În fața oglinzii ne vedem pe noi înșine

Concentrează-ți sfera acțiunii de construire a sinelui asupra a ceea ce stă la baza existenței tale, așa încât imaginea ta reflectată într-o oglindă să treacă prin focarul unei corespondențe cu spiritualitatea.

Facem o asemănare în oglindă? Tu spui ce crezi despre mine. Și eu despre tine. Te încumeți să joci acest joc, chiar dacă nu nimerim complet adevărul celuilalt? Vrei? Desigur. Începe tu, ideea a fost a ta, deci ai întâietate. Bine. Nu îmi e greu. Însă după ce termin aștept să-mi spui tu. Îți dai cuvântul?

Promit să fiu sincer, și totodată imparțial. Știu că este greu să fii o oglindă, dar dacă reușești să îți reflectezi personalitatea în altcineva, împărtășind adevărurile lăuntricului tău, atunci poate că raza care trece prin focarul principal al oglinzii s-ar întoarce tot în mediul din care au provenit, în sufletul amândurora.

Bine. Părerea mea. Mai întâi, cred că ești foarte organizat în ce faci și asta dintr-o disciplină anume. Când ți se impune ceva refuzi, nu faci decât dacă este în acord cu personalitatea ta. Ai un suflet bun și ești poate prea meticulos, inclusiv în a-ți așeza stările, care fiind prea înalte nu rezonează cu orișicine. Îți place să ai libertate de gândire, de mișcare, să fii tu însuți, mereu în largul tău. Armonia fizică și mai ales cea spirituală cu o persoană te-ar face împlinit, însă nu le-ai descoperit la o persoană simultan. Singurătatea nu îți place și cu toate acestea e starea ta naturală. Ai vrea o schimbare, însă mai întâi aceasta trebuie să apară și cumva să fii nevoit să o accepți, pentru că simți că viața ta este ca și cum ai merge contra curentului. În sfârșit, îți plac lucrurile făcute de tine, ești disciplinat, nu ești ranchiunos și dacă ai fi iubit cu adevărat ai simți că ești un întreg. Punct.

Spiritualitatea este rezultatul punctului în care sinele tău întâlnește exteriorul prin intermediul unei mărturisiri care nu se întoarce împotriva ta.

Ha, ha. Credeam că îmi vei spune totul încă de la copilărie la maturitate. Da, e ok ce-ai precizat despre mine. Mai puțin chestia asta cu "viața dusă contra curentului". De fapt, cred că viața merge fix cum trebuie, doar că nu se împlinește totul atât de repede cum vreau eu. Pe alte planuri merge super bine, tot înainte, dar mna, la alte capitole sunt în urma tare de tot...Și ai uitat de Univers, această raționalitate a Creației colosale care mă controlează, oricât aș încerca eu să schimb lucrurile. De aceea nici nu mă agit...degeaba mă agit...las totul să se petreacă. Ok, deci îți dau 9,50 pentru prezentarea profilului meu psihologic și sentimental. Puteai să te faci psiholog...

Asemănările și diferențele integrate în oglinzile noastre sunt componente optice care funcționează bine pe baza reflecției dintre fluxul gândurilor și posibilitatea de a le exprima fluent. Ele permit propagarea "luminii" revelatoare după direcția dorită de un univers straniu, în drumul rectiliniu de propagare a unor cauze și efecte vizibile în fiecare etapă a vieții noastre. Trebuie doar să ne mărturisim unii altora adevărurile care ne pot trezi la realitatea augmentată, în contextul cultului universului despre supraviețuirea și destinul omului în lume.

Imaginea pe care ți-o formezi despre "iluminare" este afectată din cauza diferenței dintre fluxul gândurilor și posibilitatea de a le exprima fluent în contextul căutării celuilalt în sfera de percepție a sinelui?

Acum e rândul meu. Ce am de spus despre TINE? În primul rând sunt ferm convins că ești în strânsă legătură cu o altă persoană care mă admiră nespus (poți fi o prietenă bună, sau o rudă apropiată), deci nu ești tu cu adevărat cea care pretinzi că ești.

Apoi, cred că ești o persoană foarte citită, îndrăgostită de poezii (ceea ce denotă romantism, delicatețe, visare). Nu cred de nicio culoare că ești măritată, fiindcă niciun om căsătorit nu stă pe Facebook în fiecare zi la ore atât de târzii. Mai cred că ești o persoană emotivă, și puțin cam timidă, aici pe Facebook vorbești mult, în realitate ești cam tăcută (mai ales față de cineva ca mine). Cu prietenele tale te simți în largul tău. Și tind să cred că ai o frică de ceva, nu știu, gen să nu fii părăsită sau înșelată.

