Inițiere în misterele și înțelepciunea lui Atum-Ra

Drumul spre măreție este semănat cu încercări ce forjează spiritul, pregătindu-l pentru moștenirea unei înțelepciuni ancestrale.

- Zeul Snefru, mi-a dat întreaga putere ca să te pregătesc pentru tainele noastre și să te inițiez în misterele și înțelepciunea lui Atum-Ra. Înainte de a-ți dezvălui primele taine ale Fenixului, te voi face să cunoști câteva adevăruri ce rămân străine majorității muritorilor, dar pe care trebuie să le știe un fiu de rege, destinat unor funcții înalte în stat, poate chiar să ocupe tronul celor Două Regate.

Deși putea să-l facă să întrezărească momente dificile, această introducere fu plăcută pentru Neferu, căci îi înfățișa un viitor radios.

Cum crezi că inteligența ta, o părticică din inteligența universală, se reflectă în simetria și armonia care marchează separarea dintre realitate și interpretarea ei subiectivă?

- Începe prin a te convinge că înțelepciunea ideală, înțelepciunea perfectă constă în tăcere. O tăcere exterioară, care te obligă să te întorci spre sine, să te cufunzi în propria inimă, unde se află comori ascunse atât de adânc, încât cei mai mulți oameni nu le întrezăresc niciodată. Căci trebuie să știi că zeul se află în noi, că inteligența noastră este inteligența Lui sau, mai exact, o părticică din inteligența Lui. Numai prin ea ajungem la înțelegerea zeului, la înțelegerea universală care guvernează lumea. Dar această inteligență nu constă doar într-un șir de raționamente asupra naturii esenței divinității.

Căci această natură și această esență nu pot fi direct percepute prin simple raționamente, prin simple eforturi ale inteligenței ce se află în noi. Are nevoie, mai întâi, de ajutorul celorlalți, de ajutorul celor vârstnici, care transmit o știință primordială de la om la om, o cunoaștere divină la care nu se poate ajunge decât prin inițiere.

Pentru orice inițiere se cere o pregătire a sufletului mai mult sau mai puțin lungă și, în același timp, o asceză a corpului, datorită căreia sufletul se desprinde de un corp smuls de sub dominația pasiunilor și a bunurilor pământești. Dar această inițiere nu poate fi o finalitate în sine și nu ne poate permite să ajungem să cunoaștem totul decât dacă este împlinită, desăvârșită printr-o iluminare interioară, acea iluminare venită de la un zeu care face dintr-un inițiat un akh, un spirit luminos, o viziune a ceea ce va fi sufletul inițiatului după ce va trece poarta morții.

Te comporți atent față de conținutul pe care îl elaborează propriul spirit, încât să nu devii un autor dramatic care prezintă și expune pe "scenă" persoane străine?

Conținutul substanțial al vieții tale se poate oricând sparge, izolând la unul din poli subiectul și la celălalt obiectul. La un pol - cunoașterea divină, la celălalt - sinele, la unul - forma, la celălalt - spiritul, la unul - semnificația, la celălalt - angajamentul. Aceste momente de luciditate, care se presupun reciproc, chiar dacă apar ca fiind opuse unul altuia, înstrăinate, fără să bănuiască măcar înrudirea lor intimă, sunt importante pentru a recunoaște clar un adevăr spiritual: "Tot ceea ce te inspiră, în același timp te schimbă și te domină".

Fără severitate, dar cu determinare, sensul universal al interconexiunii dintre tine și divin se poate pierde cu desăvârșire, legătura dintre înțelepciune și iluminare devenind nesemnificativă, contradictorie, echivocă, dacă nu reușești să găsești cheia care deschide porțile către lumea sufletului tău.

De aceea, aș spune eu, un vizionar deosebit se comportă atent față de conținutul pe care îl elaborează propriul lui spirit, încât să nu devină un autor dramatic care prezintă și expune pe "scenă" persoane străine, alte persoane. Fără îndoială, el introduce geniul său în operă printr-un soi de asceză a finalității cu sine, împletind în ea din propriul său material spiritual, dar numai ceea ce este particular, nu ce este accidental său general.

Dintr-o perspectivă mistică, trebuie să ne raportăm la procesului de iluminare spirituală. De-a lungul călătoriei sale spirituale, omul se confruntă cu o serie de provocări și teste care îl pot zdruncina din temelii. Această deconstrucție a sinelui este necesară pentru a face loc unei noi identități, mai profunde și mai autentice, conectată la divinitate.

Înțelepciunea împlinește drumul spre măreție, semănându-l cu încercări ce forjează spiritul, pregătindu-l pentru moștenirea unei înțelepciuni ancestrale.

Inițierea în misterele și înțelepciunea lui Atum-Ra reprezintă un proces de iluminare spirituală realizat prin înțelegerea tăcută a adevărurilor profunde. Și ce este tăcerea, altceva decât o formă de meditație în care liniștea devine un portal către conștientizarea profundă a sinelui și a universului înconjurător?

Indiferent de interpretarea specifică pe care o dăm înțelepciunii, prin relația cu divinitatea, dar și asupra modului în care ne trăim viața, trebuie să ne regăsim în tăcere. Cât de consecvenți suntem în valorile noastre? Cât de mult ne permitem să fim autentici? Cât de mult ne sacrificăm integritatea în "pursuit of spiritual fulfillment" ? Fiecare individ are propriul drum de parcurs în relația cu divinitatea, iar răspunsurile nu sunt niciodată simple sau definitive.

* Nota: Rachet, Guy - Keops si conjuratia Ibisului, Editura Lucman, 2003.