea și energia prin fiecare pas al său, într-un perfect acord cu ritmul pulsului său și cu zborul efemer al gândurilor sale. Are o privire adâncă, expresivă, ce poate fi imortalizată într-un tablou de Grigorescu, ca fiind un Univers în Multi-univers, deoarece în ochii lui se reflectă seninătatea unei lumi pure, misterul și frumusețea neînțeleasă a peisajului înconjurător. Tot uitându-mă la el cu o curiozitate neclintită, ca și când aș vrea să pătrund în lumea lui secretă și să-i dezvălui gândurile ascunse, mă văd pe mine bucurându-mă de viață, contemplând această viață cu toate nuanțele ei profunde și complexe, în toată splendoarea ei efemeră.

Fără îndoială, omul acesta este un artist, fiindcă eu am știut să văd în el un artist, chiar dacă nu era decât un om oarecare printre alți oameni de pe plajă. În peisajul său mental, unde devine necesară abordarea credibilității, și nu fotografierea realității, mă rătăcesc ca într-un labirint plin de contraste, amintiri și vise, unde fiecare culoare, fiecare nuanță, este o deschizătură către altă lume. Artistul însuși devine, prin oglindire în opera sa, ghidul meu prin aceste lumi captivante și pline de magie, iar cu fiecare privire aruncată pe pânza lor imaginară, amintirile și visele mele prind viață.

Imaginea căreia îi conferi o reprezentare figurativă poate să-ți stimuleze clarviziunea, înlesnind totodată vizualizarea ta interioară?

Sunt pe o insulă ireal de frumoasă, izolată, cu milioane de pietricele albe ca laptele. Marea Ionică din vestul Greciei este natură pură, sălbăticie, unde în primul rând domină turcoazul. Evident, vederea mă ajută să cuprind lumea aceasta izolată, care ascunde povești neștiute, într-o temă care cuprinde natura în toată splendoarea ei, cu riscul pierderii sensului de orientare într-un timp fără întoarcere.

Pe această cale, pretextez că am nevoie de un cadru nou de zugrăvire a unei scene abia vizibile, a întâlnirii dintre un pictor și un zeu. Este viziunea artistului care, căutând solitudinea și liniștea insulelor pentru a-și cultiva imaginația și pentru a-și aduce la viață creațiile, reușește să scoată la iveală o prezență subtilă strecurată în fiecare fărâmă de creație.

Omul a devenit un alt om, fiindcă privirea lui a cuprins o altă privire asemănătoare, capabilă să pătrundă în sensurile artei. Dar totuși este o privire diferită prin culorile și formele pe care le descoperă în fiecare răsărit de soare, în fiecare fir de nisip, ca o amintire a timpului petrecut într-un tablou viu, de factură impresionistă.

Iar dacă am văzut pe cineva care îmi seamănă, trăind într-o formă reflectată perfect în mintea mea, este pentru că însăși creația mea este un joc de substituție constantă în care explorez multiple identități și perspective pentru a dezvălui straturile adânci ale sinelui meu.

Poți să creezi o imagine vizuală evidențiind contrastul dintre două entități figurative care colaborează în tăcere spre a deveni o singură manifestare introspectivă?

Din nou, ochii mei surprind înfățișarea unui alt om de pe plajă. Și privirea lor se aseamănă, amândoi sunt artiști datorită ochilor îndreptați spre aceleași puncte de interes, părând să vadă aceleași lucruri. Totuși, nu-mi dau seama dacă ei doi sunt diferiți, sau dacă este doar unul singur aflat concomitent în două ipostaze: de privitor și de creator. Până la urmă, toată viața mea nu am făcut decât să transform viața în ficțiune, ca și cum ar exista mereu o altă persoană care mă privește, o prezență divină, un zeu, un creator care vede dincolo de aparențe ceea ce rămâne neobservat.

O asemenea coincidență am întâlnit-o și în romanul lui John Fowles:

"La urma urmei, ce eram eu? Nu eram altceva decât suma numeroaselor mele rătăciri. Jargonul freudian din timpul procesului mă făcea să zâmbesc, dar toată viața mea nu făcusem decât să transform viața în ficțiune, refuzând să privesc realitatea în față. Mă comportasem întotdeauna ca și când exista o altă persoană care mă privea, mă asculta și îmi punea notă bună sau rea - pentru tot ceea ce făceam. Un zeu. Sau un autor de romane spre care mă întorceam, și eu eram personajul lui, în stare să facă exact ce trebuie ca să fie pe plac, vulnerabil la afronturile lui, capabil să se adapteze la tot ce credea că dorește romancierul-zeu.

Eu singur am creat această varietate de super-ego, ca o lipitoare. Eu însumi am hrănit-o și din cauza ei am fost întotdeauna incapabil să acționez liber. Constituise sistemul meu de apărare, dar devenise destul de curând propriul meu tiran. Și acum, îmi dădeam seama, dar era prea târziu. M-am așezat pe mal și am așteptat ivirea zorilor deasupra mării cenușii…"

Leadershipul evidențiază idei legate de perspectivă, interpretare unică și transformarea realității. Pentru a crea ceva unic trebuie să vezi dincolo de aparențe, evidențiind contrastul dintre doi oameni: unul care se metamorfozează în artist, și un altul care conferă creației sale o prezență divină.

Imaginea cu care ochiul își lărgește orizontul poate fi cu adevărat înțeleasă numai în contextul celorlalte forme artistice, precum pictura, literatură, exprimarea vizuală care, împletind fiecare nuanță a peisajului și a trăirilor, împărtășesc esența fiecărui aspect al vieții și naturii. Nu uitați că arta de a crea imagini nu poate fi dobândită decât privind imagini.