Impostorul
Felul în care îți percepi imaginea de sine determină valoarea pe care o atribui calităților tale personale.
La susținerea tezei de licență, legată de limbajului noilor tehnologii, lumea aflată în sală aude dintr-o dată o întrebare suplimentară adresată studentei în cauză, o întrebare dintr-un domeniu total diferit, fără nicio legătură cu subiectul discutat. Este o întrebare din domeniul artistic, la fel ca și următoarea întrebare, amândouă întrebările fiind legate de un anumit pictor și de un anumit curent de pictură. Vă întrebați poate cum de-a știut atât de exact să răspundă domnișoara, ca și când ar fi studiat arta ani de zile la Academia de Arte din Verona, și acum și-ar fi susținut teza în domeniul picturii.
De fapt, privirea ascunsă sub ochelarii fumurii ai marelui profesor, îndreptată acerb spre ceilalți profesori din comisie, îi reduce instantaneu pe toți la tăcere, la o stare lugubră și apăsătoare. Privirea lui orbitoare, hipnotizatoare, calculată, spintecă dintr-o singură lovitură orice alte privire, într-o clipă reduce la neputință orice potențială voce critică, orice constatare de ordin moral. Toți ceilalți membri din comisie stau cu capul plecați, ascultători, supuși în fața stăpânului.
Te confrunți cu un tablou al realității unde linia orizontului separă curajul de frică, așa cum contrastul și gradările de nuanțe într-o compoziție artistică marchează diferența între imaginea vizuală și interpretarea ei?
Prin ochelarii lui fumurii trece fulgerător o rază laser, spintecătoare și tare ca o sabie de foc, trezind o groază cumplită în ochii celor ce au curajul să privească Sfinxul. Și chiar dacă acest gardian al lucrurilor ascunse nu vede bine cu un ochi, activitatea electrică a creierului său fiind utilizată ca un instrument analitic în scanarea diferitelor unități de valoare, ei bine, celălalt ochi este un adevărat arc de forță, o tensiune ridicată de peste 100V, putând să inducă o activitate electrică în neuronii celor care încearcă să reacționeze la contactul cu raza mudulată a intenției sale. În momentul în care țintești adversarul cu raza laser, dacă îl atingi, el pierde puncte sau „moare”.
Profesorul aprobă cu o singură mișcare a capului răspunsurile, semn că studenta are o cultură generală deosebită. Are cineva ceva de comentat? Zonele atinse de raza laser își pierd sarcinile electrice. Exact ca în filmul Horror Express, cine îndrăznește să se uite în ochii roșii ai diavolului, riscă să i se întoarcă ochii pe dos, căpătând culoarea uniformă a unui alb - var de moarte. Acest profesor autoritar, titanul vederii de dincolo de moartea fizică, fiara cu zece coarne și șapte capete, reușește să-și înspăimânte colegii din comisia de licență atât de mult, încât nimeni nu are curajul să intervină. Nimeni nu se opune privirii de dincolo de ineditul experienței.
Îți poți crește valoarea de sine în cazul unei reușite care se datorează potențialului altcuiva de a-și manifesta autoritatea?
Creierul poate să creeze impulsuri electrice spre transmiterea semnalelor. Toți cei prezenți în sală și-au dat imediat seama de un lucru: la orice altă întrebare din domeniul artistic, fie și cea mai banală întrebare, studenta n-ar fi știut să răspundă. Cu alte cuvinte, majoritatea a intuit imediat că întrebările au fost dinainte "aranjate", într-un mod similar cu felul în care stimuili luminoși sau variațiile ritmice de potențial pot releva secretele activității electrice a sistemului nervos al subiectului interogat, așa încât să fie relevată vasta lui cunoaștere. Fără niciun comentariu, studenta merită nota 10 (cu felicitări). Are cineva curajul să combată ultimul cuvânt al marelui profesor?
La fel ca în domeniul neurologic, unde biocurenții cerebrali și oscilațiile de potențial joacă un rol crucial, există și în acest context semnale subtile, impulsuri care au dezvăluit adâncimea cunoștințelor studentei. La fel cum în cazul oscilațiilor de potențial ale creierului, chiar și cele mai simple întrebări au putut oferi indicii importante despre cunoașterea acumulată de studentă, ritmurile electrice ale creierului ei putând fi înregistrate prin intermediul expresiilor faciale care indicau o așteptare încrezătoare.
