ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Latura umană a leadershipului

On Noiembrie 20, 2018, in Leadership XXL-Pack, by Neculai Fantanaru

Înfrânează-ţi sentimentul de profundă tristeţe pe care îl resimți în fața conştiinţei, nu te lăsa condus de el !

Mă numesc Cella Serghi. Va trebui să vorbesc şi despre mine, cu detaşarea pe care mi-o dau anii care au trecut de atunci. Se spune acum că eram tulburător de frumoasă. Cred că se exagerează. N-am crezut niciodată că sunt frumoasă. Şi tocmai fiindcă eram nesigură de fizicul meu, nemulţumită, eram atât de cochetă, de preocupată să plac. Şi reuşeam, fiindcă eram vie, neliniştită, vibrând ca o frunză la cea mai uşoară adiere, permeabilă la tot ce e viaţa.

Preocupată să plac, dorind o mare iubire împărtăşită, dar viaţa mi-a refuzat tocmai ce căutam. Aveam neliniştea cenuşăresei care şi-a pierdut pantoful. Poate că îmi căutam pantoful vrăjit, poate copilăria, poate pe mine, poate un alt destin decât cel pe care în mod obişnuit femeile îl acceptă. Poate că nu semănam cu nimeni, fiindcă mi se părea că trebuie să iau mereu totul de la început şi totul să înceapă cu mine.

Nu ştiu cum am înţeles, sau am simţit, că numai săvârşind ceva neobişnuit voi fi eu însămi. Dar căutam, mă căutam... Era o căutare ce mă ţinea într-o permanentă stare de veghe, într-o nelinişte pe care o transmiteam, parcă mă opream şi întrebam pe cei dimprejur pe unde s-o iau şi fiecare simţea că ar fi un ghid posibil şi se apropia. Dar eu, ca în jocul în care cineva te îndrumă ca să găseşti obiectul ascuns, spunând doar "rece", "călduţ", "cald", "fierbinte" (după cum te apropiii sau te îndepărtezi), eu căutam "focul".

Leadership: Poţi să zdrobeşti angrenajul timpului fără aparentă esenţă în care ai devenit doar o simplă rotiţă, având în permanenţă asupra ta o anumită perspectivă: tu însuţi în interiorul unei lumi care se neagă şi se afirmă în acelaşi timp?

Ai curajul să lupţi contra acelui factor care te înţepeneşte într-o stare de negare a micilor şi marilor bucurii? Te simţi abandonat într-o lume plină de aşteptări ireale sau mult prea înalte în raport cu şansele tale de a le satisface? Eşti cuprins de simţăminte sărmane şi sumbre care te stăpânesc în întregime? Care este natura legăturilor care se stabilesc între elementele tale definitorii? Abandonezi valorile cele mai de preţ, tot ceea ce consideri ca fiind raţiunea unor noi alegeri? Care este unicul component din sistemul care te defineşte ca om, ce poate reacţiona într-o unitate de timp, pe un anumit traseu?

Marele magnat american Warren Edward Buffett spunea: "Preţul este ceea ce plăteşti. Valoarea este ceea ce capeţi." Aceste cuvinte cuprind o bogăţie de semnificaţii, însă şi un înţeles care acoperă toată esenţa existenţei noastre.

O lume care se neagă şi se afirmă în acelaşi timp este o enciclopedie a deşertăciunii care spulberă existenţa tuturor celor ce locuiesc pe tărâmul unei povești greu de acceptat, cu care poate nu te vei mai întâlni niciodată, dar o vei regăsi de nenumărate ori în amintiri. Adu-ţi aminte că într-unul din visele tale, în care ţi-ai întemeiat o nouă lume cu rol simbolic de alungare a oricăror regrete şi dureri, a apărut un personaj pe care nu l-ai recunoscut imediat, dar care te-a marcat pentru faptul că ţi-ai dat seama că i-ai distrus posibilităţile de a deveni un înlocuitor definitiv al realităţii.

Iar un timp fără aparentă esenţă este o întrerupere a vieţii pline de idealuri. La un moment dat, în visul tău, în care ţi-ai întemeiat o adevărată împărăţie a gloriei, o strălucire fără măsură, ţi-a apărut un bătrân gârbovit, împovărat de ani, care încerca să se dea adolescent. Bătrânul acesta părea că şi-a asumat de ani buni rolul de a-i întâmpina pe străini, fiind cu atât mai trist cu cât era mai înflăcărat să fie observat.

Simţirea pe care o experimentezi în tăcerea unei priviri retrospective asupra vieţii poate fi o dovadă a virtuţii de a crede în tine însuţi, sau o consecinţă a tendinţei de a te resemna. Trăind iluzia complexă a unei realităţi ce intră în şoc frecvent, care te înconjoară şi te ţine prizonier într-o stare de incertitudine, zvârlindu-te în abisul insondabil al deznădejdii, vei ignora esenţa vieţii şi scopul primordial al egoului (de a creşte percepţia valorii personale).

Acesta este de regulă preţul pe care îl plăteşti cu vârf şi îndesat, consecinţa stabilirii unor legături cu alţi indivizi, de o altă speţă, care nu au avut conţinutul corespunzător propriilor tale aspiraţii.

