Instantaneul magiei în universul lui Dumnezeu
Dacă vrei să fii mai mult decât un artist, atunci trebuie să devii invizibil și omniprezent pentru lumea obișnuită cu desuetudinea lucrurilor efemere.
Aș mai avea ceva de spus despre Freddie Mercury, referitor la videoclipul “A kind of magic”, prin prisma faptului că aș putea imagina personalitatea lui ca o prezență stranie, puternică, privilegiată, contopită cu sacrul unei gândiri de neegalat. O gândire plină de răsturnări de situație, plină de contradicții, plină de inspirație. Un asemenea făuritor de efecte și jocuri de lumini integrate ciclic într-un setting de scenă impresionant, a hotărât să-și întărească domnia asupra împărăției umbrelor cu ajutorul unei divinități acceptate drept supremă: “Eu sunt cel care există în spatele necunoscutului.”
Investit de puterea astrală cu sacrul unei structuri emoționale specifice sensibilității artiștilor de geniu care fac din orice o magie, Freddie pare a fi rezultatul instaurării definitive a punctului de vedere mistic, a direcțiilor spațiale din lumea fenomenelor optice. Un factor mai puternic decât lumina. Mai degrabă, un loc unde lumina nu ajunge în mod direct, ci doar prin subterfugiul de ”evadare” din fața unui reality-check, prin subterfugiul de a crea o aparență mai somptuoasă nu numai atunci când se ridică de la pământ, îmbinând supranaturalul cu naturalul, ci aducându-și spiritul la perfectă armonie în relația cu elementele din jur.
Un foc mistuitor, un soare și un scut. Un singur duh și o singură iluzie. Întrupat de regele judecător, de prezicător ori de poetul inspirat de muzele unei lumi stoarse de sensibilitate, Freddie își joacă rolul cu cea mai mare pasiune pentru fals, dar un fals care poate fi concentrat într-un într-o nouă direcție de proiecție a ființei iluminate, atrase spre centrul gravitației inefabile.
Creația în care te regăsești ca fiind o deschidere spre adâncimile lumii eterne, îți oferă plăcuta experiență de a te simți mai aproape de un statut “divin” dezvăluit mereu în altă ipostază și în alt loc?
Iluzia este o necunoscută pe care crezi că nu o poți afla, fiindcă ești condus de o imagine care nu suportă nicio reflexie, nicio imagine suprapusă, poate doar o proiectie pe ecranul mental al unui Ego care strigă: “Sunt mai mult decât am devenit ! ” În ochii magicianului, arzând ca două candele în întuneric, de atâtea ori camuflați sub altă mască, se oglindește deschiderea spre adancimile lumii eterne. O lume atât de fascinantă, încât niciodată nu te poți plictisi de ea.
Bine spunea un scriitor român pe nume Cornel Ailincăi: “Ochiul este organul cunoașterii slavei, lăcașul prin care patrunde spiritul în lume, locul în care sufletul este petrecut spre speranța mântuirii.” Dar nimeni nu știe să citească ochii plini de culoare, plini de vise, plini de „praf de teatru” ai unui magician. Magicianul îmi spune: “Întoarce-te spre mine cu un ochi plin de propria privire.”
Arta de a fi magician este sfințită de grație divină, sufletul plin de viață este atras către Dumnezeu de o forță de neoprit, o explozie de clar-obscur, ce antrenează după ea și trupul, până la levitație și teleportare, toate fiind în stare să contureze o aură unică de mister, percepută doar atemporal. În mintea și în sufletul magicianului, de atâtea ori neînțelese, se asamblează o lume mai bună prin îndrăzneală, prin sacrificiu, prin spiritul de bun organizator, prin spiritul de creație. Asta nu ia nimeni în calcul.
Freddie Mercury este un Dumnezeu pentru că magia lui este nemuritoare, pentru că mecanica magiei lui este invizibilă celor care nu înțeleg limbajul și grandoarea artei de a fi punctul de comunicație între real și posibil, sub forma materializării imaginarului. Acesta este mesajul videoclipului “A kind of magic”.
Contribui la edificarea unei cunoașteri izvorâte din triumful asupra efectelor de imagine care relevă o conștiință avidă de autenticitate, pe considerentul că valoarea unei creații este linkul experienței care te singularizează?
Mi-am făcut un secret din arta magiei: de a fi eu însumi un secret, pe care vi-l pun acum la dispoziție. Dar nu sunteți atenți la cuvintele mele, și deja ați pierdut din vedere esența. Lumea mea este o altă lume, într-o metafizică a spiritului. Adevărata magie este să furi cât mai mult din atenția privitorilor, dar să le lași la dispoziție un indiciu despre adevăr, tot așa cum pictorii mari lasă o semnătură minoră într-un colț al tabloului.
Cred că Freddie Mercury este o lume magică, pe care aș putea s-o descriu prin magia unei lumi care se vrea superioară tuturor celorlalte. Lumea lui interioară se reflectă în direcția a ceea ce se cristalizează prin procesul aderării la un concept de tipul: "Un muritor nu-și poate câștiga măreția decât printr-un mod unic de manifestare a cunoașterii artistice".
Reprezentarea acestei lumi, categoric atinsă de idealul grandorii eterne, pentru care orice muritor ar pleca capul cu deosebit respect, este asemenea crucii lui Iisus: trebuie suportată prin expresii artistice, prin figuri de stil, printr-o suită de ipostaze simbolice.
Ceea ce face din el însuși un creator formidabil, maestrul neîntrecut al spectacolului, un artist care naște măiestrie din efectele produse de o interpretare a Eului evaluat în funcție de diferitele conceptualizări ale științei, este capacitatea de a capta sensul autentic al superiorității sale în vibrația unui sunet al trezirii într-o altă viață, acordat la versul “This rage that lasts a thousand years”.
Sunetul muzicii sale trezește la viață spiritul amorțit, neîmplinit, îl conduce spre libertate și îi redă spiritualitatea, experiența de a se regenera prin mișcare și vioiciune. Totul e magie. Vă rog să mă credeți, eu nu sunt Freddy Mercury, el n-ar putea niciodată să ma descrie așa cum pot să-l descriu eu printr-un proces de alteritate. Un suflet mare își recunoaste măreția doar în fața unui dublu al său.
Marea Cunoaștere definitorie personalității artistului este personalizarea experienței de a te întâlni pe tine însuți în varianta unei manifestări a creației trăită într-un rol dual, ca revelație a absolutului.
Instantaneul magiei în universul lui Dumnezeu se configurează ca un fel de moment artistic de mare excepție, de care nu te porți despărți fiindcă începi să faci parte dintr-o lume alternativă, mai amplă și mai spectaculoasă: o dată ce ești prins în ea, vrei și tu să fii un magician, un fenomen supranatural.
Acest moment artistic a fost, chiar acum, pus în scenă de un regizor al cărui nume îl trec sub tăcere...
* Notă: Queen - A Kind of Magic





