ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Imboldul inimii

On Octombrie 11, 2010, in Leadership de Succes, by Neculai Fantanaru

Păstrează intactă relaţia ta cu oamenii, dezvăluindu-le acel amănunt din caracterul tău datorită căruia ei să-ţi accepte leadershipul.

Mă simt ispitit - şi nu rezist ispitei de a vă vorbi, în acest senin ceas de toamnă deplină, din nou despre cunoscutul personaj Contele de Monte Cristo, din celebrul roman cu acelaşi nume scris de Alexandre Dumas.

După ce contele şi-a atins scopul – răzbunându-se pe aceia care l-au trimis în închisoare, unde a zăcut mulţi ani - a hotărât să-şi împartă bogăţiile singurilor săi prieteni, Maximillien şi Valentine, şi să-i redea libertatea lui Haydee, fiica conducătorului Ali Pasa, căreia îi salvase viaţa, dar care avea statutul de sclavă.

Cu o tulburare pe care zadarnic încerca s-o ascundă, Monte Cristo o rugă pe Valentine să aibă grijă de Haydee, căci el va pleca departe, iar ea va rămâne singură în lume.

Leadership: Ceea ce te delimitează și te definește ca personalitate trebuie să se piardă pentru a putea trăi o experiență autentică de identificare cu altcineva?

Ceasul marii probe. Auzind acestea, Haydee, căreia contele nu îi simţi în acea clipă prezenţa, păli. Îşi desfăcu mâinile diafane aşa cum fac fecioarele în faţa lui Dumnezeu şi cu o voce în lacrimi îi spuse:

- Bine, poruncile tale vor fi îndeplinite stăpâne. Sunt sclava ta, şi te voi asculta. Îţi voi uita până şi numele şi voi fi fericită. Apoi făcu un pas înapoi şi se pregăti să plece.

La auzul acelui glas îndurerat, care-i atinse corzile cele mai tainice ale inimii, Monte Cristo se înfioră. Ochii lui întâlniră privirea fetei şi nu putu să suporte ceea ce văzu în ochii ei.

- Doamne! Doamne! - spuse Monte Cristo – aşadar ar putea fi adevărat ce m-ai lăsat să bănuiesc? Haydee, ai fi fericită dacă nu te-aş părăsi?

- Sunt tânără – răspunse ea cu blândeţe – iubesc viaţa pe care tu mi-ai făcut-o întotdeauna atât de plăcută. Şi mi-ar părea rău să mor... Da, aş muri, stăpâne, aş muri dacă m-ai părăsi. Apoi repezindu-se la pieptul lui, strigă – Da, te iubesc! Te iubesc, cum mi-aş iubi un tată, un frate, un soţ! Te iubesc cum îmi iubesc viaţa, cum îl iubesc pe Dumnezeu, căci tu eşti pentru mine mai frumos, mai bun şi mai mare decât toate fiinţele!

Leadership: Rezultatele căutării unui sens existenţial constituie unicul criteriu de evaluare a valorii tale?

Mare dreptate a avut cel care a spus: "Ceea ce te delimitează și te definește ca personalitate trebuie să se piardă pentru a putea trăi o experiență autentică de identificare cu altcineva". Aminteşte-ţi întotdeauna de tine cum erai înainte să te contopeşti cu rolul unui alt personaj !

Cel mai adesea, în aprecierea valorii de referinţă a unui om, rezultatele sale de căutare a unui sens existenţial constituie unicul criteriu de evaluare. Dar această valoare este deformată deseori de realitatea supusă conjuncturilor întortocheate, unui mix de factori şi situaţii aliniate pe axa conştiinţei ce există independent de reprezentările lumii lăuntrice, în acord fin cu discontinuităţile, pendulările, alternările dintre „a fi” şi „a nu fi”.

Sunt însă situaţii complexe, sau răsturnări de situaţie, în care, reuşita parţială sau totală de a intra în posesia unei dovezi de apreciere şi loialitate, poate fi considerată ca un venit necondiţionat de valoare. Asta dacă, atât liderul cât şi susţinătorii săi acordă importanţă şi valoare maturizării spirituale, sentimentale şi intelectuale pe fondul unei acumulări de experienţe descurajatoare.

Liderii, în orice ipostaze ar fi plasaţi şi în orice domeniu de activitate ar fi încadraţi, sunt întotdeauna condiţionaţi de cantitatea de "lumină" din straturile profunde ale sufletului lor, sunt însoţiţi permanent de nevoia de a dezvolta legături emoţionale stabile. Sunt motivaţi de sentimentul apartenenţei necondiţionate la familie în primul rând, apoi la comunitate, trăind experienţe de viaţă care au puterea de transformare pozitivă. 