Un om înzestrat cu virtutea respectului de sine îşi biruieşte neputinţa de a reacţiona în faţa dezamăgirilor de orice fel, prin exerciţiul confruntării cu imaginea unei lumi care se relevă doar în anumite condiţii de observaţie a lecţiilor de viaţă care îl motivează să-şi înţeleagă mai bine traseul de urmat.

Valoarea personală, care de multe ori are ca rezultat o totală neconcordanţă între preţul cerut şi cost (ceea ce vrei să obţii de la viaţă şi ce eşti dispus să plăteşti în schimb), se reflectă în alte indicative, în nivelul de performanţe profesionale pe care le înregistrezi - în raport cu nivelul tău de implicare în viaţa personală. Această valoare atinge pragul zero dacă raportul nu este de continuitate, ci de ruptură.

Oamenii cei mai încercaţi de viaţă nu-şi găsesc strălucirea acolo unde luminează soarele, ci acolo unde domneşte întunericul nopţi, când se aprind şi se admiră stelele pe cer - ele indică drumul spre adevărata înţelegere de sine.

Ca şi Cella Serghi, oamenii înzestraţi cu virtutea de a se întrema după o încercare grea pun pe primul loc esenţa existenţei lor. Dacă nu vrei să cazi în deznădejde şi să înţepeneşti într-o negare a realităţii, dacă nu vrei să te transformi într-un roboţel lipsit de direcţie, dacă nu vrei să cazi într-o extremă compromiţătoare şi lamentabilă, dacă nu vrei să fii chinuit de tendinţa de a te închide în tine, atunci străduieşte-te să zdrobeşti angrenajul timpului fără aparentă esenţă în care ai devenit doar o simplă rotiţă.

Străduieşte-te să înlături, să te eliberezi, să previi acele circumstanţe în care neajunsurile, aspiraţiile îşi dau arama de faţă. Rupe legăturile care te ţin în captivitate, care te-ar putea descalifica definitiv din cursa spre marele premiu: deplinătatea. Cea mai importantă lecţie de viaţă pe care o ai de învăţat chiar de la tine însuţi este următoarea: "caută să îţi înţelegi nevoile personale, fără să te adânceşti în neliniştea Cenuşăresei care şi-a pierdut pantoful."

Leadership: Îţi aloci timp pentru dezvoltarea ta personală într-o relaţie de unu-la-unu dintre lumea interioară şi lupta cu lumea exterioară, fără să-ţi asumi privilegiul de a locui într-un spaţiu care adăposteşte doar trecutul unei iluzii?

Importanţa drumului pe care îl parcurgi spre atingerea excelenţei, cu toate adaosurile ei de rigoare, precum capacitatea de a te automotiva sau de a te identifica cu acel ceva care te captivează şi te face special, este în strânsă legătură cu relaţiile pe care le stabileşti cu ceilalţi oameni, mai ales pe plan profesional.

Rolul importanţei acestor relaţii nu este deloc de neglijat, fiindcă ele determină experienţele prin care treci. Conflictele interioare reprezentând un hăţiş de nesiguranţă, partea cea mai sensibilă din întregul tău proces de funcţionare şi existenţă.

Un spaţiu care adaposteşte doar trecutul unei iluzii poate fi reprezentat de o atracţie care îţi limitează libertăţile personale sau de fidelitatea faţă de un crez care nu-ţi mai este de folos. Situaţia în care te afli prizonier, activ, ca un factor de nesiguranţă pe plan personal, îşi accelerează expansiunea până la limită, găsindu-şi deznodământul în marele val al schimbării. Totul ţine de percepţia ta asupra a ceea ce înseamnă viaţa, asupra a ceea ce înseamnă asimilarea unui mod de a fi, solid şi sănătos.

Relaţia de unu-la-unu între lumea interioară şi lupta cu lumea exterioară este dată de comanda simultană a "frecvenţelor tale de acord", adică de modul în care îţi structurezi sensul vieţii în relaţiile cu ceilalţi oameni. Aceste frecvenţe de tip pulsator care te pun în contact cu tine însuţi, transmit mesaje cu rol de atenţionare asupra oricăror modificări sau schimbări de personalitate datorate celorlalţi.

Susţii o schimbare pe plan profesional care îţi afectează viaţa personală? Care sunt argumentele pro şi contra, pe care frecvenţele de acord ţi le comandă să le iei în considerare?

Leadershipul este deschiderea către o viaţă plenar spirituală care începe cu: "Va trebui să vorbesc despre mine, cu detaşarea pe care mi-o dau anii care au trecut de atunci" şi se continuă cu căutarea unui ideal de esenţializare a trăirii clipei prezente, menit să te ţină într-o permanentă stare de veghe faţă de fluxul schimbător al lumii.

Latura umană a leadershipului surprinde aşteptările unei lumi care se loveşte de nostalgia unei resemnări de ordin spiritual sau emoţional, surdă şi revoltată în acelaşi timp din pricina unor rosturi ale vieţii care nu vor mai fi niciodată aceleaşi.

Condiţia primordială a omului preocupat de Ego-ul şi reputaţia sa nu este aceea de a se accepta înfrânt de limitele propriei puteri sau perspective, ci de a-şi suporta exagerarea cu care îşi urmează tendinţa de a se izola de toţi şi de toate.


* Notă: Serghi, Cella - Pe firul de păianjen al memoriei, Editura Polirom, 2013.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Privacy | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us