S-a văzut bine că studenta a știut de la bun început până și ordinea întrebărilor ce îi vor fi adresate, această activitate emoțională spontană prezentând fenomene electrice declanșate prin stimularea receptorilor senzitivi interni și externi, dovedind mare precizie în exprimarea răspunsurilor.
Poți să-ți exprimi stările interioare în fața unei prezențe autoritare, într-un spațiu închis și puternic pe care nu poți să-l controlezi, astfel încât să nu te simți vulnerabil?
Totul este pus sub semnul severității. La domnul profesor examenele se iau foarte greu, licența trebuie muncită cu eforturi dumnezeiești dacă vrei o notă bună. Special conceput, înscris pe linia unei structuri securiste, acest sistem fascist bazat pe exploatarea prostimii și pe discriminare, este menit a determina studenții să pluseze cât mai multă bunăvoință în buzunarul severității, pentru a deveni merituoși de stima celui care decide nota finală.
Și numai astfel, numai dacă fluxurile luminoase întâlnesc puncte de convergență pozitive, atunci totul poate deveni mai ușor. De fapt, este o adevărată onoare să fii sub îndrumarea domnului profesor, fiindcă dacă te-ai dovedit a fi "iluminat" de lumina continuă a unei vederi ascunsă sub cortina polarizării neuronale, fenomen cunoscut sub numele de potențial electric extins în rețeaua sinaptică, atunci și numai atunci vei căpăta înțelegere profundă în zona declanșatoare de reușită.
Cum contribuie simetria dintre tine și idealurile tale la crearea unui sentiment de credibilitate capabil să consolideze imaginea unui început care durează indefinit?
Pentru ca toate cele spuse mai sus să fie credibile, trebuie să se fi înregistrat un eveniment declanșator de adevăr. Ei bine, după vreo săptămână de la susținerea tezei de licență, studenta eminentă, ca mulți alți premianți, ia parte la o petrecere underground, în căminele studențești. Veselă peste măsură, cu multă energie fizică, ea se lasă prinsă în vraja unui alt student, astfel înfiripându-se o conexiune specială, trecătoare - dar de neuitat, după modelul "o noapte furtunoasă petrecută în doi".
Aceste două sufletele cu structuri asemănătoare ale inimii, prezentând o undă de contact continuu, cu mici oscilații repetitive de natură termică, își cunosc atunci tainele cele mai ascunse. Beată turtă, fără niciun fel de inhibiții, fata îi destăinuie noului iubit cum a reușit să ia nota 10 la licență. Mai exact, felul cum au circulat banii, printr-un interpus, și cum au ajuns în pușculița domnului profesor. Supranumit "Chiorul", acest om odios, cu ochelari fumurii, a orchestrat totul perfect. După spusele ei, tot ce a avut de făcut a fost să învețe pe de rost răspunsurile la întrebările care i-au fost livrate dinainte, ca pe tavă.
Și, bineînțeles, amicul ei de-o noapte a spus mai departe la ceilalți prieteni. Și așa s-a aflat totul. Dar nimeni nu a spus nimic...
Cine ce știe să vadă, vede ! Așa stau lucrurile cu toți studenții de nota 10, foști tocilari din timpul liceului, singurul lor mijloc de a ieși în evidență este media finală, nota generatoare de Magna Cum Laude. Ar fi dispuși să-și vândă mașina, casa, orice numai ca să obțină nota 10. Și ca orice student merituos, ca orice tocilar, toți se pierd devreme în negura timpului fără să lase nimic în urma lor.
Apologia pe care o faci diferitelor ipostaze ale tale sunt prezentate într-un raport de contrarietate vădită cu imaginea reală pe care o reflectă propriile acțiuni și comportamente?
Să revenim la domnul profesor, chiorul, cel cu ochelari fumurii. Ușor de recunoscut, dacă nu după chip, cel puțin după atotcunoașterea de care se străduiește să dea dovadă oriunde se află. Fostul tocilar născut printr-un cătun mărginaș, unde nu exista nici măcar un drum de țară, uite ce face când ajunge la oraș. Ca un adevărat Mefistofeles, își pune în aplicare planul uns cu antigelul vicisitudinii, concentrat pe derivații cu unde înalte și ascuțite de recunoștință: se înfățișează lumii drept atotcunoscător. Oriunde se află, când întâlnește pe cineva, el recurge la același tertip de fiecare dată: dirijează dialogul cu interlocutorul spre domeniul artei, etalând ici-colo tot felul de informații învățate pe de rost din diverse cărți de artă.
