ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Infinitul domnului Hobbs

On Februarie 20, 2013, in Leadership Deluxe, by Neculai Fantanaru

Condu realitatea ta şi a celorlalţi în direcţia dorită, fără să funcţionezi ca o victimă veşnică a conştiinţei.

Domnul Hobbs. Era un simplu office cleaner, dar lucra la una din cele mai mari corporaţii ale lumii, condusă de cei mai abili magnaţi ai lumii, care îşi desfăşurau afacerile în colosala industrie a diamantelor.

Soarta nu i-a fost deloc binevoitoare. Trecutul îl urmărea peste tot. Cu toate acestea, conştiinţa lui nu putea nega că, deşi bătrân, privea curajos înainte - dar privea cu mândria acelui spirit dur şi răzbunător, a acelui Mefisto ferm şi nezdruncinat. Îngerul s-a transformat în demon?

Un ochi pătrunzător poate observa foarte uşor, urmărind existenţa ordonată, dar tulburătoare a acestui bătrân - ca parte a unei analize ştiinţifice dusă până la extrem – numeroasele convulsiuni în circuitul său intern, puncte de maximă tensiune care se îndepărtează tot mai mult de adevărata lui natură, valori ale unor elemente care nasc frecuşuri stranii.

Care este adevărata lui motivaţie? Care este natura acestor electroni care se ciocnesc intermitent între ei, în forul său lăuntric?

Bine montat în stativul existenţei sale, fiecare senzor generează un alt tip de curent, indică mereu o altă tensiune, tot mai anormală, care evoluează ca un tot unitar, ca un răspuns coordonat al unei mari varietăţi de inconveniente emoţionale, oscilând anapoda între două valori: “plus” şi “minus” - care se pot aloca unei singure variabile: Răzbunarea !

Şi cum vei face asta?

Trebuia să fie o operaţiune solo, dar s-a transformat într-un duet rar întâlnit, într-o unitate compactă cu mai multă forţă. Asemenea unui braconier pornit la vânătoare, domnul Hobbs se trezeşte alături de o leoaică rănită, o îngrijeşte, îşi fixează amândoi aceeaşi ţintă şi pornesc împreună la atac.

Altfel spus, dorinţa lui de răzbunare îndreptată împotriva managerilor din corporaţie, este dublată de Laura Quinn – şi ea tot atât de măcinată de regrete, dureri şi oboseli, şi mânată de aceeaşi dorinţă impetuoasă ca a lui. Amândoi vor să supună dragonii la acest tratament, dezvoltându-şi o tehnică specială pentru a pregăti terenul de luptă, stimulându-şi intelectul dincolo de tot ce se poate imagina.

- Vrei să intri în seiful corporaţiei şi să furi diamantele? Doar nu vorbeşti serios ! Cum vei face asta?

- Numai eu pot şti...şi îndrăzni, răspunde domnul Hobbs, citându-l parcă pe ambiţiosul Eugène de Rastignac, din opera lui Balzac.

- Şi cum plănuieşti să afli combinaţia seifului?

- Aici intervii dumneata, doamnă Quinn.

Ambiţia lor este întărită de încercarea la care îşi supun concomitent propria putere şi voinţă. În cele din urmă, planul lor îşi nimereşte ţinta. Răzbunarea amândurora îşi face efectul de la prima aplicare.

Dar mereu ne va rămâne întipărit în memorie dialogul între domnul Hobbs şi Laura Quinn, din finalul filmul “Flawless (2007)”. Acest ansamblu de forţe unite, a căror traiectorii, intersectându-se, le-a pus la grea încercare caracterul:

- Crezi că a meritat să faci toate acestea pentru cauza ta, domnule Hobbs?

- O, da ! Şi pentru cauza mea aş petrece şi o sută de vieţi în închisoare. Poate într-o bună zi veţi înţelege, doamnă Quinn.

Leadership: Eşti un braconier care cade în propria lui capcană?

