Întoarcerea în timp până la începuturi

Defineşte-ţi existenţa în funcţie de convingerile care te motivează să mergi înainte, fără să te ancorezi în umbra a ceea ce ai fost.
“ Clarice Starling era tulburată, pustiită împotriva voinţei sale. Unele din lucrurile pe care Lecter le spusese despre ea erau adevărate, altele doar cu aparenţă de adevăr. Câteva secunde simţi cum o conştiinţă total străină îi umbla alandala prin creier, trântind lucrurile de pe rafturi, ca un urs într-o tabără de corturi. ”
Era evident că în mintea ei se derulau cu repeziciune aspectele vieţii până la începuturi, către o ţintă precisă, către o taină profundă. Ce nu putea fi dezvăluită decât de umbra a ceea ce a fost, sub acţiunea forţei de tracţiune continue a conştiinţei, activată şi configurată în condiţii reale de stres, presiune şi nesiguranţă. Consecinţa a fost în final inacceptarea. Punerea în mişcare a mecanismului de reparaţie şi control care să înlocuiască vechea structură de gândire şi compromisurile poluante ce afectaseră în mod grav dezvoltarea ei.
Forţa schimbării, bine susţinută de propriile ei convingeri şi aspiraţii, prelua în mod automat energia recuperată prin frânare, prin stoparea oricăror intervenii de natură externă. Dar şi prin eliminarea treptată a vocii lăuntrice care acţiona într-o manieră anchilozantă asupra moralului ei, având un efect dezamăgitor. Hannibal Lecter îi dăduse de înţeles că firea ei atât de slabă nu va putea face faţă situaţiei, sau cel puţin aşa îşi închipuia ea sub aspectul unei triste concepţii de viaţă, despre lume, despre menirea ei într-un joc poliţist fără ieşire şi fără sfârşit.
Leadership: Voinţa ta de a te rupe de tot ce vrei să laşi în urmă îţi oferă posibilitatea de a simţi satisfacţia unei identităţi necontrafacute de relevanţa îndoielnică a meseriei pe care o profesezi?
Clarice simte satisfacţia unei identităţi necontrafăcute de relevanţa îndoielnică a meseriei pe care o profesează, simte că este în stare să traverseze acel munte al prejudecăţilor care îi solicită un conformism faţă de convenţiile sociale, dar se consumă în contemplarea pasivă a stărilor ei sufleteşti de durere de care nu poate să se detaşeze. Influenţa lui Hannibal Lecter răstoarnă ordinea lucrurilor, este ca o umbră care te urmăreşte toată viaţa.
Eşti pregătit să-ţi răsplăteşti reuşitele profesionale în contextul unei influenţe care se alătură evenimentelor regulate?
Puterea de redresare a încrederii şi a siguranţei de sine era dată de relaţia trecut-viitor , prezentul fiind în acel moment destul de incert. În vreme ce energia potenţială a punctului de focalizare spre o zonă existenţială diferită, spre rezultate şi performanţă, extinsă în jurul unui pivot central de obiective bine întreţinute în câmpul consecutiv de forţe de natură pozitivă, creştea cantitativ în momentele dificile de rătăcire.
O influenţă apăsătoare care se alătură evenimentelor regulate este cartea poveştii unui erou exemplar care figurează în posibilul rezumat al unui destin neîmplinit de gloria pe care o promite reuşita vieţii.
Totul se reducea la şansa de a fugi departe, de a evada din infernul torentului de zgomote din întunericul minţii. The sound of the lambs screaming in her mind . Voia să fie tare. Voia să-şi întărească controlul asupra capacităţilor ei ascunse. Voia să-şi câştige libertatea, să se îndepărteze de zona zero a neliniştii, să scape de pedeapsa dureroasă a păcatului de a se supune propriei sale firi esenţiale, sensibile şi neputincioase.
Însă tocmai această deranjantă limitare a determinat-o pe nevinovata fiinţă, supusă de timpuriu efectelor forţelor de ordin interior, să-şi regândească opţiunile. Nu exista niciun reper, niciun indiciu, ci doar un singur pas de făcut. Întemeiat. De parcă s-ar fi efectuat asupra ei un experiment menit să-i testeze simțul de orientare. Iar acestui experiment a putut să-i reziste cu dârzenie.
Forţa ei de rezistenţă a acţionat prompt asupra suprafeţelor de control pe care se disputau cu regularitate duelurile minţii, imprimând o accelerare înaintării sale spre un orizont luminos, lărgit de gândire şi acţiune.