Șiret ca un adevărat infractor, el arată fiecărui trecător că are o minte fină, o minte înclinată spre cele mai profunde și subtile aspecte. Este un șiretlic care merge de fiecare dată, și care îl propulsează tot mai sus pe scara ierarhică. Tot prin talentul papagalicesc ajunge profesor universitar, și de aici îi păcălește și pe ceilalți colegi cu vasta lui cunoaștere, evident o cunoaștere care de fapt reprezintă o imitație superficială, justificarea unei presuspuse inteligențe, fiindcă tocilarul are o singură calitate: memorează totul și repetă cuvânt cu cuvânt tot ce-a răsfoit prin alte cărți.
El nu are deloc capacitate creativă, nu are ce căuta printre inventatori, printre descoperitori, printre artiști. În acest caz, ca să răzbească în societate, să nu fie doar un baiat no-name de pe la țară, papagalul își folosește cu multă grijă singura lui calitate, fără ca nimeni să nu bănuiască nimic. Evrika ! Planul merge de minune, toti cad în plasa acestui farsor.
Și când ajungi într-o funcție înaltă, când începi să papagalicești în fața tuturor câte ceva din toate domeniile, și medicină, și contabilitate, și artă, și politică, etc, atunci devii o somitate, prostii încep să îți facă tot felul de favoruri, simțindu-se inferiori la nivel de cunoaștere. Mai peste tot se găsesc capete plecate, alți păcăliți, dornici să scrie cărți în locul profesorului, să facă treaba în locul său, el punându-și doar semnătura pe munca altora. El acordă nota finală, atât. Unde vine banul, acolo devine și el expert peste noapte, bineînțeles prin același tertip specific papagalului, tertip care merge de fiecare dată la proști.
Felul în care dobândești valoare reflectă starea interioară cu care se împletește experiența ta de a te dezvălui mai limitat decât identitatea ta veritabilă?
Dar chiorul nu știe să vadă nicidecum urmările faptelor sale. Fiindcă nu există adevăr care să nu iasă la lumină, și niciun impostor nu scapă de pedeapsa divină. Locul pe care judecata divină ți l-a rezervat, atotștiutorule, este la fel de încețoșat precum ochelarii fumurii în spatele care ți-ai păstrat vederea întunecată. Ai știut să vezi doar întunericul, să-l propagi și să-l dispersezi printr-o prismă datorită refracției progresive, dar n-ai lăsat lumina să pătrundă în lumea asta. Ai purtat tot timpul ochelari de cal...
Oare ce direcție ai imprimat tu studentei de nota 10, și altora pe care i-ai propulsat ilicit în vârful piramidei notelor de 10? Este direcția fraudei, direcția materială a înșelării, cu care ai reușit și tu să urci treptele ierarhice. Practic, acesta este mesajul cu care studenții tăi, mai ales licențiații "exclusiviști" au părăsit facultatea: ca să reușești, trebuie să dai șpagă. Cu asta își încheie cariera falsul profesor: trebuie să mituiești lumea ca să ajungi mai departe, și trebuie să te dai mare cunoscător, chiar dacă n-ai nimic valoros în tine.
Păcat, profesore, că n-ai înțeles niciodată mesajul pe care îl transmitea demult renumitul fotograf Bill Jay:
"Darul cel mai de preț pe care i-l poate oferi profesorul unui student este o resursă de care să se folosească, iar nu o autoritate căreia să i se supună. Profesorul ar trebui să fie un depozitar de alternative, direcții, atitudini. Profesorul arată cu degetul către lună. Studentul trebuie să învețe să se uite la lună, iar nu la deget."
Percepția ta ca entitate modelatoare trebuie să influențeze aprecierea pe care o ai pentru abilitatea ta de a crea valoare, într-un fragment de realitate care reflectă direcția adevărului, nu direcția falsității.
Impostorul este cel care vrea să pară altcineva decât este cu adevărat, apelând la mijloace mai puțin onorabile de a se afirma, cu scopul de a-și aroga niște merite inexistente.
Profesore, atotștiutorule ! Înainte să treci spre cele întunecate și veșnice, iar asta se va întâmpla foarte curând, uite mesajul final primit de la însuși Dumnezeu: n-ai ce căuta printre aștri, la fel cum n-ai ce căuta printre mințile cu adevărat luminate ale acestei lumi. Locul tău aparține întunericului, printre alți escroci și parveniți. Născut în umbra nevăzută, ai lăsat lumea în același voal întunecat, și spre acest misterios întuneric te vei reîntoarce.