Eşti un vânător care se vânează pe sine? Priveşti înainte cu mândria unui spirit dur şi răzbunător? Care sunt punctele de maximă tensiune care te îndepărtează tot mai mult de adevărata ta natură? Care este adevărata ta motivaţie şi ce efect produce ea asupra celorlalţi? Care este natura acelor electroni care se ciocnesc intermitent între ei, în forul tău lăuntric?

Locul leadershipului, asumarea şi valorificarea lui în cadrul lumii de mâine, prin prisma propriei tale gândiri, a propriului tău sistem de funcţiune, implică o preferinţă sau o anumită apreciere lăuntrică în contextul creşterii gradului de toleranţă la acţiunile vătămătoare, la frustrări şi incertitudini, la ambiguitate şi la risc.

Frecuşuri, poate justificate, dar extrem de dure uneori, cu impact de anvergură în existenţa ta, putând a degenera în rupturi devenite vizibile abia atunci când temuta “maladie” s-a dezvoltat atât de mult încât cu greu mai poate fi vindecată.

Această maladie nu este altceva decât manifestarea unei realităţi, pe care nu ţi-ai dorit-o cu adevărat. Acea manifestare de voinţă prin care singur te obligi să devii un prototip nesigur de leadership, un device care nu promite prea mult, care urmăreşte doar accelerarea tensiunii - creşterea pulsului propriu, şi destabilizarea completă a pulsului celorlalţi.

Ca doi electroni care se ciocnesc intermitent între ei, în forul tău lăuntric, aceste două pulsaţii oferă mai degrabă indicii cu privire la slăbiciunea ta, o limită a propriei neputinţe, o sărăcire a propriei tale firi - care conduc, sub influenţa legilor proprii, la o depreciere puternică a capacităţii de a înfăptui o schimbare pozitivă în propria-ţi conştiinţă. Devii propriul tău urmăritor, un vânător care se vânează pe sine, un braconier care cade în propria lui capcană.

Leadership: Cât de întunecat este infinitul pe care îl porţi în tine?

Domnul Hobbs a reuşit să o salveze pe Laura Quinn de la o epuizare fizică şi emoţională, dar cu un preţ - antrenând-o spre o sumbră aventură, spre un risc enorm, spre o regresie în alte planuri ale personalităţii.

Dar, să ne întrebăm cu oarecare îngrijorare, domnul Hobbs a reuşit să se salveze pe el însuşi? Sau doar şi-a dimensionat, alinat sentimentul de răzbunare? Căci el a funcţionat ca o victimă veşnică a conştiinţei – prin invocarea repetată a trecutului, percepând totul prin împlinirea unui scop care continuu îl devora în interior.

În spatele acestei întrebări putem desluşi limita propriului său mod de a fi, a noului său statut în societate – o cauzalitate condiţionată. El trăieşte mai departe cu conştiinţa poruncii sale morale – eliberatoare sau distrugătoare?

Scriitorul francez, Victor Hugo, remarca cu mâhnire: “Cât de întunecat este acest infinit pe care omul îl poartă în el şi pe care cu deznădejde încearcă să-l măsoare cu voinţa fiinţei lui şi cu faptele vieţii sale!

Leadershipul este solicitant şi complex. Convingerea mea este că vei putea să îmbrăţişezi această ştiinţă doar dacă vei reuşi să-ţi asumi responsabilitatea pentru acest “infinit” pe care îl porţi în tine, care îşi poate răsfrânge efectele şi asupra celorlalţi din jurul tău.

Măsoară-ţi voinţa şi faptele, condu realitatea ta şi a celorlalţi în direcţia dorită, fără să funcţionezi ca o victimă veşnică a acestui infinit ambiguu şi revers - “conştiinţa”, care poate provoca mai mult rău decât bine, mai multe nelinişti decât bucurii - ţie şi celorlalţi.

Infinitul domnului Hobbs simbolizează credinţa, speranţa, flacăra sentimentelor care pot fi cu greu ţinute în frâu de această constantă, a devenirii sau a degenerării, numită conştiinţă.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us