Încântă-mi privirea cu ceva ce face vizibil nevăzutul

Privește mai departe de ceea ce vezi, și vei descoperi povestea ascunsă dincolo de aparențe.

Mă plimb pe nisipul plajei, pe una din insulele Ionice ale Greciei. Nu-i așa că privirea înlocuiește taina oricărui răspuns la întrebarea "Ce sunt lucrurile"? Fiind înțeleasă ca identitate dintre planul Eului și cel al misterului din substanța creației, privirea se întemeiază pe un proces de simbolizare a realității în care sunt cuprinse lucrurile specifice zonei în care mă aflu: scoici, fosile de melci, alge aduse la țărm, bucățele de sticlă pe care nisipul mării le șlefuiește în timp, șezlonguri și umbrele, vânzători ambulanți, activități nautice.

În acest caz, ce este substanța creației? Este o formă de materie filtrată de ochi și prelucrată de suflet în imagini memorabile.

Ba mai mult. Fiecare lucru devine un simbol pentru ochii de artist care știu să perceapă informația asociată cu nuanțele esteticii, ei înșiși, ochii cercetători, plini de povești nespuse, oglindind întregul univers al culorilor și emoțiilor, devin un simbol pentru lucrurile măsurate și simbolizate de artist printr-un desen, prin câteva cuvinte, sau printr-un mesaj demn de a fi memorat: Iiburbys Aa Sterhoss Amesim Lek Olocynne.

Adică, tradus printr-un exercițiu de reinterpretare vizuală, Trăiește momentul pentru necunoscutele simbolice ale unei realități recognoscibile, mesajul ochilor transmit un fel de comunicare tăcută, dar expresivă, un subiect de factură emoțională, un transfer de informație între un emițător și un receptor, în urma căruia, informația transmisă și captată este înțeleasă și interpretată ca un efect de transformare artistică. De exemplu, metamorfoza unui ciob de sticlă găsit pe nisip într-o bijuterie unică, subliniind frumusețea ascunsă în lucrurile simple, reprezintă o figură de stil ce evidențiază modul în care arta poate da viață și sens imaginației (de-a dreptul divină).

Imaginea la care te raportezi poate să inspire un dialog inedit între operele a doi artiști excepționali: unul care știe să creeze un univers propriu al lucrurilor, și unul care aduce în lumină însemnătatea ascunsă a lucrurilor?

Iar dacă în fiecare pensulă, în fiecare linie trasată pe pânză, artistul își mărturisește trăirile, menirea creatoare, adevărurile privirii sale, pentru un univers dinăuntrul căruia a ieșit și pe care sufletește nu-l va părăsi niciodată, cu siguranță există o viziune clară asupra lucrurilor, esența unei dinamici a viului, clocotind de energie și vitalitate, născută în sufletul lui și oglindită în exterior.

Insula este o priveliște uimitoare de la care nu pot să-mi iau privirile. Tot privind lucrurile în contextul obiectelor de pe plajă ce ar putea fi metamorfozate, tot astfel ele mă privesc ca pe un substitut al lor, fiindcă în paleta mea se regăsesc culorile tuturor lucrurilor și treptata lor pierdere în nuanțe. Și, invers, în privirea mea se conturează lumea lor, redefinită prin paleta culorilor și contururilor artistice. Aici, este vorba despre un dialog inedit între operele a doi artiști excepționali: unul care știe să creeze un univers propriu al lucrurilor, și unul care aduce în lumină însemnătatea ascunsă a lucrurilor.

În acest moment al regăsirii în artei în totalitatea lucrurilor ieșite la lumina unei după-amiezi târzii, în urma unei priviri mai atente, fără a avea un alt scop decât arta în sine, se produce emanciparea unei noi caracteristici a artistului din mine. Și anume, eliberarea de acea angoasă care mă cuprinde atunci când trăiesc într-o realitate străină, aflată sub semnul impermanenței, unde nu cunosc toate sensurile cuvintelor străpunse de zefirul uitării. Stai să vezi când lucrurile încep să comunice între ele în altă limbă decât cea vorbită de mine, iar simbolurile-metaforă, supuse unui "dincolo de ce-a fost rostit" încep să coboare arta la nivelul unei slujnice a filozofiei.

