Îndemnul viu al speranţelor uitate

Caută elementul cel mai durabil al relaţiei tale cu ceilalţi oameni, ajutându-i să se schimbe ei înşişi într-un fel în care să se simtă confortabili pe plan emoţional.

Filmul Pretty Woman. Într-o lojă centrală, înaintea începerii spectacolul cu opera “ Madame Butterfly ”, controversatul om de afaceri Edward Lewis, sesizând starea de nelinişte şi de agitaţie a damei lui de companie, Vivian Ward, făcu o observaţie:

- Reacţiile oamenilor când văd merg prima oară la operă, sunt foarte dramatice. Ori o iubesc, ori o urăsc. Dacă este să o iubească, o vor iubi întotdeauna. Dacă nu, poate vor învăţa s-o aprecieze, dar nu va deveni niciodată o parte a sufletului lor.

Leadership: La tine sunt evidente urmele unei modelări referitoare la o concepţie de tipul "Stare Finală" care să stabilească o legătură strânsă între rațiunea practică și intenția deterministă?

Edward Lewis a căutat să fixeze nişte aspecte stabile în relaţia lui cu Vivian, străduindu-se să înţeleagă adevăratele ei convingeri şi aspiraţii. El a desluşit arhitectura ei emoţională nativă, evaluând starea ei afectivă, sesizând marea diferenţă între temerile şi aspiraţiile ei, între slăbiciunile şi părţile ei puternice. Intenţia lui a fost una deterministă, nu doar fiindcă a reuşit s-o convingă pe Vivian de beneficiile unui nou statut, ci fiindcă a argumentat cauzele virtuţii sale de a dărui bunătate. Pe deasupra, Vivian trăda necesitatea obscură a unui nou început.

La Vivian s-a văzut aproape imediat schimbarea, urmele modelarii ei cu perspectiva unui alt orizont fiind în directă concordanţă cu acea stare de spirit care persită mult chiar şi după ce amintirile se estompează. Aceeaşi stare de spirit ne cuprinde pe toți când înțelegem că iubirea nu poate rămâne veșnic năvalnică, dar măcar ştim că ea ne-a folosit la ceva.

Cumva, lui Vivian i s-a favorizat figurarea unui alt orizont socio-uman, dinspre care nu ai cum să nu priveşti confuz, fiindcă rareori se întâmplă să treci brusc de la deprimare la extaz. Ei bine, nu poţi să influenţezi un om dacă nu găseşti acea parte sensibilă, pozitivă din el, pe care să poţi s-o modelezi în voie, după principiile şi convingerile tale cele mai preţioase. Tu eşti capabil să evaluezi tot ce are omul mai profund în el, mai definitiv şi mai constant în viaţa lui, astfel încât să-i oferi o nouă orientare?

Leadership: Eşti capabil să înlături efectele negative care s-au adâncit în sufletul celorlalţi oameni, şi în funcţie de structura lor emoţională să-i redirecţionezi chibzuit în acelaşi sens cu tine, în aşa fel încât ei să te cunoască mai bine şi cunoscându-te, să te facă şi altora cunoscut?

Aşa cum un sculptor iscusit studiază piatra iniţială cu defectele ei naturale pentru a căuta aspectul cel mai durabil al formelor viitoare – tot aşa şi tu, ca lider, trebuie să fii capabil să scoţi la iveală frumuseţea interioară a oamenilor din jurul tău, şi în funcţie de structura lor emoţională să-i redirecţionezi chibzuit în acelaşi sens cu tine, în aşa fel încât să înlături acele efecte naturale negative care s-au adâncit în sufletul lor. Caută elementul cel mai durabil al relaţiei tale cu ceilalţi oameni, ajutându-i să se schimbe ei înşişi într-un fel în care să se simtă confortabili pe plan emoţional.

Cel mai bun mod de a merge alături de cineva este să-l înţelegi pe acel cineva, să acţionezi asupra “formei” lui de a se manifesta în împrejurările în care îl pune viaţa, într-o măsură cât mai mare; să-ţi pui amprenta asupra fiinţei lui interioare, să urmăreşti pasionat meandrele vieţii lui şi esenţialul său. Pentru asta trebuie să intri în competiţie cu valorile şi convingerile sale, şi să-i impui propriile tale concepţii prin care să determini tiparul ideal către care el să tindă în continuare.

Aţi observat că de când Vivian a început să iasă cu Edward Lewis, ea fiind complet schimbată, lumea lui a început să se deschidă mai mult către lumea celorlalţi? El însuşi a început să fie privit cu alţi ochi de ceilalţi oameni, ceva îi inducea un fel de trezire spirituală atunci când este privit.

Leadership: Felul cum te manifeşti în prezenţa unui om fără mari posibilităţi de a-şi câştiga existenţa te ajută să te înţelegi mai bine şi să îţi formezi acele convingeri de care ai nevoie ca să acţionezi prin acele argumente de conştiinţă ce vorbesc sufletului tău?

Aşa cum un sculptor izbuteşte să transmită viaţă operelor sale modelându-le în forme semnificative, tot astfel influenţa ta, ca să fie luată în seamă de ceilalţi oameni, ea trebuie să fie pozitivă şi pe măsură convingerilor lor – iar pentru asta trebuie să izbuteşti să-ţi transmiţi eficient gândurile şi sentimentele, astfel încât să realizezi o modelare în structura lor emoţională, ca ei să conştientizeze profund calităţile de care dispun.

Ca lider trebuie să-ţi dezvolţi abilitatea de a desluşi adevăratul caracter al oamenilor, să-i scapi de acel gol interior care nu le dă pace, şi cu o fineţe de ceasornicar iscusit să le stimulezi punctele forte, pentru a creşte calitatea muncii lor şi dorinţa de a fi performanţi. Nu uita că singurele argumente de conştiinţă ce vorbesc sufletului tău sunt următoarele: vederea de dincolo de aparențe, vederea de dincolo de cuvinte, vederea de dincolo de raţiune, vederea de dincolo de suprafaţa lucrurilor, vederea de dincolo de limitele tale, vederea de dincolo de abordările convenționale ale unor situații bulversante şi vedea de dincolo de confuzii și contradicții (către un viitor pe care alții încă nu îl pot vedea).

Reala lor atitudine faţă de activitatea profesională proprie, faţă de munca în echipă nu poate fi cunoscută decât de acei lideri care şi-au dezvoltat capacitatea de observare, de analiză şi abilităţi de buni psihologi şi care găsesc metodele adecvate şi puterea de a schimba în bine oamenii. Desigur şi-n leadership se aplică regula ceasornicarului care se poate traduce astfel: nu intra în sufletul oamenilor cu nicovala căci nu trebuie să repari nimic cu ciocanul.

Leadershipul vizează acele experienţe decizionale în care îţi poţi manifesta aprecierea faţă de iniţiativele capabile să asigure o creştere durabilă a oamenilor, încât să devii prezent tot timpul în sufletul lor.

Îndemnul viu al speranţelor uitate consfinţeşte, de fapt, o realitate: cu toţii putem fi un factor de schimbare în viaţa celorlalţi oameni, fiecare dintre noi are puterea să schimbe radical caracterul lor; fiecare din noi are puterea să trezească în inimile celorlalţi dorinţa, creând un “story” după placul inimii lor, să le întărească forţele sufleteşti şi să le lumineze viitorul – tot aşa cum un scriitor are capacitatea să creeze lumii mitice transmiţând ceea ce simte.