Invizibilul, pe care spiritul comun nu îl poate percepe

Poți schimba modul în care percepi lumea și realitatea doar dacă înțelegi că tot ceea ce te înconjoară, inclusiv materia ce pare inertă, este însuflețit de divinitate.

- Dacă ți-am priceput bine gândirea, vrei să mă faci să înțeleg că nu numai zeii sunt emanații ale zeului primordial, fiind manifestări sub diferite forme ale creatorului de lumi, ci întreg universul, tot ce ne înconjoară, însăși materia inertă, toate sunt divine, sunt părticele de divinitate?

- Întocmai. Dar află că nimic nu este inert, nici măcar materia, căci este doar o aparență. Aceste elemente care ne înconjoară și sunt părțile constitutive ale lumii vizibile - pământul, apa, aerul, stelele fixe și aștrii mobili, luna și soarele, a căror natură ni se pare aceeași cu cea a focului, toate aceste elemente sunt însuflețite de o viață internă, de o mișcare pe care nu o putem percepe, dar care este reală. Cât privește zeii care se manifestă ochilor noștri sub forme umane sau animale sau, mai curând, pe care îi reprezentăm sub aceste forme deosebite, ei sunt doar niște simboluri reprezentative ale unei realități ultime a lucrurilor, o realitate care rămâne invizibilă privirilor noastre, ascunzându-se atât percepțiilor noastre fizice, cât și minții noastre.

Îți poți imagina cum ar arăta o viață trăită cu conștientizarea că dincolo de realitatea materială există un fond divin invizibil și etern, încât să-ți extinzi realitatea asupra propriei conștiințe?

În asta constau realitățile ultime care simbolizează numele lui Amon, cel ascuns, Invizibilul, pe care spiritul comun nu îl poate percepe. lată de ce acest “naos” plasat în fundul acestei săli, reprezentare mistică a lumii, este gol.

- Vrei să spui că este gol pentru că zeul, cel Ascuns, nu se poate manifesta privirilor noastre?

- El este esența invizibilă a lucrurilor, în timp ce Thot, sub cele două aspecte ale sale, pe care le poți descoperi în dreapta și în stânga ta, simbolizează manifestarea sensibilă a zeului infinit și etern.

- Cum poate zeul să fie infinit și etern din moment ce m-ai făcut bine să înțeleg că timpul și spațiul sunt doar niște iluzii, cărora experiența noastră de ființe vii și muritoare îi împrumută o realitate falsă? Noi, ca ființe vii, avem doar o existență precară într-o lume care, prin mișcările sale diverse și convergente, nocturne, diurne și anuale, formează un fel de ițe ce constituie țesătura timpului. Căci asta am înțeles din explicațiile tale.

Poți să captezi esența acelor realități care scapă înțelegerii comune, așa cum sunt infinitul și eternul, oferind astfel o perspectivă asupra lumii dincolo de limitele percepției umane?

- Ai înțeles bine și concluziile tale sunt îndreptățite. Acesta este motivul pentru care atunci când folosesc termenii infinit și etern, ca atribute ale zeului, tu nu le poți aprecia adevărata măsură, trebuie să îi iei, ca pe niște termeni ezoterici, al căror sens real scapă înțelegerii noastre. Nu sunt lucruri care se transmit de la maestru la discipol, ci realități misterioase, care nu pot niciodată să fie sesizate decât de spirit, de acea iluminare interioară ce face din noi niște ahu, acele ființe necorporale, atemporale și luminoase în care ne transformăm după ce am trecut porțile morții, ultimele limite ale oricărei inițieri.

Dar în privința asta trebuie să tac, căci nu ai primit cunoașterea indispensabilă care să-ți permită să treci acest prag misterios. Deocamdată îți ajung cunoștințele dobândite în compania mea și pe care le vei putea aprofunda prin citirea cărții a doua a lui Thot, pe care ți-o voi încredința acum. Vei rămâne împreună cu ea încă o lună în acest templu, două luni dacă dorești, iar dacă simți nevoia, și mai mult, ca să meditezi și să aprofundezi învățăturile pe care le-ai primit la Heliopolis și aici.

Tu însuți vei putea să te percepi ca "manifestare sensibilă", doar explorând modurile prin care divinul se reflectă în lumea materială. Numai un mesager al credinței poate să faciliteze o asemenea cunoaștere profundă și să ofere o fereastră spre dimensiunile ascunse ale existenței, depășind limitele înțelegerii umane.

Invizibilul, pe care spiritul comun nu îl poate percepe, evidențiază realitatea ultimă a existenței care transcende percepțiile noastre limitate, îndemnându-ne la o explorare continuă a misterelor vieții. Important este să explorăm modurile prin care divinul se reflectă în lumea materială, chiar dacă înțelegerea profundă a divinității necesită recunoașterea că esența sa nu se limitează la ceea ce poate fi perceput direct.

* Notă: Guy Rachet - Keops si conjuratia Ibisului, Editura Lucman, 2003