ro  fr  en  es  pt  ar  zh  hi  de  ru
ART 2.0 ART 3.0 ART 4.0 ART 5.0 ART 6.0 Pinterest

Legea supremaţiei

On Noiembrie 19, 2010, in Legile Conducerii, by Neculai Fantanaru

Fii stăpân pe întreaga ta lume mică, înainte să fii stăpânul lumii întregi.

Contele de Monte Cristo, datorită înţelepciunii dobândite graţie abatelui Faria, de-a lungul celor treisprezece ani cât a fost întemniţat, a reuşit mai apoi nu doar să-şi construiască cu multă iscusinţă o imagine puternică şi un nume sonor, ci să se ridice deasupra tuturor exercitându-şi influenţa în societate, în sfera economicului, socialului şi mai ales politicului.

Dorind cu ardoare să-şi atingă scopul principal – de a-i pedepsi cu vârf şi îndesat pe cei ce l-au aruncat fără milă în închisoare – el a schimbat multe destine lăsate în voia sorţii. Monte Cristo a ajuns o persoană cu o influenţă atât de mare încât un singur gest de-al său, un singur cuvânt, putea să schimbe o viaţă.

Dar într-un final, după ce-a izbutit să-şi "rezolve" toate problemele sufletului, abia atunci contele şi-a dat seama că lumea plină de sublim pe care şi-o construise cu mult meşteşug, nu era deloc o lume perfectă, nu era nicidecum o lume care să-i exprime adevăratele valori, o lume care să-i vindece remuşcările care nu-i dădeau pace. El i-a scris bunului său prieten, Maximillien, o scrisoare de rămas bun:

"Spune-i îngerului care va veghea asupra vieţii dumitale, Maximillien, să se roage uneori pentru un om care, asemenea Satanei, s-a crezut o clipă egalul lui Dumnezeu şi care a recunoscut apoi – cu toată umilinţa unui creştin – că puterea supremă şi înţelepciunea nemărginită sunt numai în mâinile lui Dumnezeu. Rugăciunile iubitei tale Valentine vor îndulci poate remuşcările pe care el le poartă în fundul sufletului."

Leadership: Te preocupi de propria ta lume înainte să schimbi alte lumi?

Vorbele pline de învăţăminte şi reflecţii ale Contelui de Monte Cristo, în care se pot simţi pulsiuni, amintiri, dureri, îmi aduc aminte de ceea ce spunea odată marele scriitor englez Aldous Huxley: "Există doar un singur colţ din univers pe care poţi fi sigur că îl poţi îmbunătăţi, şi acela este chiar propria ta persoană."

Dacă te desprinzi de lumea ta, de propriile tale "metereze interioare" care te protejează de factorii negativi, pentru a-ţi croi drum prin teritorii neexplorate, având că scopul unic satisfacerea unor interese personale bazate pe sentimente, rişti să ajungi în aceeaşi situaţie ca a lui Monte Cristo - să cazi într-o adâncă stare de culpabilitate.

Drumul tău spre libertatea de a fi mai bun este o încercare de poziţionare a gândirii şi a idealurilor într-un context al explorării posibilităţilor de a repara cele întâmplate din mândria de a te crede Dumnezeu.

A-ţi învinge remuşcările, în loc să trăieşti cu ele, este o dovadă a validităţii progresului bazat pe o scădere a dependenţei de afirmare a superiorităţii, pe o cultură a uitării şi a iertării, care evidenţiază o profundă înălţare spirituală şi morală.

Ca lider fii convins că vei duce o luptă personală cu ceea ce este cu adevărat în tine şi cu ceea ce vrei să fii în ochii lumii. Vei fi de multe ori în postura de a alege: între a fi o victimă – propria ta victimă – şi a fi un om cu caracter care ştie să facă faţă tuturor emoţiilor, temerilor şi îngrijorărilor care apar în viaţa sa, şi tuturor dorinţelor care-i pot răni sufletul. Ceva în interiorul tău trebuie să fie atât de puternic, încât niciun eveniment să nu te poată dărâma psihic.

Poţi să-ţi reprezinţi leadershipul ca un mijloc de determinare a viitorului pe care ţi-l rezervă însăși forța simţămintelor de iertare şi recunoştinţă, în urma comuniunii cu Dumnezeu?

Un om cu mintea slabă stăruie cu ferocitate numai asupra atingerii unui scop, susţinându-şi cu tărie şi mândrie punctele de vedere, părerile, prin argumente deloc de neglijat. Dar din cauza felului în care interpretează lucrurile şi situaţiile, s-ar putea să fie tentat să creadă că lumea sa e singura care există. Iar aceasta este o izbândă înşelătoare, efectele negative se vor vedea mai târziu.

Leadership: Eşti cel mai mare duşman al tău?

Mare dreptatea avea Mohamed când a spus: "Omul puternic e cel care câştiga bătălia cu el însuşi." Acesta este un mare adevăr. Te poţi avânta spre înălţimi, poţi cuceri piscuri, dar te poţi prăbuşi în adâncurile cele mai întunecate dacă nu cucereşti bătălia cu tine însuţi.

Norocul de a întâlni fericirea va fi mai mic. Lumea ta se va nărui dacă nu-ţi aduni puterile, dacă nu te înarmezi cu răbdare, înţelegere, curaj, cu voinţă şi mai presus de toate cu înţelepciune – împotriva loviturilor vieţii care te pot face să te rătăceşti de la lumea ta la alta – fără ele e ca şi cum ai naviga pe o mare în care piraţii cutreieră nestingheriţi, fără să-ţi iei măsuri drastice de apărare.

Înclinaţia spre meşteşugul şlefuirii caracterului are ca principal fundament meritul omului de a fi adus victoria împotriva deşertăciunii atunci când are loc o progresivă accentuare a dependenţei de superioritate.

Legea supremaţiei se referă la abilitatea şi capacitatea liderului de a-şi stăpâni "lumea" din imediata sa vecinătate, inclusiv pe a lui însăşi - şi numai după ce ea "funcţionează" la capacitate maximă, el poate să aspire spre alte culmi. Adică, mai întâi de toate, liderul trebuie să fie stăpân pe lumea sa mică, înainte de a fi stăpânul lumii întregi.



* Notă: Alexandre Dumas - Contele de Monte Cristo, Editura Tineretului, 1957.

 


Ultimele articole accesate de cititori:

  1. Alchimistul (II)
  2. Alchimistul (I)
  3. Tango to Evora
  4. Lily was here

Alatura-te Comunitatii Neculai Fantanaru
decoration
Despre | Site Map | Termeni si conditii | Parteneri | Feedback | RSS Feeds
© Neculai Fantanaru - Toate drepturile rezervate

Like Us On Facebook

Subscribe to us