Legea personalității unice

Trasează coordonatele propriei tale identități, fără să te substitui altei personalități.

Mă găseam în fața unor adevăruri pe care nu le bănuia nimeni, hrănindu-mi spiritul, așteptările, cu impresia falsă creată de un mănunchi de gânduri nerevelate. Simple inovații, unități bazate pe un centru unic al profunzimii de a vedea, de a căuta și de a găsi ceea ce nu este spus în cuvinte sau ce nu poate fi explicat rațional, ce ținea de o altă realitate.

O ușă lăuntrică, ferecată cu mai multe zăvoare mari, mă despărțea de un alt spațiu, de un alt om, de un alt fel de a fi, de un alt scop. De parcă aș fi satisfăcut în mod consecvent cerințele unei noi conștiințe, premisa unei noi deveniri, construită dintr-un strat dur de cunoaștere, ca un așezământ științific și cultural care funcționează sub autoritatea unui consiliu suprem.

Cuvintele lui Alexandre Dumas îmi reveneau în minte, lin și calculat, stârnind o îndoială însoțită de un tremur lăuntric resimțit atât de puternic încât încordarea delicată a energiilor mele creatoare, uneori dureroasă, persista minute în șir:

“Cercetează trecutul, cercetează prezentul, încearcă să ghicești viitorul și vezi dacă nu cumva ești o unealtă”, o unealtă a unei forțe create de un Alter-Ego, doar din niște frânturi de imagini și gânduri care o iau razna. Ai grijă să nu te îndepărtezi de tine însuți, ai grijă să nu te pierzi în personalitatea altcuiva.

Dar cutia de viteze a conștiinței, care avea rolul de amplificare a realității, părea desprinsă din peisaj.

Acorzi o valoare de unicat situării tale în contextul unui Alter-Ego cuprins între ceea ce te izolează și ceea ce te apropie de resorturile tale secrete de motivație?

Mă transformam tot mai mult într-un magician, dar într-un Wilhelm Storitz cu o sabie tăioasă care putea pătrunde în orice corp material, la fel de ușor ca și în orice inimă. Prin fiecare picătură de sânge, prin fiecare țesut, prin fiecare celulă, o forță invizibilă se impunea tot mai mult, declanșând întrebări ce așteptau răspuns. Un dernier spasme de la défaite. O rană profundă care se putea vindeca numai în mare taină.

Adevărata vedere nu se afirmă prin ceea ce observi în exterior, ci prin ceea ce revelezi atunci când privești fără teamă în propriile abisuri. Cum oare aș fi putut recunoaște că forța invizibilă care începea să modeleze ființa mea lucra și prin cele mai întunecate părți ale acesteia? Eram oare pregătit să renunț la perfecțiunea împovărătoare în favoarea unei identități mai complexe și mai autentice? În orice caz, începeam să studiez lumile mele interioare diferite fără să le judec sau să le neg.

Motivația mea secretă, dintr-un șir lung de căutări fără răspuns, era aceea de a mă cunoaște prin studiul unei lumi diferite, prin abordarea unei tematici noi în domeniul psihologiei, prin asimilarea unei identități mai complexe și mai ambigue, una în care întunericului i se acordă legitimitate în ordinea existenței în loc de a fi negat în favoarea unei perfecțiuni împovărătoare.

Poți concentra realitatea într-un cadru de contrast și sugestivitate, astfel încât audiența să trăiască o experiență emoțională de mare impact?

O nouă personalitate, un altfel de a fi, un Wilhelm Storitz posedând toată complexitatea pasiunilor, sentimentelor și credințelor umane. Un personaj încărcat de mister și deținător al unor secrete demult îngropate - secretele unei stări misterioase, invizibile, dar sufocante ca un cordon bine strâns în jurul unei draperii.

Un val de sânge țâșnea rece și tăios, în timp ce un altul cald și prețios se retrăgea din senin ca apa oceanului, lăsând în urma lui o plajă umedă. Un simț acut al realității, orgoliul măsurat al metamorfozei caracterului meu.

Aceeași șoaptă, aprigă și clocotitoare ca un strop de whisky în deșert, împinsă spre înapoi: “Cercetează ! Cercetează ! Cercetează ! ”. Asemenea unui corp invizibil care începe să-și recapete forma materială, apărând în supremele convulsii ale devenirii. În plăceri cumva categorice, făcându-și loc în fiecare nerv din corpul meu. O nouă realitate. Ultima limită în întâmpinarea adversarului meu nevăzut: eu însumi.

Ce faci când te trezești blocat în lift, fără să știi când și cum vei ieși de acolo?

A să te substitui altei personalități este ca și cum te-ai trezi blocat în lift, fără să știi când și cum vei ieși de acolo. Nu poți decât să aștepți sosirea vreunul ajutor, sau poți suferi o reacție fatală.

Sau poți să inițiezi propria ta salvare, dând la o parte perdeaua vulnerabilității și distribuindu-te singur într-un rol de super-erou, în care trebuie să dai totul din tine. Un rol în care puterea de a fi tu însuți, descoperirea caracteristicilor complete și asumarea a tot ceea ce faci constituie atuul cel mai important pentru a te elibera de sub influența unui Alter-Ego, anihilând astfel simptomele sindromului “ Wilhelm Storitz ”.

Ce descoperi despre tine când accepți ambiguitatea ca pe o parte naturală a identității tale? Poți trăi cu întrebările declanșate de forța invizibilă fără să ceri răspunsuri imediate? Nu uita că adevărata vedere nu se afirmă prin ceea ce observi în exterior, ci prin ceea ce integrezi din umbră și lumină într-o viziune unitară.

Magicianul adevărat nu este cel care face să dispară umbra, ci cel care o integrează conștient în luminozitatea sa.

Legea personalității unice evidențiază incertitudinea pe care o resimți atunci când ești pe punctual de a te transforma în altcineva. În leadership nu trebuie să-ți schimbi personalitatea, ci trebuie să o modelezi, să o cizelezi pentru a fi cât mai aproape de un ideal ale cărui coordonate sunt unanim acceptate.

Totodată evidențiază sentimentul de vinovăție față de tine însuți, față de slăbiciunea ta – aceea că nu mai ești cine trebuie să fii, că înțelegi lucrurile altfel decât stau în realitate, că privești totul cu mai puțină luciditate. Dar toată această presă nouă, înlocuind-o pe cea veche, tot acest amalgam de energii și oscilații îndreptate în altă direcție, se desfășoară într-un cadru individual. Totul depinde de tine, să echipezi acest cadru cu un fel de “a fi” mai rezistent, care nu cedează la influențe și presiuni străine de leadershipul de calitate.

* Notă: Wilhelm Storitz - un personaj din opera lui Jules Verne care a descoperit secretul invizibilității;