Leadershipul Receptiv

Omul de știință parcurge un drum care oricând poate rămâne captiv în timp, fără a se pierde el însuși într-un neant al neputinței de a concepe "ființa supremă".

Umberto Eco scrie în cartea sa "De la arbore spre labirint", următoarele:

Labirintul este un tip de rețea, în care orice punct poate fi în legătură cu orice alt punct. Orice punct al său poate fi legat cu orice alt punct, iar procesul de conexiune este și un proces continuu de corectare a conexiunilor, structura lui ar fi întotdeauna diferită de cea care era cu o clipă mai devreme, iar de fiecare dată l-am parcurge urmând niște linii diferite.

Așadar cine călătorește prin el trebuie să și învețe să-și corecteze continuu imaginea pe care și-o face despre el, fie aceasta o imagine concretă a unei secțiuni (locale), fie o imagine ordonatoare și ipotetică ce privește structura lui globală (imposibil de cunoscut, atât din motive sincronice, cât și din motive diacronice).

O rețea este un arbore plus infinite coridoare care-i leagă nodurile unele de altele. Arborele poate deveni (în plan multidimensional) un poligon, un sistem de poligoane interconexe, un imens megaedru. Dar această comparație este încă înșelătoare: un poligon are limite exterioare, pe care modelul abstract al rețelei nu are.

...Acestea sunt atributele în căutarea cărora trebuie să mergem ”până acolo unde, chiar dacă fiecare dintre ele are o extindere mai largă decât propru-i subiect, toate la un loc să aibă aceeași extindere cu a subiectului: iar aceasta va fi esența lucrului”.

Deții capacitatea de a integra potențialul esenței tale într-o nouă unitate, prin sporirea receptivității față de ceea ce vine din afara ta?

Ceea ce cauți te va găsi în cele din urmă, cu condiția ca ceea ce urmează să asimilezi (un alt tip de informație, o altă doză de fantastic, o nouă cantitate de cunoștințe) să-ți ofere posibilitatea de a depăși imediatul unei subiectivități încurcate. Imaginea mentală a ceea ce se află în afara ta poate deveni o nouă realitate, pe de o parte virtuală, care trebuie înțeleasă într-un sens mai larg decât ești dispus să accepți.

Această realitate reprezintă un amestec în cantități variabile dintre "adevăr" și "proiecțiile" imaginației tale. Este un concept important care ar putea să valorifice ceea ce poate fi evidențiat în abordările pro și contra ale ideii de superlativ, adică condiția absolută de neasemănare.

Leadershipul receptiv intervine în contextul evoluției științei prin observațiile pe care le faci în legătură cu orice, dând un nou sens evenimentelor, dar mai ales prin întrebările pline de relevanță pe care le pui despre natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență, întrebări care au potențialul de a surprinde pe toată lumea.

A integra potențialul esenței tale într-o nouă unitate, prin sporirea receptivității față de ceea ce vine din afara ta, înseamnă să te rătăcești într-un labirint care conține toată știința lumii, a cărui cale de ieșire trebuie să o descoperi prin detaliile ascunse în fiecare lucru din jur. Este vorba de acea unitate a cunoașterii ce slujește la a apropia pe cât posibil experiența de utilizare a amănuntelor și a circumstanțelor dintr-o realitate obiectivă schimbătoare, de imperativul "gândirii în imagini" care duce spre aprofundarea unor metode de evidențiere a verosimilului de care depinde însăși progresul unei discipline.

Poți să oferi o nouă revelație asupra filosofiei științei pe care o slujești, găsind corelații între percepția vizuală a stimulilor de transmitere a informației și capacitatea de a produce o noutate în domeniu?

Esența determinării tale în ceea ce privește găsirea unor noi forme de interacțiune între știință și intuiție, între progres și inovație, cuprinde o secvență de acțiuni și luări de poziție în fața a ceea ce se numește: "să știi să personalizezi evenimentele și schimbările cu noi semnificații și conotații, în funcție de ceea ce te intrigă la ele”.

La un alt nivel de dezvoltare și de flexibilitate a gândirii, suprapunerea unei realități virtuale peste un mediu real, mergând dincolo de tărâmul posibilului și al evidenței, creează premizele unei puteri avansate de cunoaștere și stimulare a rațiunii. Puterea de a fi totul într-un nou peisaj, într-un alt moment, în scopul eliminării convenționalului. Prin aceasta se produce inovație, originalitate, revelație.

Revelația, compusă din semnificații atribuite unor circumstanțe create, reprezentări particulare a unor forme noi de informație, adică unei realități subiective, este o cale de a aduce la suprafață lucruri pe care le porți în tine și de care nu ești conștient. Aici, facem referire la infinitele coridoare ale labirintului cunoașterii care se sprijină pe linia ideii că "tot ceea nu există poate fi închipuit, și că ceea ce poate fi închipuit poate fi transpus într-un nou univers lingvistiv, științific, cultural.

Labirintul este rezultatul unor abordări sistemice și complexe ale acțiunilor necesare pentru asigurarea unei bune corelări între ceea ce se numește ordinea naturală și ceea ce se poate numi ordinea "supranaturală", între orginea celestă și cea terestră. Ceva mistic, nu-i așa?

Poți găsi calea de ieșire cu ajutorul stimulilor de transmitere a informației, precum comparațiile, conotațiile, metaforele, analogiile, care sunt influențate de puterea vizualului - în funcție de perceperea, sub mai multe aspecte, a spațiului și a elementelor din jur.

A produce o noutate în domeniu înseamnă să reprezinți în planul unei superioare așteptări despre viață și despre lume o realitate surprinzătoare, sub formă de plăsmuiri, care poate exista chiar și atunci când tu nu mai ești. Noutatea este chiar povestea ta rămasă neterminată...

Leadershipul receptiv se referă la modalitatea de a alcătui și a expune un mesaj provenit din observarea și cunoașterea lumii din jur, dar cu mențiunea că trebuie să trăiești experiența de a-ți împinge mintea până la limitele ei și a o forța să sară dincolo de cunoscutul imediat, spre o realitate care se dovedește mai fascinantă și mai copleșitoare decât orice tenebră.

Leadershipul receptiv mai este cunoscut drept "Proba Labirintului." Iar ființa supremă care ține sub control toate misterele labirintului este simbolul continuității în evoluția științei.