Imaginea cu care ochiul îşi lărgeşte orizontul

Abilitatea de a privi o imagine într-un mod artistic sau profund nu poate fi dezvoltată în alt mod decât prin observarea și analizarea imaginilor în care te regăseşti reflectat de “celălalt tu”.

Când privesc în jur, interesant este că pot să văd totul, chiar şi sensurile ascunse ale lucrurilor, sau fețele ascunse ale oamenilor, intuind mai uşor legăturile de cauzalitate între deteriorare şi progres. Şi se vede cât este de absurd să schimb o vedere sau o cauză, încătuşând realitatea într-o pretinsă insularitate care include doar forma închipuită a unei cunoaşteri concrete, dusă până într-o zonă interzisă accesului oricui la supremaţia divină. Oamenii, la fel şi lucrurile, sunt din punctul de vedere al ochilor de artist, nişte insule care se scufundă, dispar în mare sub lumina soarelui arzător, fără să li se dea de urmă. Doar în ochii lui Dumnezeu totul este regăsit.

Chiar acum privesc un om făcând jogging, încercând să-şi conserve vitalitatea și energia prin fiecare pas al său, într-un perfect acord cu ritmul pulsului său și cu zborul efemer al gândurilor sale. Are o privire adâncă, expresivă, ce poate fi imortalizată într-un tablou de Grigorescu, ca fiind un Univers în Multi-univers, deoarece în ochii lui se reflectă seninătatea unei lumi pure, misterul și frumusețea neînțeleasă a peisajului înconjurător. Tot uitându-mă la el cu o curiozitate neclintită, ca şi când aş vrea să pătrund în lumea lui secretă și să-i dezvălui gândurile ascunse, mă văd pe mine bucurându-mă de viață, contemplând această viaţă cu toate nuanțele ei profunde și complexe, în toată splendoarea ei efemeră.

Fără îndoială, omul acesta este un artist, fiindcă eu am ştiut să văd în el un artist, chiar dacă nu era decât un om oarecare printre alţi oameni de pe plajă. În peisajul său mental, unde devine necesară abordarea credibilităţii, şi nu fotografierea realităţii, mă rătăcesc ca într-un labirint plin de contraste, amintiri şi vise, unde fiecare culoare, fiecare nuanță, este o deschizătură către altă lume. Artistul însuși devine, prin oglindire în opera sa, ghidul meu prin aceste lumi captivante şi pline de magie, iar cu fiecare privire aruncată pe pânza lor imaginară, amintirile și visele mele prind viață.

Leadership: Imaginea căreia îi conferi o reprezentare figurativă poate să-ţi stimuleze clarviziunea, înlesnind totodată vizualizarea ta interioară?

Sunt pe o insulă ireal de frumoasă, izolată, cu milioane de pietricele albe ca laptele. Marea Ionică din vestul Greciei este natură pură, sălbăticie, unde în primul rând domină turcoazul. Evident, vederea mă ajută să cuprind lumea aceasta izolată, care ascunde povești neștiute, într-o temă care cuprinde natura în toată splendoarea ei, cu riscul pierderii sensului de orientare într-un timp fără întoarcere.

Pe această cale, pretextez că am nevoie de un cadru nou de zugrăvire a unei scene abia vizibile, a întâlnirii dintre un pictor şi un zeu. Este viziunea artistului care, căutând solitudinea şi liniştea insulelor pentru a-şi cultiva imaginația şi pentru a-şi aduce la viață creațiile, reuşeşte să scoată la iveală o prezență subtilă strecurată în fiecare fărâmă de creație.

Omul a devenit un alt om, fiindcă privirea lui a cuprins o altă privire asemănătoare, capabilă să pătrundă în sensurile artei. Dar totuşi este o privire diferită prin culorile şi formele pe care le descoperă în fiecare răsărit de soare, în fiecare fir de nisip, ca o amintire a timpului petrecut într-un tablou viu, de factură impresionistă.

Iar dacă am văzut pe cineva care îmi seamănă, trăind într-o formă reflectată perfect în mintea mea, este pentru că însăşi creația mea este un joc de substituție constantă în care explorez multiple identități și perspective pentru a dezvălui straturile adânci ale sinelui meu.

Leadership: Poţi să creezi o imagine vizuală evidențiind contrastul dintre două entităţi figurative care colaborează în tăcere spre a deveni o singură manifestare introspectivă?

Din nou, ochii mei surprind înfăţişarea unui alt om de pe plajă. Şi privirea lor se aseamănă, amândoi sunt artişti datorită ochilor îndreptaţi spre aceleaşi puncte de interes, părând să vadă aceleaşi lucruri. Totuşi, nu-mi dau seama dacă ei doi sunt diferiţi, sau dacă este doar unul singur aflat concomitent în două ipostaze: de privitor şi de creator. Până la urmă, toată viața mea nu am făcut decât să transform viața în ficţiune, ca și cum ar exista mereu o altă persoană care mă priveşte, o prezență divină, un zeu, un creator care vede dincolo de aparențe ceea ce rămâne neobservat.

O asemenea coincidenţă am întâlnit-o şi în romanul lui John Fowles:

"La urma urmei, ce eram eu? Nu eram altceva decât suma numeroaselor mele rătăciri. Jargonul freudian din timpul procesului mă făcea să zâmbesc, dar toată viaţa mea nu făcusem decât să transform viaţa în ficţiune, refuzând să privesc realitatea în faţă. Mă comportasem întotdeauna ca şi când exista o altă persoană care mă privea, mă asculta şi îmi punea notă bună sau rea - pentru tot ceea ce făceam. Un zeu. Sau un autor de romane spre care mă întorceam, şi eu eram personajul lui, în stare să facă exact ce trebuie ca să fie pe plac, vulnerabil la afronturile lui, capabil să se adapteze la tot ce credea că doreşte romancierul-zeu.

Eu singur am creat această varietate de super-ego, ca o lipitoare. Eu însumi am hrănit-o şi din cauza ei am fost întotdeauna incapabil să acţionez liber. Constituise sistemul meu de apărare, dar devenise destul de curând propriul meu tiran. Şi acum, îmi dădeam seama, dar era prea târziu. M-am aşezat pe mal şi am aşteptat ivirea zorilor deasupra mării cenuşii…"

Leadershipul evidențiază idei legate de perspectivă, interpretare unică și transformarea realității. Pentru a crea ceva unic trebuie să vezi dincolo de aparențe, evidențiind contrastul dintre doi oameni: unul care se metamorfozează în artist, și un altul care conferă creației sale o prezenţă divină.

Imaginea cu care ochiul îşi lărgeşte orizontul poate fi cu adevărat înţeleasă numai în contextul celorlalte forme artistice, precum pictura, literatură, exprimarea vizuală care, împletind fiecare nuanță a peisajului și a trăirilor, împărtășesc esența fiecărui aspect al vieţii şi naturii. Nu uitaţi că arta de a crea imagini nu poate fi dobândită decât privind imagini.