Ești o fire posesivă, iar asta de obicei se întâmplă la persoanele singure, care nu au avut parte de atașament din partea cuiva. Adesea te superi repede din nimica toată. Ai vrea să ai o viață romantică și provocatoare în același timp, dar nici nu faci un pas înainte pentru asta, până și sărutul te sperie. Mai în glumă, mai în serios, dar așa este. De asemenea, ești la curent cu noutățile. Ai un suflet bun, dar viața te-a amărât oleacă mai mult. Vrei iubire, dar nu ești pregătită s-o primești. Cam atât aș avea de spus despre tine. Greșesc undeva?

Iluminarea este o perpetuă căutare a adevărului despre lume și univers pe care credem că-l găsim atunci când ne găsim ghidul moral și sufletesc în altcineva asemănător nouă, sau atunci când ne mărturisim adevărurile care ne forțează să fim noi înșine. Astfel, sfera de percepție a sinelui poate fi corelată cu imaginile obiectelor luminoase pe care le formează oglinzile sferice, cu referire la acea parte automată a fiecărei ființe umane care permite celorlalți să se alinieze unei cauze comune, în structura unei ordini armonice prestabilite.

Explorează universul în realitatea augmentată, și prezint-o cu toate „finețurile” aferente, poți?

Sfera de extindere a sinelui tău, bazat pe spiritual, permite orientarea imaginii care te reprezintă în direcția unei activități cu impact "eliberator" al cărui unghi de incidență poate fi modificat în anumite valori?

Oglinda, ca marcă a mărturisirilor discrete și sincere, este partea esențială a unei activități cu impact "eliberator" al cărui unghi de incidență poate fi modificat în anumite valori: puterea de a-ți asuma cine ești cu adevărat și curajul de a te accepta așa cum ești. Imaginea care te reprezintă în lume, sau în fața oglinzii, este ceea ce îndrăznești să afirmi despre tine fără să te simți copleșit de ceea ce se întâmplă în viața ta, fără să te simți vinovat din cauză că ai fi putut fi altcineva și n-ai reușit să fii.

Bine, acum pot răspunde la punctul tău de vedere? Jur că nu te cunosc și nu cunosc pe nimeni din cei apropiați ție. Simpla asociere pe care o faci tu e doar o pură întâmplare. Este adevărat ce ai spus la un moment dat. Însă ai nimerit, ai avut noroc. Dar mai departe trebuie să știi că sunt măritată...eu și soțul meu nu suntem genul să ne sufocăm...avem loc în casă...suficient. Da, deci m-am apropiat de adevăr. Nu sunt emotivă. Deloc. Sunt foarte tranșantă. Cine mă cunoaște știe. Dimpotrivă, sunt prea bătăioasă.

Astea fiind spuse, oglinda noastră se potrivește perfect, nu se aburește odată cu trecerea timpului, chiar dacă ideile noastre se schimbă. Ea afișează în mod evident lucrurile în care credem. Oglinda nu schimbă felul în care vedem lumea, și pe noi înșine cuprinși în călătoria spre lumină, spre izvorul vieții, spre sursa ei divină. Poate că inima noastră încă își caută o comoară de care să se lipească, în care să își găsească liniștea. În fața oglinzii ne arătăm demnitatea. În fața oglinzii ne găsim liniștea. În fața oglinzii ne vedem pe noi înșine ca pe o singură entitate, ca pe o singură imagine. Și numai în fața oglinzii adăugăm însemnări cu ușurință...

Oglinda, ca ipostază a Adevărului pe care îl surprindem în raport de individualitate, simbolizează partea superioară a omului ce iese în evidență din raportului sinelui cu Celălalt și al Celuilalt cu Același.

În fața oglinzii ne vedem pe noi înșine ori de câte ori încercăm să ne cunoaștem mai bine sau să depășim anumite tipare și obstacole personale. Am învățat, conversând cu Ioana Sarah, că pot fi același eu pe care o să-l revăd și mâine, chiar dacă Dumnezeu nu m-a creat perfect, ci doar mi-a cizelat spiritul să fie o formă de conștiință curată.

Amin.