Incursiune în adâncurile cunoașterii de sine

Gestionează atent resursele profunzimii tale, în așa fel încât să-ți poți reevalua propria individualitate în scenariul unei realități pe care o reprezinți sub fascinația unui film artistic.

În lupta cu setea de a-mi lărgi perspectiva de înțelegere a naturii umane, în uriașele sforțări de coordonare a unei lucide curiozități strict raționale, m-am folosit de nesfârșite mijloace de exprimare a gândurilor și sentimentelor proprii. Cu timpul, am început să exprim în scris ceea ce simțeam. Eforturile mele erau orientate spre stabilizarea unor noi trăsături de personalitate și spre profilarea unui model de abordare a exigențelor materiei pure care ar fi putut stimula mai bine imaginația și rațiunea totodată.

Asemenea unui personaj dintr-un film regizat de Hitchcock ajunsesem să trăiesc prin revelații, viziuni sau vise, care mă ajutau necontenit să înțeleg mai bine ce se întâmplă în mine, ce mă reprezintă în contrast cu ceea ce îi definește pe ceilalți oameni din jurul meu. Un bărbat este vânat de-a lungul și de-a latul țării de către spioni, care-l cred agent dublu, și de către poliție, care-l consideră asasin. El trebuie să convingă întreaga lume, dar mai ales pe sine însuși, de existența unei realități diferite de cea dată.

Să descriu în cuvinte cât mai convingătoare sentimentele pe care le poate stârni o pasiune debordantă, o obsesie arzătoare, o obligație morală, o întâmplare mai puțin obișnuită sau o persoană prinsă într-o ipostază confuză, asigurându-mă că nimeni nu poate ignora ceea ce încercam să prezint cu multă claritate, devenise un îndelungat și încăpățânat efort care s-a întins pe câțiva ani. Un plus de conținut care a alimentat enorm de mult capacitățile înscrise în profunzimea ființei mele.

Ești persoana potrivită care poate beneficia de efectele propriei sale atitudini culpabile de a nu ține evidența "costurilor" de reprezentare a realității, conform convingerii că lucrurile se rezolvă pur și simplu și de la sine?

O singură filosofie rămâne în picioare, nedesființată de virulența și luciditatea lui Hitchcock: scrisul nu reprezintă nicio urmă de teamă, ci doar o senzație de dedublare într-un joc fără reguli în care artistul își contemplă existența trecută prin clarobscurul unui fascinant scenariu creat de dragul de a accentua o stare de spirit sau o idee.

Costul de reprezentare a realității era direct corelat cu emoțiile pe care nu reușeam să le exprim poetic într-un story enigmatic care să captiveze în aceeași măsură în care lămurește ceea ce pare nelămurit. În scris, ca în în decorul unui film de suspans, totul se rezolvă pur și simplu de la șine dacă știi cum să privești realitatea, dacă știi cum să îți folosești fantezia ca unealtă de confirmare a ceva ce nu poți să explici.

Emoțiile făceau și ele parte din primul contact cu ficțiunea, când trebuia să transmit un mesaj plin de suspans, dar decisiv în favoarea intrigii menite să declanșeze o reacție în lanț. Era ca și cum aș fi folosit lasere pentru a descoperi o nouă formă a materiei extrasă dintr-un film Star Wars. Nu aveam nicio certitudine asupra a ceea ce doream să exprim și să transmit, căci în procesul de creație a unor noi valori sufletești interveneau niște constante arbitrare integrate într-un anumit șablon de stil mult prea subiectiv, antrenat de un val de îndoială.

Ori de câte ori mă focalizam cu putere asupra a ceea ce doream să reliefez, puterile creatoare ale subconștientului răspundeau imediat cererii mele de acces la ceea ce vechii filosofi numeau: causa efficiens. O sinteză deplină asupra fenomenelor psihice interne care îmi guvernau existența. Ele dovedindu-se a avea un mare impact pentru reevaluarea propriei mele individualități în “industria” de dezvoltare a leadershipului pe care o reprezentam.

Poți să susții maniera de sugestionare a unei realități inexistente cu ajutorul "autorității" tale de interpretare a ceea ce simți și percepi, prin folosirea justă a rațiunii celei de-a două fețe a adevărului din personajului pe care îl promovezi?

Adevărul pe care trebuie să-l reprezinți într-o operă plină de suspans are două fețe. Prima față a adevărului, care surprinde calitatea ascunsă a omului, trebuie să suporte o reamintire și arătare a faptului că siguranța lui este destul de fragilă în contact cu realitatea. Ea trebuie să umple orice gol și să accesibilizeze orice trăire interioară, de la frică și îndoială, la fericire și plăcere.

A doua față a adevărului, având ca sorginte fantezia pornită din impulsurile emoționale, are loc atunci când omul nu-și mai recunoaște propria moarte în fața eternității, deci atunci când el intră într-un joc al supraviețuirii disperat și plin de suspans, un joc al aparențelor cu o surprinzătoare evoluție. De exemplu, atunci când l-au prins oamenii legii, el pândea ascuns după o scară, prezentând pericolul unei forme de nebunie care ar fi percepută ca punctul extrem al defectelor sale de caracter.

În afară de adevărul propriei tale judecăți trebuie să fii pregătit să faci față situației în care, focalizându-te asupra a ceea ce dorești să constați la ceilalți oameni, prin analize și investigații profunde asupra “specificului uman”, neglijezi tocmai exploatarea propriei tale experiențe de viață și a propriului tău potențial creator.

Personalitatea care face cinste leadershipului trebuie să găsească mijloacele artistice de sugerare a unei imagini care nu există în realitate, dar care la fel de bine poate provoca emoții puternice ca în fața realității.

Incursiune în adâncurile cunoașterii de sine evidențiază acea analiză profundă a propriilor tale valori și a propriului potențial de promovare a unui leadership performant, bazat pe un tip de personalitate adaptabil la “nou”, dar și la “neprevăzut”, prin intermediul unei realități diferite. În viziunea unui regizor ca Hitchcock, cunoașterea de sine trebuie să prezinte aceeași premisă de bază de la care pornește denumirea scenariului: "Filmul bate viața".

Structura personalității liderului include activitățile de conștientizare a propriei valori, însumate în cadrul procesului de autocunoaștere de sine ce capătă o mare amploare prin susținerea potențialului creator și maximizarea lui în cadrul unei realități diferite.