Îndemnul viu al speranțelor uitate
Caută elementul cel mai durabil al relației tale cu ceilalți oameni, ajutându-i să se schimbe ei înșiși într-un fel în care să se simtă confortabili pe plan emoțional.
Filmul Pretty Woman. Într-o lojă centrală, înaintea începerii spectacolul cu opera “ Madame Butterfly”, controversatul om de afaceri Edward Lewis, sesizând starea de neliniște și de agitație a damei lui de companie, Vivian Ward, făcu o observație:
- Reacțiile oamenilor când văd merg prima oară la operă, sunt foarte dramatice. Ori o iubesc, ori o urăsc. Dacă este să o iubească, o vor iubi întotdeauna. Dacă nu, poate vor învăța s-o aprecieze, dar nu va deveni niciodată o parte a sufletului lor.
La tine sunt evidente urmele unei modelări referitoare la o concepție de tipul "Stare Finală" care să stabilească o legătură strânsă între rațiunea practică și intenția deterministă?
Edward Lewis a căutat să fixeze niște aspecte stabile în relația lui cu Vivian, străduindu-se să înțeleagă adevăratele ei convingeri și aspirații. El a deslușit arhitectura ei emoțională nativă, evaluând starea ei afectivă, sesizând marea diferență între temerile și aspirațiile ei, între slăbiciunile și părțile ei puternice. Intenția lui a fost una deterministă, nu doar fiindcă a reușit s-o convingă pe Vivian de beneficiile unui nou statut, ci fiindcă a argumentat cauzele virtuții sale de a dărui bunătate. Pe deasupra, Vivian trăda necesitatea obscură a unui nou început.
La Vivian s-a văzut aproape imediat schimbarea, urmele modelarii ei cu perspectiva unui alt orizont fiind în directă concordanță cu acea stare de spirit care persită mult chiar și după ce amintirile se estompează. Aceeași stare de spirit ne cuprinde pe toți când înțelegem că iubirea nu poate rămâne veșnic năvalnică, dar măcar știm că ea ne-a folosit la ceva.
Cumva, lui Vivian i s-a favorizat figurarea unui alt orizont socio-uman, dinspre care nu ai cum să nu privești confuz, fiindcă rareori se întâmplă să treci brusc de la deprimare la extaz. Ei bine, nu poți să influențezi un om dacă nu găsești acea parte sensibilă, pozitivă din el, pe care să poți s-o modelezi în voie, după principiile și convingerile tale cele mai prețioase. Tu ești capabil să evaluezi tot ce are omul mai profund în el, mai definitiv și mai constant în viața lui, astfel încât să-i oferi o nouă orientare?
Ești capabil să înlături efectele negative care s-au adâncit în sufletul celorlalți oameni, și în funcție de structura lor emoțională să-i redirecționezi chibzuit în același sens cu tine, în așa fel încât ei să te cunoască mai bine și cunoscându-te, să te facă și altora cunoscut?
Așa cum un sculptor iscusit studiază piatra inițială cu defectele ei naturale pentru a căuta aspectul cel mai durabil al formelor viitoare – tot așa și tu, ca lider, trebuie să fii capabil să scoți la iveală frumusețea interioară a oamenilor din jurul tău, și în funcție de structura lor emoțională să-i redirecționezi chibzuit în același sens cu tine, în așa fel încât să înlături acele efecte naturale negative care s-au adâncit în sufletul lor. Caută elementul cel mai durabil al relației tale cu ceilalți oameni, ajutându-i să se schimbe ei înșiși într-un fel în care să se simtă confortabili pe plan emoțional.
Cel mai bun mod de a merge alături de cineva este să-l înțelegi pe acel cineva, să acționezi asupra “formei” lui de a se manifesta în împrejurările în care îl pune viața, într-o măsură cât mai mare; să-ți pui amprenta asupra ființei lui interioare, să urmărești pasionat meandrele vieții lui și esențialul său. Pentru asta trebuie să intri în competiție cu valorile și convingerile sale, și să-i impui propriile tale concepții prin care să determini tiparul ideal către care el să tindă în continuare.
Ați observat că de când Vivian a început să iasă cu Edward Lewis, ea fiind complet schimbată, lumea lui a început să se deschidă mai mult către lumea celorlalți? El însuși a început să fie privit cu alți ochi de ceilalți oameni, ceva îi inducea un fel de trezire spirituală atunci când este privit.
Felul cum te manifești în prezența unui om fără mari posibilități de a-și câștiga existența te ajută să te înțelegi mai bine și să îți formezi acele convingeri de care ai nevoie ca să acționezi prin acele argumente de conștiință ce vorbesc sufletului tău?
Așa cum un sculptor izbutește să transmită viață operelor sale modelându-le în forme semnificative, tot astfel influența ta, ca să fie luată în seamă de ceilalți oameni, ea trebuie să fie pozitivă și pe măsură convingerilor lor – iar pentru asta trebuie să izbutești să-ți transmiți eficient gândurile și sentimentele, astfel încât să realizezi o modelare în structura lor emoțională, ca ei să conștientizeze profund calitățile de care dispun.
Ca lider trebuie să-ți dezvolți abilitatea de a desluși adevăratul caracter al oamenilor, să-i scapi de acel gol interior care nu le dă pace, și cu o finețe de ceasornicar iscusit să le stimulezi punctele forte, pentru a crește calitatea muncii lor și dorința de a fi performanți. Nu uita că singurele argumente de conștiință ce vorbesc sufletului tău sunt următoarele: vederea de dincolo de aparențe, vederea de dincolo de cuvinte, vederea de dincolo de rațiune, vederea de dincolo de suprafața lucrurilor, vederea de dincolo de limitele tale, vederea de dincolo de abordările convenționale ale unor situații bulversante și vedea de dincolo de confuzii și contradicții (către un viitor pe care alții încă nu îl pot vedea).
Reala lor atitudine față de activitatea profesională proprie, față de munca în echipă nu poate fi cunoscută decât de acei lideri care și-au dezvoltat capacitatea de observare, de analiză și abilități de buni psihologi și care găsesc metodele adecvate și puterea de a schimba în bine oamenii. Desigur și-n leadership se aplică regula ceasornicarului care se poate traduce astfel: nu intra în sufletul oamenilor cu nicovala căci nu trebuie să repari nimic cu ciocanul.
Leadershipul vizează acele experiențe decizionale în care îți poți manifesta aprecierea față de inițiativele capabile să asigure o creștere durabilă a oamenilor, încât să devii prezent tot timpul în sufletul lor.
Îndemnul viu al speranțelor uitate consfințește, de fapt, o realitate: cu toții putem fi un factor de schimbare în viața celorlalți oameni, fiecare dintre noi are puterea să schimbe radical caracterul lor; fiecare din noi are puterea să trezească în inimile celorlalți dorința, creând un “story” după placul inimii lor, să le întărească forțele sufletești și să le lumineze viitorul – tot așa cum un scriitor are capacitatea să creeze lumii mitice transmițând ceea ce simte.





