Ioana Sarah (IV)
Modul de manifestare al unui om sociabil depinde de felul lui de a se exprima ca şi când ar fi manifestarea sublimă a alegerii de a experimenta viaţa ca într-o oglindă cu două faţete.
Ce fantezii ai scris tu aici...horror. Păi îmi distrăgeai atenţia, cum era să îmi folosesc imaginaţia dacă mă tot suni? Hai, scrie mai departe, acuşica ajung acasă. Am scris, dar dacă nu mă anunţă facebook-ul atunci când postezi, eu ce să fac? Nu sunt rudă cu ăştia de la facebook. Şi nu am scris pentru tine în mod special. Asta ca să ştii. Sunt puţin nervoasă deci, nu voi mai comenta nimic. Am dat like. Sunt ok rândurile. Mulţumesc. Să fii sănătos.
Nu uita că o carte nu se scrie doar din cuvinte, ci uneori chiar din lipsa de prezenţă a personajului în viaţa reală a scriitorului.
Râzi aiurea. Sigur, păi tu mă faci să râd. Te gâdil, de razi aşa? Da, îmi gâdili sentimentele. Mă abţin să spun mai multe. Nu mai citi mai departe. Vreau să fiu altcineva complet schimbată, diferită, asemenea unui personaj care ar fi influenţat opera lui Andersen, care prin natura lui te duce cu gândul la fragilitatea şi inocenţa unui copil. Adică, cum anume vrei să fii? Ce nu-ţi place la tine? Îmi place tot la mine. Da, aşa multe îţi plac la tine...că vrei să te schimbi. Câteodată îmi încerc personalitatea. Mă schimb numai în relaţie cu altcineva care aş fi putut fi, dar nu mai sunt. Nu pe mine mă încerci, te pui singură în faţa oglinzi, altfel nu văd cum de poţi vedea pe altcineva în locul tău.
Oglinda îţi răspunde: "Arăţi Minunat". Hai, glumesc. Ar trebui să încerci în realitate să te vezi cu ochi de scriitor, cred că ţi-ar plăcea să fii personajul cel mai iubit dintre pământeni. Ţi-am spus deja. Sunt puţin nervoasă. Vorbesc diferit în asemenea momente, aşa că nu lua tot ce spun la propriu. O carte se scrie din imagini ale unei minţi care îşi îmbunătăţeşte veşnic rostirile iniţiale, care îşi joacă singură feste pentru a evita o grozăvie. Este însăși natura unei minți care nu este trează pentru a descoperi ceea ce este adevărat. Cartea mea este natura omului surprins într-o imagine, ca o jucărie fantastică, ce reflectă detaliile unei realităţi care se schimbă şi devine pe neaşteptate, dezvăluindu-se numai unui suflet de copil.
Leadership: Felul cum funcţionează mintea ta este o sinteză amplă a celor mai reuşite explicaţii ale vieţii care au fost propuse în planul unui schimb de idei şi informaţii care sprijină adevărul despre ceea ce urmează să experimentezi ca expresie a unei trăiri adânci?
Mă privesc continuu în oglindă şi mă întreb dacă oamenii care iubesc sunt mereu frumoşi? Poţi scrie acolo asta, în paginile tale, dacă vrei. Poţi face orice. Deja nu îmi mai pasă. Poţi comenta ce vrei despre atitudinea mea. Deci să scriu sau să nu scriu despre felul tău de a te vedea? Asta e întrebarea. Poate iar mă văd şters din faţa ochilor tăi. Poţi. Nu, nu te şterg nici din memoria mea chiar dacă mă văd numai pe mine uneori, şi uit de tine adesea. O să scriu mâine despre tine, acum nu mai am şansa să pricep multe. Nu îmi foloseşte la nimic să te şterg, dacă ţi-ar fi folosit...ai fi făcut-o? Nu ştiu. Ţine de stare. Numai la folos se gândesc unii... nimic spiritual?
Se pare că eu sunt oglinda ta, căci îmi împărtăşeşti tot timpul viziunea ta, şi nu doar viziunea te apropie de măsura dimensiunii mele ideatice, spirituale, însufleţitoare, ci şi faptul că poţi fi reflexia mea în orice fac, în orice gândesc, în orice trăiesc, într-o oglindă a timpului care mă determină să-mi placă ceea ce văd în ea.
