După ce a avut loc furtul diamantelor, corporaţia London Diamond apelează la serviciile domnului Gavin Finch, a cărui instinct de câine de vânătoare sesizează imediat o mare inadvertenţă între ce este real şi ireal în depoziţiile martorilor.
Expertul strânge probe, întocmeşte rapid o listă de suspecţi şi porneşte la descoperirea adevărului. Radical, el începe războiul, un capricios perpetuum mobile al stoarcerii de informaţii, într-un cerc vicios al cererii şi ofertei. Dar cererea nu este deloc blândă, iar oferta se lăsă aşteptată.
Mici dâre de îndoială, minuscule indicii, duc la un singur numitor comun în toată această ecuaţie cu multe necunoscute: domnul Hobbs. Singura legătură cu acest simplu office cleaner , poate fi explicată în mai multe moduri, dar toate în funcţie de o singură variabilă: timpul. Jaful s-a produs în timpul lui de lucru.
Este necesar să intrăm într-un laborator de cercetare sau într-un cabinet de fizică pentru a observa modul în care se desfăşoară existenţa domnului Hobbs, cu toate adaosurile ei de alb şi negru, urmând legi pe care savanţii n-au izbutit să le studieze şi să le formuleze. Tot ceea ce se petrece în acest complex laborator, îşi găseşte explicaţia în trecutul lui dureros, sfâşietor din anumite puncte de vedere.
Demult, un experiment a dat greş, o reacţie neaşteptată a eliberat fără precedent o anumită cantitate de energie negativă. De atunci, domnul Hobbs nu s-a mai putut redresa, o schimbare de ansamblu s-a produs în el însuşi, în comportamentul normal al constituenţilor care îi asigurau suportul material a funcţionării sale. Totul în el pare învechit, împietrit, un fals care nu poate fi înţeles de nicio putere raţională. Şi totuşi ceva îl ţine în viaţă !
Câinele îşi începe lătratul. Interogatoriul capătă o nuanţă uniformă, apoi din ce în ce mai închisă. Pe un ton de interogare ironică, pe care îl adoptă de obicei un procuror la tribunal, domnul Finch se năpusteşte asupra suspectului, pe alocuri fără nici un fel de scrupul, intenţionând să obţină dovada certă a vinovăţiei sale. E destul ca inculpatului să-i dea târcoale o scăpare, cât de mică, pentru ca ipoteza lui Finch să se transforme în dovadă certă.
Dar - absolut surprinzător - nimic nu se încordează în domnul Hobbs, nimic nu îl frământă, în timp ce vârtejul tendenţios îl împresoară ameninţător. O clipă bietul om lasă impresia unui învins definitiv, asta până ce găseşte o scăpare - o reacţie secundară la stimulii negativ-explozivi produşi constant de rigidul investigator. O energie negativă este transformată în alta pozitivă. La nivel de personalitate pisica se dovedeşte mai tare decât câinele.
Domnul Hobbs are de ales între a-şi da la iveală planul, cu riscul de a-şi compromite total viitorul, sau de a-şi păstra o poziţie neutră şi corectă faţă de evenimentele petrecute recent.
Dacă în conductoarele liniare rezistivitatea depinde liniar de temperatură, la domnul Hobbs singura cale de a scăpa cu basma curată depinde de rezistenţa materialului din care el însuşi este croit. Doar mintea lui ageră reuşeşte să-l slobozească de sub interogatoriul dus până aproape de extrem. Încrederea, tactul, calmul, iscusinţa de a comunica, tăria de caracter, prudenţa, capacitatea de reacţie rapidă, devin puncte de prim ajutor, cu rol stabilizare în cazul unei eventuale căderi.
Totul e incert la orizontul ce pare că se amână. Singuratic, în amurgul înserării, un om reuşeşte să-şi gonească sfârşitul, să înlăture orice îndoială ce planează asupra lui. Neînfricat, el îşi păstrează poziţia fermă în spaţiul propriu de control în care încearcă să pătrundă şi să domine o altă autoritate, cea a domnului Finch. *
Eşti împresurat de vârtejul tendenţios al unui verdict incriminatoriu? Care sunt puncte tale de prim ajutor, cu rol stabilizare în cazul unei eventuale căderi? La nivel de personalitate te dovedeşti mai tare decât orice tip de autoritate străină? Cum poţi face dovada certă a nevinovăţiei tale? Eşti un “fals” care nu poate fi înţeles de nicio putere raţională?