Ești apt să extragi esența unei imagini provenite din real și să-⁠i adaugi certe conotații de tipul “spectacol de improvizație”, unde aparențele jonglează cu fantezia într-un dans captivant și imprevizibil?

Totul este plăcut ochilor pe această insulă, mai ales felul cum natura se arată în toată splendoarea ei, într-un loc unde relaxarea și confortul sunt duse pe cele mai înalte culmi. Așadar, frumosul și plăcerea vizuală sunt date de armonia liniștii, dăruită de această minune a naturii, sculptată în peisajul său desăvârșit, numită plajă paradisiacă. Dar chiar și un ochi exersat se înșeală uneori, dacă iau ca exemplu un fragment dintr-un celebru roman al lui John Fowles:

"A fost odată un prinț care credea în toate lucrurile în afară de trei. Nu credea în prințese, nu credea în insule, nu credea în Dumnezeu. Împăratul, tatăl său, îi spusese că aceste lucruri nu există. Dar într-o zi, prințul fugi în împărăția vecină, o destinație plină de culoare, plină insule liniștite și sălbatice unde văzu niște ființe străinii și tulburătoare, cărora nu îndrăzni să le dea un nume. Tot acolo întâlni un bărbat îmbrăcat în haine de seară, cu mânecile suflecate. Acesta din urmă îi spuse că de fapt, tatăl său nu este un împărat, ci doar magician. Prințul se întoarse rapid acasă, gânditor.

- Tata, este adevărat că nu ești împărat, ci doar un magician?

Împăratul zâmbi, și își suflecă mânecile.

- Da, fiule, sunt magician.

- Atunci bărbatul de pe mal era Dumnezeu, iar ființele acelea tulburătoare erau prințese.

- Bărbatul de pe mal era doar un alt magician, iar ființele alea nu erau deloc reale.

- Trebuie să cunosc adevărul adevărat, adevărul de dincolo de magie. Altfel am să mă omor.

- Nu există adevăr dincolo de magie, răspunse împăratul. Și, prin farmecele sale, chemă moartea să vină. Moartea apăru în ușă și îi făcut semn prințului să vină cu ea. Prințul se înfioră. Își aminti de insulele frumoase, frumoase dar ireale și de prințesele ireale, ireale dar frumoase.

- Prea bine, zise prințul. Voi putea îndura totul.

- Vezi, fiule, zise împăratul. Acum ești și tu magician."

A fi un creator desăvârșit înseamnă să-ți aprofundezi cunoașterea apelând, mai întâi, la perspicacitatea artistului de a extrage esența fiecărui detaliu și de a o transforma într-o poveste vizuală captivantă; apoi la abilitatea magicianului de a învălui realitatea în iluzii fascinante, amestecând limitele dintre ceea ce este perceput și ceea ce este creat.

Artistul este, de fapt intermediarul dintre lucruri și misterul lor divin. Pe când magicianul, cu puterea lui de a preface lucrurile, încearcă să-l îndrume pe artist către înțelegerea temeinică că totul este interconectat, că el însuși este o parte din această minunată rețea a existenței lucrurilor. S-ar spune că în mijlocul acestei insule fermecate, artistul și magicianul își desăvârșeau cunoașterea, unul prin creație și celălalt prin iluzie.

Încântă-mi privirea cu ceva ce face vizibil nevăzutul, unde vizibilul reprezintă lucrurile pe care ochii tăi le pot cuprinde într-o clipă de privire. Dar adevărata bogăție se ascunde dincolo de aparențe, acolo unde nevăzutul dezvăluie povestea completă a realității. Numai dacă știi să privești nevăzutul poți să dezvălui tainele ascunse ale realității.

Pentru a înțelege leadershipul nu este de ajuns să vezi frumusețea și semnificația lucrurilor din jur, dezvoltându-ți propriul mod de a privi lumea. Mai trebuie să ai abilitatea creatorului de a deveni "un singur trup" din două perspective aparent opuse, sculptând în realitatea vederii tale o nouă dimensiune a înțelegerii și interpretării.

Privind mai departe de ceea ce vezi, apelând la viziunea unui artist și la abilitățile unui magician, vei putea să depășești aparențele și să explorezi în profunzime orizontul. Caută înțelesuri mai adânci și încearcă să înțelegi contextul sau semnificațiile subtile ale fiecărui detaliu, care pot să nu fie imediat evidente, dar pot fi descoperite prin răbdare și perspicacitate.