Bine că nu eşti lângă mine acum. Nu...nu te-aş săruta nici dacă te vedeam. Mare noroc ai. Ţi-a plăcut ce ţi-am scris la tine pe facebook? Sunt pe drum, mă voi uita mâine la tine. Te chinuiesc cred cu ale mele comentarii. Am citit ceva, dar fugitiv. Stai că citesc acuma mai bine. Da, am citit, îmi amintesc ce-ai scris. Ţi-am spus că ai un dar fain de a dezvolta şi a compune idei despre viaţă, chiar şi ideea asta cu matematica, felul cum ai inserat matematica în subiectul meu, asta mi-a plăcut cel mai mult.
Ai un orizont mai vast, nu te limitezi doar la ceva static. Ţi-am spus, şi repet. Tu eşti perfectă ca şi coechipier, la scris. Bineînţeles, nici nu cred că te-ai băga la ceva mai amplu, să scrii un roman sau vreun scenariu de film, dar dacă ai avea susţinere şi ai avea pe cineva lângă tine, cred că ai scoate chestii super faine. Şi eu cred asta. Să ştii că simt multe, şi cred că şi eu mă pricep la scris. De altfel, pe unde merg, acolo unde sunt mai multe persoane, toţi căscă ochii la mine. Arăt şi bine, pe deasupra. Deci sunt şi frumoasă, şi deşteaptă.
Trăirile cele mai adânci ale unui om se constată atunci când el reuşeşte să-şi personalizeze starea de spirit în cadrul experienţei de a fi diferit, mărturisindu-şi deosebirea dintre a fi unic şi înţelegerea faptului ”de a fi în lume” ca orizont al autenticității.
Asta spun fără modestie. Acesta e adevărul. În sfârşit ai învăţat că nu e bine să fii modest, în general. Ori eşti bun, ori nu eşti. Asta clar. Timpul şi oamenii arată adevărul. Să ştii că îmi place asta. Oriunde merg nu mă plictisesc. Eram odată la o pensiune. Noi, prietenii, alături de cei ce aveau pensiunea. Şi era printre ei un tip cam de vârsta ta. Începusem nişte discuţii. Soţul meu a plecat între timp. Noi stăteam la discuţie la distanţă. A fost amuzant. Ce să zic...era de vârsta mea... Da, cam ca tine. Dar era pus pe discuţie. Soţia lui cred că se panicase. Era în living. Combinaţii... Vorbeam de la distanţă. Mă refer că nu avea vârsta mea. Îţi mai zic ceva? Zi Mai stau 5 min. Nu mai zic. Fugi la nani. Eşti obosit. Spune noapte bună, şi fugi. Te las. Să nu întrebi mâine cât am stat...
SAT 09:38. Bună dimineaţa. O zi colorată ! Am citit ce mi-ai scris aseară. Mulţumesc. Şi, ce ai înţeles din ce ţi-am trimis? Poţi dezvolta puţin? Da. Sunt la sală acuma, am erminat antrenamentul de azi. Fac duş şi îţi spun după. Poţi comenta ce vrei la poezii. Le-am scris pentru tine. Altfel scriu rar. Textul este despre legătura puternică dintre ei. Nu mai poate fi respingere. Este atracţie necondiţionată. Aşa simt cu tine, tu eşti aici, nu? De când vorbim nu mă pot supăra pe tine. Bine, am citit. Deşi mă supăr degeaba uneori, dar comentez doar la poeziile tale. La ele, la altele nu mă bag. Da ce vrei, păi ieri am comentat. Mai scrie...ca să am la ce să comentez. Sau cum vrei tu să-mi scrii numai atunci când îţi este dor de mine. Cu adevărat !
Leadershipul sprijină adevărul despre ceea ce experimentezi într-un dialog care permite asocierea ta spirituală cu o altă persoană, prin compărea a ceea ce simţi într-un moment de maximă sinceritate - cu ceea ce simţi atunci când eşti superconvins că lumea este reflectarea unei atitudini mentale, repetabile din punct de vedere al unei alterităţi consubstanţiale, neconflictuale.
Ioana Sarah mi-a amintit şi de această dată, în aceste rânduri, ca într-o supremă încercare de înţelegere a unui "dincolo de mine", că tot ceea ce mă face să mă simt autentic într-un spaţiu al mărturisirilor de sine, este faptul de a mă privi într-o oglindă şi de a mă surprinde constant cu noutăţi şi veşti bune.
Cum spunea cineva pe un site web: “Ne-am înţeles reciproc, s-a stabilit o legătură, ne-am privit ca într-o oglindă, cu adevărat în enigma existenţelor noastre.“
