Liderul poți fi tu

Dacă nu este în puterea ta să fii cine vrei să fii, atunci găsește-ți puterea să fii altcineva decât ai fi putut să fii.

- Lasă-mă să te privesc. Uitându-mă la tine, am impresia că-mi revăd tinerețea. Ia spune-mi, cu ce te ocupi? Ce-ai făcut atâția amar de ani? Unde-ai dispărut de nu ne-am întâlnit niciodată? Haide, să vorbim. Te invit în fața șemineului.

- De ce nu ne-am întâlnit? Pentru că acum șaptesprezece ani când am părăsit Germania, din pricina unui mare proiect nerealizat pe care orgoliul meu refuză să-l spună, și pentru că, de atunci, reținut în Paris, legat de un sentiment profund pe care inima mea vrea să-l ascundă, n-am mai plecat din Franța, decât pentru a ieși din Europa, acum cinci ani.

Ce-am făcut? răspunse Samuel. Ah ! Dumnezeule, am rămas ceea ce eram. Am neplăcerea să te informez că nu sunt nici rege, nici ambasador. Sunt, ca și înainte, un biet savant preocupat mai mult de știința mea decât de averea mea. Am neglijat totul ca să-mi consolidez o poziție și nu am progresat cu nimic, în afara disprețului pentru ceea ce bănuiesc că tu respecți. În privința aceasta, mi-am urmărit țelul: să-mi amplific forța și libertatea morală, să cunosc oamenii și lucrurile, să știu. Medicina sau traducerile și lucrările științifice m-au ajutat, cât de cât, să-mi câștig existența. Dar cea mai intensă preocupare a mea a fost de a-mi șlefui și îmbogăți intelectul. Am studiat, am călătorit, am cercetat. Am adus de acolo taine și miracole care l-ar fi uimit chiar și pe tatăl tău, ilustrul chimist și baron d'Hermelinfeld. Vezi tu, natura este atotștiutoare și când o interoghezi, îți răspunde. *

În condițiile în care realitatea poate fi cunoscută prin mijloacele științei, personalitatea ta se poate întoarce asupra ei însăși în încercarea de a-și definitiva un privilegiu mai presus de știință care să devină expresiv în sine și prin sine?

Leadershipul nu are subtitrare, ori îl înțelegi ori nu. Așa cum organismele pluricelulare iau naștere dintr-o singură celulă, celula ou, tot astfel potențialul tău de lider se va dezvolta din acea legătură singulară care se stabilește între părțile care te definesc, garantându-ți dreptul de a te impune în mod hotărât în procesul de schimbare a lucrurilor și a acțiunilor (pe care le poți schimba). Asta, spre obținerea beneficiilor și fructificarea rezultatelor obținute pe termen lung.

A deveni lider nu este ușor, ci înseamnă să-ți modelezi permanent pe tot parcursul vieții gândirea, comportamentul și chiar sentimentele aducându-le la "standardele" cele mai înalte ale normalului unanim acceptat. Cu alte cuvinte aspirantul la poziția de lider trebuie să modeleze materialul brut din care a fost înzestrat la naștere prin educație și autoeducație întreaga lui viață. Trebuie în primul rând să fie corect cu sine însuși pentru a putea fi corect cu toți ceilalți, un om integru și un model de integritate. Apoi, el trebuie să plece în căutarea Marii Științe, și să își facă cunoscută știința.

A-ți definitiva un privilegiu mai presus de știință care să devină expresiv în sine și prin sine, nu înseamnă să-ți dai cu părerea când nu ai cu ce produce una, ci înseamnă să-ți exerciți aptitudinile aplicându-le în interacțiunea dintre ceea ți ce se întâmplă și ceea ce urmează să se întâmple. Știința nu produce în sine lideri, ci construiește o ipoteză care testează valabilitatea liderului atunci când ceea ce se întâmplă depinde de privilegiile sale.

Așa cum nu poți construi nimic pe nisipuri mișcătoare, tot astfel nu poți construi nimic fără o structură sau o armătură solidă. Nu poți aspira să devii un adevărat lider dacă ai "vicii ascunse" de caracter. Un leadership dezvoltat fără această armătură solidă se va dovedi o construcție șubredă care se va prăbuși rapid.