Leadership: Îţi măsori valoarea îndoielnică pe care o acorzi statutului de "apărător al unui destin de excepţie" printr-o energie consumată în reflecţii care însă e pierdută pentru acţiune?
Clarice staţionează într-un act de gândire profundă care îi lâncezeşte şi mai tare sufletul, îi amorţeşte dorinţa de a se implica în conturarea unui altfel de viitor.
Putem vorbi în prezent despre un leadership activ din perspectiva factorilor de natură obiectivă, atunci când în stabilirea termenelor de eliminare a “pasivului” sau de creştere a “activului” în existenţa individului, respectivele solicitări de încărcare cu prea multă confuzie sau incertitudine nu sunt în baza garanţiei oferite de idealurile la care el se raportează şi aspiră.
Aşa cum vina necesită întotdeauna o pedeapsă, tot astfel o situaţie de criză necesită întotdeauna o poziţie activă şi strict realistă din partea individului, mai ales dacă raportarea lui la idealurile pe care caută să le împlinească capătă, pe alocuri, nuanțe mai reci şi mai închise. Adică, atunci când este tulburat, pustiit împotriva voinţei sale şi nu poate să înlăture tot ceea ce este aparenţă de adevăr.
Importanţa pe care o acorzi evenimentelor vieţii se alimentează din conjunctura în care suferi transformări de ordin identitar adiacente predispoziţiei spre gesturi extreme şi imprevizibilităţi comportamentale.
Ajungem astfel la condiţiile de divizibilitate ale leadershipului, introduse în ceea ce este în esenţă un proces de tranziţie al cărui rezultat este concretizat în dezvoltarea sau regresul individului. Este vorba de un caz particular de împărţire a personalităţii individului în două părţi egale ca pondere şi efect: slăbirea moralului şi puterea de redresare a încrederii, date de relaţia trecut-viitor, prezentul fiind în acest punct destul de incert.
Clarice a fost la un moment dat pe punctul să clacheze, a fost la un pas de o rătăcire demonică numită nebunie, fiindcă i se părea că nu este de-ajuns de puternică pentru a schimba regulile unui joc psihologic intens condus de Hannibal. Practic, ea s-a abandonat cu totul în paradisul unei gândiri savante care depăşea cu mult înţelegerea ei şi a devenit dependentă de acest traseu alunecos, dar incitant totodată. Paralel cu această realitate a “rătăcirii”, în lumina căreia omul încearcă să-şi formuleze de obicei alternativele şi să-şi analizeze direcţiile de acţiune, intervine însă şi problema unui leadership redus la o unitate psihologică.
Înainte să conduci, reechilibrează-ți personalitatea, diminuează sau elimină acele simptome de tensiune sau angoase care conduc la căderea sistemului tău funcţional. Fă tot posibilul să ieşi de sub acţiunea forţei de tracţiune continue a conştiinţei, activată şi configurata în condiţii reale de stres, presiune şi nesiguranţă.
Voinţa de a te rupe de tot ce lași în urma ta și a îmbrățișa necunoscutul unei gândiri avansate presupune să îţi reconstruieşti sistemul de valori cu care mergi la drum după regula: "fiecare are dreptul la un judecător".
Valori precum onestitatea, integritatea, respectul, generozitatea, compasiunea, implicarea, proactivitatea, sârguinţa, te pot salva din împrejurări dificile, dar în acelaşi timp te pot condamna la o rătăcire în bezna unei vieţi incerte.
Întoarcerea în timp până la începuturi evidenţiază acel studiu retrospectiv pe care trebuie să-l faci pentru a-ţi evalua capacităţile şi mai ales viitorul. Raportul dintre amintiri şi vise trebuie să fie cât mai aproape de valoarea 1, ceea ce înseamnă că ai evoluat în concordanţă cu obiectivele pe care le-ai fixat în diferite momente ale vieţii. Dacă valoarea este mai mare de 1, înseamnă că ai stagnat şi te-ai mulţumit doar cu amintiri. Iar dacă valoarea este sub 1, înseamnă că te-ai autodepăşit.
Rezultatul acestui raport influenţează şi exprimă toate beneficiile de orice natură, inclusiv cele materiale pe care le-ai obţinut efectiv datorită muncii, perseverenţei şi abilităţilor tale.
* Notă: The Silence of the Lambs (1991) (Thomas Harris)