Întoarcerea în timp până la începuturi

Definește-ți existența în funcție de convingerile care te motivează să mergi înainte, fără să te ancorezi în umbra a ceea ce ai fost.

“ Clarice Starling era tulburată, pustiită împotriva voinței sale. Unele din lucrurile pe care Lecter le spusese despre ea erau adevărate, altele doar cu aparență de adevăr. Câteva secunde simți cum o conștiință total străină îi umbla alandala prin creier, trântind lucrurile de pe rafturi, ca un urs într-o tabără de corturi. ”

Era evident că în mintea ei se derulau cu repeziciune aspectele vieții până la începuturi, către o țintă precisă, către o taină profundă. Ce nu putea fi dezvăluită decât de umbra a ceea ce a fost, sub acțiunea forței de tracțiune continue a conștiinței, activată și configurată în condiții reale de stres, presiune și nesiguranță. Consecința a fost în final inacceptarea. Punerea în mișcare a mecanismului de reparație și control care să înlocuiască vechea structură de gândire și compromisurile poluante ce afectaseră în mod grav dezvoltarea ei.

Forța schimbării, bine susținută de propriile ei convingeri și aspirații, prelua în mod automat energia recuperată prin frânare, prin stoparea oricăror intervenii de natură externă. Dar și prin eliminarea treptată a vocii lăuntrice care acționa într-o manieră anchilozantă asupra moralului ei, având un efect dezamăgitor. Hannibal Lecter îi dăduse de înțeles că firea ei atât de slabă nu va putea face față situației, sau cel puțin așa își închipuia ea sub aspectul unei triste concepții de viață, despre lume, despre menirea ei într-un joc polițist fără ieșire și fără sfârșit.

Voința ta de a te rupe de tot ce vrei să lași în urmă îți oferă posibilitatea de a simți satisfacția unei identități necontrafacute de relevanța îndoielnică a meseriei pe care o profesezi?

Clarice simte satisfacția unei identități necontrafăcute de relevanța îndoielnică a meseriei pe care o profesează, simte că este în stare să traverseze acel munte al prejudecăților care îi solicită un conformism față de convențiile sociale, dar se consumă în contemplarea pasivă a stărilor ei sufletești de durere de care nu poate să se detașeze. Influența lui Hannibal Lecter răstoarnă ordinea lucrurilor, este ca o umbră care te urmărește toată viața.

Ești pregătit să-ți răsplătești reușitele profesionale în contextul unei influențe care se alătură evenimentelor regulate?

Puterea de redresare a încrederii și a siguranței de sine era dată de relația trecut-viitor, prezentul fiind în acel moment destul de incert. În vreme ce energia potențială a punctului de focalizare spre o zonă existențială diferită, spre rezultate și performanță, extinsă în jurul unui pivot central de obiective bine întreținute în câmpul consecutiv de forțe de natură pozitivă, creștea cantitativ în momentele dificile de rătăcire.

O influență apăsătoare care se alătură evenimentelor regulate este cartea poveștii unui erou exemplar care figurează în posibilul rezumat al unui destin neîmplinit de gloria pe care o promite reușita vieții.

Totul se reducea la șansa de a fugi departe, de a evada din infernul torentului de zgomote din întunericul minții. The sound of the lambs screaming in her mind. Voia să fie tare. Voia să-și întărească controlul asupra capacităților ei ascunse. Voia să-și câștige libertatea, să se îndepărteze de zona zero a neliniștii, să scape de pedeapsa dureroasă a păcatului de a se supune propriei sale firi esențiale, sensibile și neputincioase.

Însă tocmai această deranjantă limitare a determinat-o pe nevinovata ființă, supusă de timpuriu efectelor forțelor de ordin interior, să-și regândească opțiunile. Nu exista niciun reper, niciun indiciu, ci doar un singur pas de făcut. Întemeiat. De parcă s-ar fi efectuat asupra ei un experiment menit să-i testeze simțul de orientare. Iar acestui experiment a putut să-i reziste cu dârzenie.

Forța ei de rezistență a acționat prompt asupra suprafețelor de control pe care se disputau cu regularitate duelurile minții, imprimând o accelerare înaintării sale spre un orizont luminos, lărgit de gândire și acțiune.

