Îți voi dezvălui acum o parte din natura Fenixului

Înțelepciunea adevărată începe când recunoaștem faptul că realitatea vizibilă este doar o iluzie înșelătoare.

Marele Prezicător intră pe ușa situată în dreapta.

- Află, îi zise el lui Keops, în timp ce mergeau, că fiecare dintre aceste galerii duce la săli înguste sau la răscruci, la care se ajunge printr-o ușă. Or, fiecare prezintă șapte uși dominate de șapte entități spirituale, numite divinități sau demoni, nu are importanță. Și fiecare dintre aceste uși duce la alte zece uși. Îți poți da astfel seama de complexitatea și de felul complicat în care se întretaie aceste galerii, care se pot închide în dreptul fiecăreia dintre aceste uși. Căci mai trebuie să știi că aceste locuri sunt imaginea lui Duat, așa cum îl străbat sufletele morților înainte de a ajunge în fața judecății lui Osiris. Dar vei putea, treptat, să descoperi că acestea sunt doar niște viziuni care nu prezintă realitatea, căci realitatea este contrariul aparențelor.

- Vrei să spui că ceea ce vedem, ceea ce auzim nu este realitatea, că este doar o iluzie?

- Keops, îți admir perspicacitatea și rapiditatea reflecție. Ai înțeles corect, ceea ce mă bucură, căci am sentimentul că nu-ți va fi greu să urmezi învățătura pe care încep să ți-o transmit din această zi.

Ajunseră la o sală de mici dimensiuni, din care se deschideau trei galerii. Benu îl invită pe Keops să se așeze.

Cum te raportezi la ideea că fiecare realitate personală este doar o fractură dintr-o imagine mult mai vastă, completată de un orizont care transcende percepția individuală?

- Îți voi dezvălui acum o parte din natura Fenixului. Să nu pierzi din vedere că acest templu, în interiorul căruia tocmai pătrundem, este locuința lui, locul manifestării sale. Se spune că locuiește în Țara Zeului, care se află la miazăzi de Egipt. Unii spun că această Țară a Zeului nu este altceva decât acele ținuturi imense situate de cealaltă parte a Mării Orientale, care ne mărginește coastele, locuite de triburi nomade. În sudul acestei țări, către regiunile numite de noi Punt, acolo ar trăi Fenixul, care s-ar hrăni cu tămâie și cu smirnă. S-ar naște din el însuși, astfel că este propriul său fiu și în același timp tatăl său.

Când tatăl moare, este închis într-un sicriu făcut din smirnă, în formă de ou, și dus în templul în care ne aflăm. Deoarece aceste funeralii se repetă numai la fiecare cinci sute de ani, nu am avut niciodată ocazia să verific realitatea acestor spuse. ȘI nici versiunea păstrată în cărțile templului nostru, care spune că Fenixul, după ce a trăit cinci sute de ani, își face un culcuș din nard, din smirnă gălbuie și scorțișoară, îi dă foc și se întinde deasupra ca să fie mistuit pe acest rug funebru, ca apoi să renască din propria cenușă. Acest nou Fenix ar zbura atunci până aici, căci acest templu este locul de unde a ieșit din negura timpului.

Poate devenirea eternă să fie o reflectare a naturii tale personale, dezvăluită în lumile exterioare prin intermediul unei imagini care transcende granițele timpului și spațiului?

- Povestea aceasta se află scrisă într-o carte? întrebă Keops.

- Așa mi-a spus Marele Prezicător dinaintea mea, dar nu am văzut niciodată această carte care, după câte se spune, ar putea să se afle într-o ascunzătoare secretă din templul lui Thot de la Hermopolis. Dar această poveste conține adevăruri mai profunde. În realitate, Pământul Zeului, de unde vine Fenixul, se află, nimeni nu știe unde, la marginea lumii sau la marginea universului. Căci Fenixul care renaște din propria-i cenușă este simbolul omului ce renaște în alt corp de lumină.

De aceea este el sufletul lui Ra, ieșit din materia primordială. Este devenirea eternă și Eternitatea însăși și mai este Infinitul, iar Eternitatea e ziua și Infinitul e noaptea, căci infinitul este strâns legat de eternitate, unul nu poate fără celălalt, așa cum ziua nu poate să existe fără noapte, fiecare fiind una dintre fețele ascunse ale universului, unirea lor formând Totul, Unu, Eternul și Infinitul. De aceea, îți dezvălui deja o parte din vălul lui Isis: află că în inima labirintului se află Fenixul.

Dar esența sa, natura sa nu o vei descoperi cu adevărat decât după ce vei fi trecut de toate ușile lumii interioare și vei fi ajuns la acea sală a Misterului revelat. Astăzi ai trecut de prima ușă. Acum, haide să ne întoarcem spre lumină vizibilă a soarelui, care este doar reflectarea adevăratei lumini a lui Atum-Ra, ca să poți medita la tot ce ți-a fost dezvăluit.

Învățătura este o călătorie care începe sub îndrumarea celor care pot dezvălui secretele cele mai adânc îngropate. Iar depășirea iluziilor recunoscute de realitate ne pregătește pentru întâlnirea cu esența adevărului.

Îți voi dezvălui acum o parte din natura Fenixului: ceea ce pare a fi realitatea este doar o umbră a adevărului ascuns în spatele aparențelor. Iar drumul spre adevăr este pavat cu uși ale percepției care trebuie deschise cu cheia cunoașterii. Mai ales că, adesea, căutarea cunoașterii spirituale este o călătorie prin straturi multiple de simbolism și înțelesuri ascunse, care necesită trecerea prin multe etape de revelație.

* Notă: Rachet, Guy - Keops si conjuratia Ibisului, Editura Lucman, 2003.