ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

În luptă cu Mephistopheles (I)

On Mai 25, 2013, in Leadership +50% Extra, by Neculai Fantanaru

Găseşte esenţa care face obiectul iniţiativelor tale viitoare, fără să-ţi alimentezi excesiv starea de funcţionare cu ceva care este mai presus de tine.

Am ezitat pentru întâia dată să mă folosesc de prilejul pe care soarta, umilă şi chinuitoare, sau poate chiar însuşi Dumnezeu prin nenumăratele sale accepţiuni, intervenţii şi delimitări, mi l-a scos în cale. Aş fi putut să mă strecor de îndată în camera diamantelor. N-am îndrăznit. Dar refuz cu tărie să cred că palma puternică dată obrazului meu, sporindu-mi peste măsură ruşinea faţă de laşitatea de care am dat dovadă, îmi va pricinui durere şi lacrimi.

Dimpotrivă, abia în acel moment zbuciumat am simţit că sunt beneficiarul unei ştiinţe oculte, a unei profesiuni independente, exclusiviste, dar care, pentru a ajunge la desăvârşire, avea nevoie de un studiu minuţios şi îndelungat. Trebuia să mă cunosc îndeajuns de bine, înainte de a face pasul spre iad.

Perspectiva psihologică asupra interpretării comportamentelor umane cu finalitate în ceea ce priveşte alegerea unui plan de acţiune, subtila analiza şi presiune psihologică asupra duşmanilor mei, care mă ajutau să surprind ceva intrigant de pus în scenă, o mare lovitură, îmi refăceau viaţa în ampla şi integrala ei realitate.

Să mă cunosc şi să accept ceea ce am devenit, un protagonist al mişcării celor ce luptă pentru înfăptuirea dreptăţii ca virtute socială, percepând sensul vieţii mele în fiecare fenomen de risc asumat, era doar o trăsătură esenţială a abordării flexibile a conceptului de forţă şi reacţiune. Ceea ce instituia prezumţii de culpa şi de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.

Dar în acest caz se cuvine să mă las pradă nebuniei, să atribui această iniţiativă şi reuşita ei în exclusivitate lui Mephistopheles. Căci numai El face ca ispita să fie o cursă, numai El face minuni prin nedreptate, numai El face să se împlinească prin fapta ilegală durerea pe care am îndurat-o atâta timp. Diamantele erau doar o unealtă a răzbunării, un aspect esenţial pentru o corectă dezlegare a cauzei pentru care o slujeam. Iar eu eram doar un martir al acestei cauzei !

Eu, Hobbs, n-am fost pregătit să accept adevărul acestei şarade şi urmările sale. Umanul individual ar fi palpitat intens în personajul în care m-aş fi putut transforma prin încălcarea unei obligaţii morale, prin lipsa de recunoştinţă pe care o aveam faţă de sursa care m-a direcţionat totdeauna în viaţă: binele. Dar totuşi, am riscat !

Leadership: Cum te defineşti în nevoia Egoului de a rămâne stabil în contextul presiunilor pe care le suporţi?

Te simţi urmărit de o imagine care te chinuieşte groaznic? Capitulezi în faţa aspectelor negative care înlocuiesc partea bună din tine? Trăieşti cu anxietatea provocată de gândul că ai căzut în robia propriilor patimi? Ai devenit prizonierul propriilor tale intrigi, într-un joc care îţi pune nervii la încercare?

Omul se poate elibera de sub tutela unei gândiri iraţionale, îşi poate impune voinţa de se împotrivi propriei sale condiţionări negative, care-l fac să se simtă mic şi nesigur pe sine, doar dacă natura sa reală este bine înrădăcinată în sine. Adică, distingând pe cont propriu deosebirea dintre bine şi rău, cunoscând acea generozitate venită din reciclarea tuturor trăirilor care-l fac nefericit.

O deplasare treptată spre armonie, stimulând binele inoculat în sine, prin eliminarea acelui gând care te stăpâneşte şi te ţine în robia patimilor şi viciilor sale.

Dacă frumuseţea paradisului ar rezulta din comparaţia cu infernul şi purgatoriul, atunci putem spune că împăcarea omului cu sine însuşi în diversele planuri ale existenţei este o combinaţie între starea psihismului care a pierdut lupta cu "monştrii" realităţii şi ultima "faptă" cerută de exigenţele unei instanţe morale înalte de a fi accesibilă în aria evoluţiei care marchează un nou model de funcţionare. Un asemenea model ar fi Contele de Monte-Cristo", a cărui imbold pentru realizarea dreptăţii l-a constituit răzbunarea.

Puterea care face cinste leadershipului este consecinţa acelei evoluţii prin care omul parcurge învăţăturile privind conştientizarea forţelor sale interioare, mereu înnoite prin acumulări de energii atât pozitive cât şi negative, pe fundalul unor imagini (care nu seamănă între ele) despre un rezultat al adevărului care spune totul despre el însuşi.

Atributul principal al unui Ego matur, dârz şi responsabil, este că rămâne stabil în contextul presiunilor pe care le suporta. Astfel, omul se defineşte ca un demers specific care permite structurarea metodică a unei realităţi viitoare, ca un răspuns nociv şi nedorit determinat de o cauză nedreaptă, ca un context cognitiv-comportamental structurat de valori, credinţe şi idei care converg spre un final neaşteptat. Dar pentru a-ţi întări Egoul trebuie să ai îndrăzneala de a risca asemenea unui pion care poate fi însă convertit în regină la final...

Spre a cunoaşte leadershipul în adevărata lui valoare, omul trebuie să se confrunte cu sine însuşi, simplificându-şi modelul de “a fi”, ducându-şi funcţionalitatea la un nivel mai avansat de rafinament în abordarea diferitelor provocări pe care viaţa i le aşterne în cale. Lămurirea acelei dileme existențiale, cu o profundă semnificaţie şi evaluând rezultatele, implică anumite responsabilităţi de asumat. Dar poate constitui totodată şi o trambulină în alegerea obiectivelor, în condiţii grele de “bruiaj şi interferenţe”.

În loc să slujeşti egoismului de a cuceri mereu o mică bucăţică din marele teritoriu al incertitudinii, mai degrabă continuă să accepţi ceea ce ai susţinut dintotdeauna – binele, partea bună din tine, pentru ca astfel să te eliberezi din robia patimilor sale, a întunericului care bântuie în lumea propriei tale minţi.

În luptă cu Mephistopheles aduce în prim plan teama resimţită în faţa propriului tău Eu. Atunci când anumite aspecte ale vieţii, în deplina lor complexitate, pun pe jar autoritatea ta morală.

În loc să-ţi încalci obligaţiile morale faţă de felul în care tinzi să te manifeşti în situaţii limită, în loc să faci pasul înspre iad, în loc să atribui neputinţa ta de a te schimba (în simţire, în gând sau faptă) acelei entităţi care poate fi asociată cu răul, încearcă mai degrabă să te dedici unui studiu minuţios şi îndelungat al propriei tale fiinţe.

Găseşte esenţa care face obiectul iniţiativelor tale viitoare, fără să-ţi alimentezi excesiv starea de funcţionare cu ceva care este mai presus de tine.



* Notă:Flawless (2007)"

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us