ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Închisoarea îngerilor

On Decembrie 13, 2011, in Leadership de Vârf, by Neculai Fantanaru

Pentru ca percepţia oamenilor despre tine să fie corectă, ei trebuie să simtă vibraţia ta lăuntrică.

O greşeală. De atât era nevoie pentru ca Vivian Ward, frumoasa damă de companie, să-l părăsească pe controversatul om de afaceri, Edward Lewis. După o scurtă ceartă, dar dureroasă, Vivian îi spune:

- N-a mai fost nimeni în viaţa mea care să mă facă să mă simt aşa de înjosită, cum ai făcut-o tu astăzi. Dacă tot ai vrut să spui la toată lumea că sunt o paraşută, de ce nu m-ai lăsat să-mi port ţoalele mele?.. Îmi pare rău că te-am întâlnit. Îmi pare rău că am intrat în maşina ta stupidă! Vreau banii mei. Şi vreau să dispar de aici!

După ce rosti aceste cuvinte, Vivian ieşi plângând din cameră, dar fără să ia banii. Se opri în faţa liftului care parcă nu mai venea. În gândul ei parcă îşi spunea: "Oh, prietenul meu, iubitul meu, eşti mai în vârstă, mai bogat, dar nu mai înţelept."

A traversat oceanul de durere şi a ajuns pe celălalt mal.

Vivian avea senzaţia că pierduse jumătate din propria fiinţă. Vreme de câteva zile fusese legată de Lewis printr-un fir invizibil. Dar vraja se rupsese. El reuşise să-i umple cu bucurie întreaga existenţă, acum exclusese din ea orice altceva. Totuşi, slaba consolare pe care o simţea acum îi întări hotărârea. Trebuia să plece, trebuia să-şi ia rămas bun de la visul ei de a-şi împlini iubirea, de a-şi găsi acea bogăţie sufletească la care numai inimile cele mai alese râvnesc.

Lewis merse după ea. Tăcu o clipă străduindu-se din greu să găsească răspunsul. L-a uitat? L-a intuit? Apoi îi spuse cu acea sinceră cordialitate ce cucereşte toate inimile, de parcă s-ar fi concentrat asupra aurei ei, folosindu-se de această putere ca să-i vină în întâmpinarea dorinţelor ei:

- Iartă-mă. N-am vrut. Nu vreau să pleci.

Aceste cuvinte au avut darul de a o linişti dintr-o dată pe Vivian, de parcă nu mai trebuia să ducă acea povară de una singură. Era ca şi cum ea i-ar fi citit gândurile, ghicind adevăratele lui sentimente.

- M-ai rănit. Să n-o mai faci.

Faci din leadership un paradis sau o închisoare?

După cum o singură picătură de sânge deţine întregul cod genetic al unei fiinţe, tot astfel coeficientul tău emoţional dă continuitate tuturor celorlalte elemente constitutive ale leadershipului tău. Leadershipul este ca o operă de artă care nu poate fi completă dacă elementul constitutiv al expresiei totale lipseşte, sau nu este pe deplin realizat.

Prin intermediul leadershipului îţi dezvălui ceva din natura propriilor tale simţăminte. Conduci după felul în care simţi, după felul în care te raportezi la oameni, după felul în care te preocupi de trăirile lor sufleteşti şi elanuri interioare.

Dacă vrei să te situezi pe o poziţie solidă în sufletul oamenilor trebuie să-ţi ierarhizezi valorile după ordinea importanţei lor, dar mai întâi trebuie să intuieşti, trebuie să te strădui să găseşti răspunsul privitor la ingredientul principal care se impune încorporat în leadershipul tău. Răspunsul tău poate să le umple oamenilor cu bucurie întreaga existenţă, sau poate să excludă din ea orice altceva.

Leadershipul tău poate fi paradis sau o închisoare, depinde de felul cum te percep ceilalţi oameni, şi depinde cum îţi percepi tu propria fiinţă. Odată ce ţi-ai câştigat statutul de lider, te legi de oameni printr-un fir invizibil. Însă vraja care controlează motivaţia lor se rupe rapid dacă ei simt absenţa parţială sau totală a sentimentelor tale.

Leadership: Blochezi orice cale de evadare din spaţiul imperiului tău interior?

Când mă gândesc la procesul de stabilire şi de îmbunătăţire a relaţiilor, îmi amintesc de un personaj dintr-un roman celebru care se juca cu o buburuză. O punea pe birou şi clădea din cărţi bariere în jurul ei. Dacă insecta găsea o cale de evadare, imediat el mişca una din cărţi ca s-o blocheze.

În postura buburuzei s-a pus singur şi multimiliardarul Edward Lewis, din filmul “Pretty Woman (1990)”. El a înălţat bariere şi ziduri în propriul lui suflet, fiind insensibil faţă de sentimentele sale şi ale celorlalţi oameni. Singur s-a baricadat într-un spaţiu în care nu exista nimic mai important decât propria lui persoană. Se transformase într-un prizonier prin puterea banilor care îi influenţau emoţionalul din el şi îi dictau viaţa.

Închisoarea îngerilor simbolizează tenta negativă a leadershipului tău, ce apare ca urmare a dezacordului dintre adevăratele tale sentimente şi acele aspecte negative care îţi diminuează substanţial credibilitatea. Este un mijloc de ispăşire a pedepsei pentru încălcarea emoţionalului din tine, şi durează până ce îţi corectezi propriile valori şi orientări.

“Evadarea” lui Edward Lewis din mica închisoare pe care singur şi-o construise, s-a produs atunci când a învăţat să pătrundă tainele naturii umane, atunci când a ales să-şi asculte glasul inimii, atunci când pentru prima oară în viaţa lui cineva i-a dovedit că banii nu-l făceau un model de urmat şi nici de lăudat, dimpotrivă, îi umbreau toate calităţile.

În postura ta de lider trebuie să judeci şi cu sufletul, nu numai cu mintea. Profită de orice oportunitate şi lasă larg deschise “portiţele sufletului” pentru a nu ajunge în “închisoarea îngerilor”.

Vivian a servit drept model de simţire şi de gândire. Ea a simţit vibraţia lăuntrică a lui Edward, a perceput corect şi într-un mod pozitiv adevărata lui natură, l-a iertat şi s-a întors la el. Ea a constituit un îndreptar, un jucător de mare calibru în viaţa lui, scoţându-l din poziţia de “offside” pe care el n-a luat-o niciodată în seamă.

Tu ai puterea să semnalizezi poziţia de offside pe care ceilalţi n-o iau în seamă?

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us