E foarte posibil ca ei să înţeleagă mai bine lumea tocmai prin prisma acestor fenomene de personalizare sau depersonalizare care îi vor pune din nou şi din nou în situaţii diverse până îşi învaţă aceste lecţii de viaţă sănătoase: iertarea, renunţarea la egoism, eliberarea de vechile răni, vindecarea relaţională, impactul pozitiv, recunoştinţa în suflet, toleranţa.

Apartenenţa ta la un cadru mai larg de înţelegere a reciprocităţii se poate efectua împlinind menirea firii tale existenţiale şi abandonând năzuinţa spre ceea ce este mai presus de tine.

Mai presus de tine este efortul de a trece peste ceea ce te răneşte, peste ceea ce te doare, peste ceea ce te face să te distanţezi de adevăratele valori, peste ceea ce te face să te urăşti sau peste cee ace te face să plănuieşti o răzbunare.

Aceste lecţii de viaţă trebuiesc acceptate ca pe un fapt normal, nu neapărat ca adevăruri fundamentale, ci ca o formă de câştig a cărei rezultate mai bune sau mai slabe, care sunt cerute la examenul vieţii sau la concursul de admitere în domeniul conducerii. Notele mici sunt întotdeauna o dovadă clară că transformarea pozitivă a liderului nu s-a produs sau nu s-a desăvârşit. Iar societatea acordă o importanţă mare rezultatelor evoluţiei sale. De aici rezultă caracterul subiectiv în anumite situaţii, al succesului sau nereuşitei în leadership.

Timpul pe care Monte Cristo l-a irosit într-o înfrigurată dorinţă de răzbunare personală, a fost înlocuit de unul care urma să se scurgă "dincolo de rampă", în universul în care îşi afla rostul firesc, cel la care râvnise atât de mult în tinereţea sa, alături de cineva predestinat pare-se pentru viitorul lui fericit.

Dragostea lui Haydee l-a făcut să uite ceea ce trebuia să uite. Un singur cuvânt de-al ei l-a luminat mai mult decât toţi acei ani de înţelepciune căpătată alături de abatele Faria. Prin ea s-a putut simţi iar legat de viaţă, prin ea a putut să fie din nou fericit. Imboldul inimii i-a oferit un alt tărâm ideal, înlocuindu-i concepţiile despre viaţă.

Leadership: Te confrunţi cu existenţa tendinţei de a depăşi graniţele convenţionale impuse de delimitările stricte ale ideii de a vedea totul din perspectiva umilinţei pe care o simţi faţă de tot ceea ce ţi se întâmplă?

Nu vei putea pătrunde niciodată marea taină a leadershipului dacă vei acţiona împotriva propriilor sentimente. În ciuda tuturor reuşitelor tale, chiar dacă ţi-ai cucerit spectatorii, devenind un favorit al lor, dacă nu vei stabili o legătură trainică între tine şi ei vei distruge puntea pe care tu însuşi trebuie să o treci. Nu lăsa, deci, să treacă aceste sentimente, ci pune-le mai des înaintea rolului pe care îl ai de jucat.

Imaginează-ţi că sute, mii de oameni te iubesc. Ei zâmbesc, ochii le strălucesc, le-ai adus bucurie în suflet. Ei te vor, tu le aparţii. Ei îţi dau posibilitatea să-ţi regăseşti trecutul şi să-ţi construieşti un viitor ales, emoţionându-te cu acele nuanţe ale unei sensibilităţi active. Şi îţi inspiră aceeaşi recunoştinţă şi linişte interioară precum le-ai inspirat-o tu. - Asta este dovada certă că au fost orbiţi de lumina iradiată de seducătoarea ta personalitate.

Capacitatea ta de a conduce se vede în reacţiile emoţionale ale celorlalţi oameni din jurul tău. Simţi că prezenţa ta face parte din ei, că este jumătatea lor? Eşti iubit datorită firii tale delicate, datorită spiritului tău receptiv, datorită frumoaselor maniere de a te purta, datorită farmecului aparte al geniului tău, datorită imboldului inimii tale?

Leadershipul surprinde modul cum te raportezi la ceea ce ţi se întâmplă în aşa fel încât recunoştinţa finală să ia locul umilinţei iniţiale.

Imboldul inimii este acel foc răscolitor interior care te reprezintă, care te însoţeşte întotdeauna şi care-ţi afectează existenţa pe toate planurile, personal, social, profesional. Este ceasul marii probe în care stabileşti o legătură trainică cu cei din jurul tău. Este acel ceva care li se imprimă pentru veşnicie în suflet celorlalţi oameni. Este amănuntul din caracterul tău, datorită căruia ei doresc să stea în preajma ta şi chiar să se rezeme pe tine.

Imboldul inimii uneori trebuie să preceadă imboldul minţii ca să pătrunzi marea taină a leadershipului, acţionând în concordanţă cu ceea ce-ţi dictează inima.

 

* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us