Aplicarea leadershipului în funcţie de nivelul tău de gândire şi de reacţie în faţa evenimentelor inopinate, cu trudă şi cu aplecare asupra adevărului care le sprijină acţiunile şi principiile tale, ajunge să valoreze o nimica toată dacă cele mai trainice caracteristici personale nu contribuie la consolidarea relaţiilor.
Iată o modalitate de a aduce contribuţii serioase leadershipului. Prin “interogatoriu”, printr-o probă surpriză în cadrul procesului tău de evoluţie, printr-un test de evaluare a capacităţilor tale, care să determine sublinierea acelor constante şi esenţe generale pe care te poţi baza, şi de care ceilalţi să fie conştienţi înainte să te urmeze.
Leadershipul are nevoie de o structură de forţe, de o simetrie firească, de o armonie deplină între alternativele care te pot ajuta să concepi un tablou, o imagine pertinentă asupra unor situaţii incomode.
Propunerea şi încuviinţarea interogatoriului se face după regulile nescrise ale leadershipului, uneori direct, alteori indirect, printr-o formă sau alta de testare a „sistemelor tale de control”, a performanţelor şi a aptitudinilor tale, prin intermediul unei autorităţi străine neştiute şi greu de influenţat.
Până la urmă, cred că leadershipul testat pe “suspecţi” nu se îndepărtează nicidecum de menirea lui, iar rezultatele anchetei, suportând pe alocuri o formă limitată de rigurozitate, poate evidenţia cu mai multă claritate adevăratul caracter al liderului şi adevăratul conţinut al mentalităţii sale.
Cine are cel mai mult de suferit? Cu siguranţă acela care nu îşi poate permite explorarea propriilor resurse şi experienţe. E vorba de acea teamă de a merge în explorarea propriilor dificultăţi mai departe de suprafața lor. Şi în aceste condiţii leadershipul devine mai greu de manevrat, mai greu de folosit, mai greu de înţeles, mai greu de acceptat.
Când cineva se năpusteşte asupra ta intenţionând să obţină dovada certă a capacităţilor tale, singura cale de a scăpa cu basma curată depinde de rezistenţa materialului din care tu însuţi eşti croit. Doar mintea ta ageră reuşeşte să te salveze. Încrederea, tactul, calmul, iscusinţa de a comunica, tăria de caracter, prudenţa, capacitatea de reacţie rapidă, sunt principalele puncte de ajutor, cu rol stabilizare în cazul unei eventuale căderi. O foarte mică variaţie a acestor puncte constante ale personalităţii tale poate arunca în aer tot ce-ai construit, tot ce-ai asimilat de-a lungul timpului.
"Vinovat” sau “Nevinovat”, aceşti factori de diferenţiere a unui sine autonom sau temător, care antrenează mecanisme defensive sau ofensive, constituie un mijloc de probă incriminatoriu sau dezincriminatoriu. Impactul emoţional puternic pe care îl resimte domnul Hobbs nu este dat de statutul de "vinovat", ci de statutul de jucător al unui meci de şah în care el continuă să aibă un as în mânecă, fără să aştepte mutarea adversarului. Practic, el se află într-o permanentă stare de calm şi euforie, în timp ce adversarul său se într-o permanentă stare de tensiune şi de rivalitate.
Maximizează atributele forte ale personalităţii tale, păstrându-ţi poziţia fermă în spaţiul de control în care încearcă să pătrundă şi să domine o altă autoritate.
Interogatoriul riguros al domnului Finch desemnează acea etapă din cadrul procesului de evoluţie, care te împiedică să treci la un alt nivel. Desemnează acel fenomen ciudat, foarte incitant şi misterios, prin care ajungi la un complex de trăiri care îţi demască adevărata identitate.
Dar pentru a analiza cu adevărat personalitatea ta, este nevoie ca altcineva să păşească în propriul tău laborator de cercetare. Tot ceea ce se petrece în acest complex laborator, reflectă modul în care se desfăşoară existenţa ta, cu toate adaosurile ei de alb şi negru care te definesc.
Dacă un experiment dă greş, o reacţie neaşteptată va elibera fără precedent o anumită cantitate de energie negativă care îţi va afecta personalitatea. Totul în tine va părea învechit, împietrit, şi în acest caz rişti să decazi într-un complex psihologic de vinovăţie, şi să nu-ţi mai poţi susţine propriile convingeri şi valori.
* Notă: Flawless (2007);