Ți-ai modelat gândirea în așa fel încât leadershipul tău să fie unanim acceptat în cazul în care știința pe care ai cercetat-o ți-a orbit ochii sufletului, determinându-te să-ți negi mândria de a fi un servitorul umil al realității care se află dincolo de experiență?

Cum poți să modelezi materialul brut din care este construit "omul"? Cum te impui în procesul de schimbare a lucrurilor? Oamenii îți respectă experiența? Devii mult mai productiv grație influenței tale? Oamenii recunosc faptul că au devenit mai productivi datorită leadershipului tău?

Construcția șubredă a leadershipului accentuează ideea de decădere și perimare a leadershipului, atunci când liderul nu-și dă osteneala să fie onest, mai ales cu el însuși, față de munca sa, apoi față de alții și munca lor. Căci oamenii sunt foarte prudenți și, în cele din urmă, vor observa felul de a fi a celui care îi conduce. Căci adevărul iese întotdeauna, mai devreme sau mai târziu, la iveală. Și atunci s-a dus cu leadershipul, mai ales dacă acesta mai mult păgubește sau distruge adevăratele temelii pe care trebuie să se sprijine.

Desăvârșește-ți menirea de lider, modelând materialul brut din care este constituită ființa ta. Desăvârșește-ți integritatea, dă-ți osteneala să câștigi inima celorlalți prin muncă cinstită și nimic ilegal, și cât mai mult în interesul celorlalți oameni, nu doar al tău. Oamenii vor fi bucuroși să-ți dea mâna, dacă nu ești mânjit de rele.

Ajută-i pe oameni să te cunoască și să te înțeleagă încotro te îndrepți, fără să te afunzi în mlaștina foarte mare și adâncă a celor mai necinstite practici, a celor mai puțin nobile valori. Fii un om mare, fii un om de mare caracter, fii gata să fii cinstit chiar și atunci când ești constrâns de alții sau de împrejurări.

Ești în stare să-ți negi propriile convingeri, doar pentru că mai sunt împărtășite de altcineva la un anumit moment?

Orice relații bune dintre oameni și lider începe cu leadershipul. Iar, așa cum bine spunea cineva, una dintre cele mai bune căi de cunoaștere a liderului este să-l vezi în afara lumii afacerilor. Deci, în viața personală, felul cum se perfecționează singur. Cum își realizează dezvoltarea? Își hrănește știința cu "plagiat"? Sau își pune mintea la bătaie și încearcă de unul singur să găsească soluții? Întreabă-te: "Omul singur își face munca, sau munca altora îl face pe om?"

Ești de-acord că oamenii să contribuie la viziunea și scopurile tale? Care sunt primele trei lucruri, ascunse, care ar ieși la iveală despre tine? Ești un mentor pentru oameni și îi ajuți să treacă printr-un proces de dezvoltare în urma căruia să devii tu însuți un lider mai bun? Cum contribuie leadershipul tău la consolidarea relațiilor interpersonale? Oamenii îți sunt loiali și îți acordă tot timpul sprijin, pornind de la premisele corecte?

Excelența în leadership se obține greu, iar dacă ai o altă părere te înșeli amarnic. Ca să ajungi în vârful topului în leadership trebuie să urci treptele profesionale obligatorii, să muncești cu abnegație și pasiune, cu tenacitate și entuziasm, și să-ți iei un angajament față de tine însuți de a nu renunța, de a nu te lăsa doborât de eșecuri și greutăți, și, în același timp, de a nu te entuziasma excesiv în fața reușitelor, care uneori pot fi efemere.

Leadershipul este progresul pe care îl faci ca să-ți câștigi acea existență care depășește granițele efemerului, fără să-ți condiționezi existența la acele experiențe care au nevoie de atenție.

Liderul poți fi tu dacă ai înțeles în călătoria vieții tale ceea ce exprima demult, cu atâta înțelepciune, Alexandre Dumas. "Totul se găsește în puțin. Copilul este mic, dar include în el omul. Creierul este strâmt, dar adăpostește gândirea. Ochiul nu este decât un punct, dar îmbrățișează spațiul."

Numai un om de mare știință poate rosti aceste cuvinte.

* Notă: Alexandre, Dumas - Mâna providenței, Editura Vestală, 1993