Îți măsori valoarea îndoielnică pe care o acorzi statutului de "apărător al unui destin de excepție" printr-o energie consumată în reflecții care însă e pierdută pentru acțiune?

Clarice staționează într-un act de gândire profundă care îi lâncezește și mai tare sufletul, îi amorțește dorința de a se implica în conturarea unui altfel de viitor.

Putem vorbi în prezent despre un leadership activ din perspectiva factorilor de natură obiectivă, atunci când în stabilirea termenelor de eliminare a “pasivului” sau de creștere a “activului” în existența individului, respectivele solicitări de încărcare cu prea multă confuzie sau incertitudine nu sunt în baza garanției oferite de idealurile la care el se raportează și aspiră.

Așa cum vina necesită întotdeauna o pedeapsă, tot astfel o situație de criză necesită întotdeauna o poziție activă și strict realistă din partea individului, mai ales dacă raportarea lui la idealurile pe care caută să le împlinească capătă, pe alocuri, nuanțe mai reci și mai închise. Adică, atunci când este tulburat, pustiit împotriva voinței sale și nu poate să înlăture tot ceea ce este aparență de adevăr.

Importanța pe care o acorzi evenimentelor vieții se alimentează din conjunctura în care suferi transformări de ordin identitar adiacente predispoziției spre gesturi extreme și imprevizibilități comportamentale.

Ajungem astfel la condițiile de divizibilitate ale leadershipului, introduse în ceea ce este în esență un proces de tranziție al cărui rezultat este concretizat în dezvoltarea sau regresul individului. Este vorba de un caz particular de împărțire a personalității individului în două părți egale ca pondere și efect: slăbirea moralului și puterea de redresare a încrederii, date de relația trecut-viitor, prezentul fiind în acest punct destul de incert.

Clarice a fost la un moment dat pe punctul să clacheze, a fost la un pas de o rătăcire demonică numită nebunie, fiindcă i se părea că nu este de-ajuns de puternică pentru a schimba regulile unui joc psihologic intens condus de Hannibal. Practic, ea s-a abandonat cu totul în paradisul unei gândiri savante care depășea cu mult înțelegerea ei și a devenit dependentă de acest traseu alunecos, dar incitant totodată. Paralel cu această realitate a “rătăcirii”, în lumina căreia omul încearcă să-și formuleze de obicei alternativele și să-și analizeze direcțiile de acțiune, intervine însă și problema unui leadership redus la o unitate psihologică.

Înainte să conduci, reechilibrează-ți personalitatea, diminuează sau elimină acele simptome de tensiune sau angoase care conduc la căderea sistemului tău funcțional. Fă tot posibilul să ieși de sub acțiunea forței de tracțiune continue a conștiinței, activată și configurata în condiții reale de stres, presiune și nesiguranță.

Voința de a te rupe de tot ce lași în urma ta și a îmbrățișa necunoscutul unei gândiri avansate presupune să îți reconstruiești sistemul de valori cu care mergi la drum după regula: "fiecare are dreptul la un judecător".

Valori precum onestitatea, integritatea, respectul, generozitatea, compasiunea, implicarea, proactivitatea, sârguința, te pot salva din împrejurări dificile, dar în același timp te pot condamna la o rătăcire în bezna unei vieți incerte.

Întoarcerea în timp până la începuturi evidențiază acel studiu retrospectiv pe care trebuie să-l faci pentru a-ți evalua capacitățile și mai ales viitorul. Raportul dintre amintiri și vise trebuie să fie cât mai aproape de valoarea 1, ceea ce înseamnă că ai evoluat în concordanță cu obiectivele pe care le-ai fixat în diferite momente ale vieții. Dacă valoarea este mai mare de 1, înseamnă că ai stagnat și te-ai mulțumit doar cu amintiri. Iar dacă valoarea este sub 1, înseamnă că te-ai autodepășit.

Rezultatul acestui raport influențează și exprimă toate beneficiile de orice natură, inclusiv cele materiale pe care le-ai obținut efectiv datorită muncii, perseverenței și abilităților tale.

* Notă: The Silence of the Lambs (1991) (Thomas Harris)